În Perioada Romană, activităţile economice au cunoscut o dezvoltare fără precedent. În urma războaielor dintre anii 101 – 102 şi 105 – 106, dezvolştarea economică a fost influenţată de politica Imperiului Roman, prin care au fost aduse câteva schimbări importante privind metodele de producţie tradiţionale utilizate în agricultură,

atât în ceea ce priveşte creşterea animalelor , dar mai ales în cultura plantelor, au fost modernizate metodele utilizate în cadrul meşteşugurilor, s-a dezvoltat comerţul şi, odată cu acesta, s-a intensificat circulaţia monedei.

Principala activitate economică era agricultura. Pamântul se afla în proprietate publică (“ager publicus”), aşa după cum era prevăzut în dreptul roman, iar indivizii aveau dreptul de folosinţă asupra unor suprafeţe de teren, care erau, în general, de dimensiuni mici. Romanii au introdus noi metode de producţie şi unelte mai performante, ceea ce a condus la creşterea eficienţei, a productivităţii muncii şi a cantităţilor de produse obţinute. Principalele activităţi agricole erau cultivarea cerealelor, viticultura şi pomicultura, iar creşterea vitelor şi a cailor. Cele mai apreciate produse româneşti în acea perioadă, atât pe teritoriul propriu, cât şi în exterior, erau: vinul, ceara şi mierea.

În perioada romană s-au dezvoltat semnificativ şi activitaţile de prelucrare a metalelor, în primul rând a fierului, folosit pentru producţia de unelte, în special unelte agricole. De asemenea, s-au înregistrat progrese deosebite şi în extragerea şi prelucrarea aurului şi argintului, folosite în principal pentru producţia de bijuterii şi a cuprului. S-au dezvoltat în mod deosebit activităţile de prelucrare a ceramicii, pentru confecţionarea de vase, ţigle, cărămizi, teracote. Mai trebuie menţionate şi activităţile de prelucrare a pieilor de animale, producţia de sare şi de produse textile.

Ca urmare a creşterii producţiei agricole şi meşteşugăreşti, s-a dezvoltat şi comerţul interior şi exterior, favorizat de construirea a noi drumuri, care au facilitat accesul la noi pieţe de desfacere. La export predominau cerealele, vitele, aurul, argintul, iar la import fructele, mirodeniile şi obiectele de arta.

Dezvoltarea comerţului a impus intensificarea circulaţiei monetare. În general, pe teritoriul Daciei circulau monede romane şi greceşti şi într-o mai mică masură monede autohtone.