Această perioadă este una dintre cele mai importante din istoria economiei ţării noastre, în care activitatea economică s-a dezvoltat în mod deosebit, s-au realizat o serie de reforme ale instituţiilor economice şi politice. Elementele principale care au favorizat dezvoltarea au fost, pe de o parte, creşterea fondului de resurse (prin Unirea din anul 1859)

şi, pe de altă parte, politica economică practicată de statul român, care a urmărit stimularea activităţii economice interne, atât pe baza capitalului propriu cât şi a celui străin.

S-a considerat că pentru a atrage cât mai mult capital străin în relaţiile economice internaţionale trebuia practicată o politică economică liber - schimbistă. Acest deziderat a fost înscris ca punct de bază în Mesajul adresat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza Adunării elective în data de 6 decembrie 1859. Alte măsuri importante de politică economică conţinute în Mesaj au fost stimularea activităţilor industriale, a construcţiilor de căi de comunicaţie, dezvoltarea transporturilor şi a comerţului, perfecţionarea metodelor  utilizate  în  contabilitatea  naţională, modernizarea sistemului fiscal, a creditului şi finanţelor publice, crearea şi dezvoltarea unui sistem bancar puternic, dezvoltarea învăţământului. Astfel, s-a deschis calea către o puternică modernizare a vieţii economico – sociale a ţării, s-au adoptat numeroase legi şi s-au înfiinţat noi instituţii, bazate pe legile economiei de piaţă moderne.

Între anii 1860-1870 s-au promulgat 3 legi de o importanţă deosebită:

-  Legea secularizării averilor mănăstireşti, adoptată în decembrie 1863, prin care au intrat în proprietatea statului aproximativ 25% din suprafeţele agricole ale ţării şi urmărea reglarea problemei datoriilor mănăstirilor închinate către mănăstirile cărora le erau închinate

- Legea rurală, din august 1864, prin care au fost emancipaţi şi împroprietăriţi clăcaşii prin despăgubire pentru desfiinţarea obligaţiilor feudale, abolirea clăcii, dijmei şi altor obligaţii datorate de ţărani boierilor. Principalul criteriu de împroprietărire l-a constituit numărul vitelor deţinute de aceştia.  Fiecare familie deţinea, în medie, 4 hectare de teren, iar suprafaţa totală a ţării era divizată în 30% în proprietatea ţăranilor, 60% în proprietatea moşierilor şi 10% în proprietatea statului. O data cu această lege s-a trecut efectiv la proprietatea privată capitalistă modernă şi la instituţionalizarea libertăţii muncii.

- Legea asupra instrucţiunii, din decembrie 1864, prin care învăţământul a fost divizat în 3 cicluri: ciclul primar cu durata de 4 ani obligatoriu şi gratuit, ciclul secundar cu durata de 7 ani şi ciclul universitar cu durata de 3 ani. Prin această lege s-au unificat programele de învăţământ la nivel naţional şi s-a democratizat şi lărgit accesul la procesul de învăţământ.