Leasing-ul a apărut pe piaţa tranzacţiilor economice ca o metodă de finanţare pe termen mediu şi lung şi implicit, de promovare a vânzărilor.

         Leasing-ul vizează în primul rând firmele care urmăresc lărgirea activităţii, ridicarea performanţelor şi implicit,  progresul tehnic.

         În conformitate cu legislaţia română, prin operaţiuni de leasing se înţelege faptul că  „o parte denumită locator (finanţator), transmite pe o perioadă determinată dreptul de folosinţă a unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părţi denumită locatar (utilizator),  la solicitarea acestuia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing”.

         Leasing-ul reprezintă, în principiu,  o finanţare integrală garantată de beneficiar.

Leasing-ul se deosebeşte de creditarea tradiţională a investiţiilor prin faptul că investitorul nu dispune de la început de toate fondurile necesare investiţiei, indiferent dacă aceste fonduri sunt proprii ale investitorului sau provin din credite bancare.

         Activitatea de leasing se desfăşoară de societăţi comerciale specializate. Acestea au ca obiect principal de activitate , operaţiuni de leasing. Pot exista şi cazuri în care calitatea de finanţator este cumulată cu cea de furnizor/producător.

         În genere, o operaţiune de leasing are loc între 3 participanţifurnizorul (producătorul),  locatorul (finanţatorul)  şi  locatarul (beneficiarul).

         Tranzacţia de leasig este iniţiată de firma care doreşte să închirieze produsul (locatarul). Aceasta se adresează societăţii de leasing  (locatorul/finanţatorul) cu o cerere de ofertă. Societatea de leasing în urma analizării şi acceptării cererii stabileşte un contact cu firma producătoare (furnizoare) a bunului solicitat în vederea achiziţionării acestuia.

         În procesul contactării dintre societatea de leasing şi vânzător (furnizor) este implicat şi viitorul beneficiar (locatarul). El trebuie să ştie concret ce va primi de la furnizor.

         În tranzacţia de leasing se încheie de regulă 2 contracte : unul între societatea de leasing şi furnizor şi al doilea între societatea de leasing şi beneficiar. În cazul celui de al doilea contract, societatea de leasing preia funcţia de creditor. Ea face o analiză riguroasă a stării economico-financiare a beneficiarului în baza căreia decide, sau nu, acordarea finanţării şi deci a încheierii contractului de leasing.

         Pentru funcţionarea eficientă a leasing-ului este necesară existenţa unei legislaţii specifice leasing-ului. Prin această legislaţie se asigură definirea cu claritate a acestui tip de tranzacţie.

         Legislaţia specifică , defineşte o serie de concepte de bază ale leasing-ului, drepturile şi obligaţiile părţilor participante la tranzacţie, precum şi obligaţiile financiare ale acestora faţă de bugetul de stat.

Potrivit legislaţiei româneşti privind societăţile de leasing, operaţiunile şi contractul de leasing trebuie să cuprindă , pe lângă părţile contractante, cel puţin, următoarele  elemente :

a – clauza privind definirea contractului de lesing, ca leasing financiar sau operaţional ;

b –denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing şi caracteristicile de identificare a acestuia ;

c – valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată ;

d – perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului ;

e – clauza privind obligaţia asigurării bunului ;

f – valoarea totală a contractului de leasing ;

         Contractul de leasing financiar, trebuie să cuprindă în plus următoarele:

  • valoarea de intrare a bunului ;
  • valoarea reziduală a bunului, convenită de părţi, când este cazul ;
  • valoarea avansului ;
  • rata de leasing ;
  • părţile pot conveni şi alte clauze.

Valoarea de intrare a bunului reprezintă valoarea la care a fost achiziţionat bunul de către finanţator, respectiv, costul achiziţiei.

Valoarea totală, reprezintă valoarea ratelor de leasing care includ pe lângă costul achiziţiei şi un profit, plus valoarea reziduală.

Valoarea reziduală reprezintă valoarea la care după achitarea de către utilizator a tuturor ratelor de leasing prevăzute în contract precum şi a celorlalte sume , datorate  conform contractului, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului ,  către locatar/utilizator şi este stabilită de  părţile contractante.

Rata de leasing  reprezintă , în cazul leasing-ului financiar, cota parte din valoarea de intrare a bunului şi dobânda de leasing care se stabileşte pe baza ratei dobânzii convenite cu acordul părţilor.

În cazul leasing-ului operaţional, chiria se stabileşte prin acordul părţilor.

Contractul de leasing se poate încheia şi direct între producătorul bunului şi utilizatorul acestuia. În această situaţie, furnizorul îndeplineşte şi funcţia de locator  şi asigură deci şi finanţarea locatarului.

Există mai multe tipuri de operaţiuni de leasing :

I – În funcţie de părţile participante la contract se disting  :

- leasing direct,  în care finanţatorul este furnizorul – producător,

- leasing indirect,  în care finanţarea se face de o societate specializată, care îndeplineşte funcţia de intermediere.

II – În funcţie de durata închirieii există :

  • leasing pe termen scurt, în care închirierea bunurilor are loc pentru câteva ore, zile sau luni, mai multor beneficiari, în vederea amortizării rapide a bunului ;
  • leasing pe termen mediu, în care închirierea  are loc pe o perioadă de 2-3 ani. Această închiriere se poate face consecutiv mai multor beneficiari ;
  • pe termen lung, în care durata acordării leasing-ului corespunde celei de funcţionare normală a bunului. În această formă, la finele perioadei de închiriere, beneficiarul poate opta pentru cumpărarea bunului la un preţ inferior celui iniţial ;

III – În funcţie de poderea cotelor în preţul de vânzare a bunului există :

  • leasing financiar de capital, care presupune ca în perioada pentru care s-a încheiat contractul să se realizeze recuperarea integrală a valorii bunului şi a profitului. Leasingul financiar nu poate fi reziliat, nu cere asigurarea asistenţei tehnice. La sfârşitul perioadei de locaţie bunul este complet amortizat şi locatarul poate opta pentru cumpărarea bunului achitând valoarea reziduală.
  • leasingul operaţional ( funcţional de mentenanţă ) presupune ca în perioada pentru care s-a încheiat contractul , să se realizeze doar o parte din preţul de vânzare al obiectului contractului.

Locatorul urmăreşte şi aşteaptă să recupereze prin reînoirea contractului, sau prin închirierea către alţi  locatari valoarea integrală  a obiectului contractului şi a unui profit. În acest tip de leasing, accentul  cade pe serviciile furnizate de societatea de leasing , neexistând o legătură directă între valoarea bunului şi cea a contractului. Societatea de leasing oferă atât finanţarea cât şi servicii de mentenanţă pentru echipamentul închiriat. Ea îşi asumă, de obicei, riscurile uzurii morale , asigurarea echipamentelor şi plata diverselor taxe şi impozite. Toate acestea sunt incluse în chiria leasing-ului.

Conţinutul şi formele leasing-ului cunosc o diversificare şi o complexitate crescândă. Există leasing de echipamente, leasing imobiliar, leasing cu capital de risc ( venture leasing ) şi altele.

În accentuarea procesului investiţional generat de globalizare, leasingul atrage tot mai mulţi adepţi şi mai multe interdependenţe economico-financiare, atât pe plan intern , cât şi internaţional.

Prin activitatea de leasing ca şi prin cea bancară există, de exemplu şi  posibilitatea spălării banilor, a sustragerii de la plata unor impozite şi altele.

Pentru derularea corectă a tranzacţiilor de leasing are loc perfecţionarea continuă a legislaţiei internaţionale şi adaptarea celei româneşti la aceasta.