1. Creator şi utilizator de venit naţional – Din mijloacele financiare realizate prin acest consum, o parte revin factorilor generatori direcţi din industria turistică, ca venituri (sub formă de costuri şi beneficii), o altă parte intră în bugetul statului sub forma impozitelor şi taxelor, iar a treia parte este transmisă diverselor ramuri ale economiei pentru prestările anterioare

 

  1. Stimulator al investitiilor
  • investiţiile specifice societăţii industrializate determină dezvoltarea nu numai a activităţii de producţie, dar şi a celor de prestare de servicii, deci şi a turismului;
  • investiţiile specifice turismului atrag după sine eforturi investiţionale atât în domeniul sectorului terţiar cât şi al societăţii, în general.

Odată ce un obiectiv turistic este dat în folosinţă, el exercită o influenţă pozitivă asupra zonei unde a fost localizat, prin veniturile generate de exploatarea obiectivului respectiv prin turism, prin consumul de bunuri şi servicii şi prin câştigurile salariale ale angajaţilor. La nivel mondial, investiţiile în turism stau la originea a 7% din totalul eforturilor investiţionale.

 

  1. Mijloc de diversificare a structurilor economice

Diversificarea structurilor economice se realizează în primul rând prin crearea unor activităţi şi chiar ramuri specifice turismului: industria agrementului, agenţii de voiaj, tour-operatorii, transportul pe cablu, etc. sau dezvoltarea la noi dimensiuni a celor existente: industrie hotelieră, industrie alimentară, industria mijloacelor de transport, etc.

 

  1. Valorificarea superioară a resurselor

Prin turism se pot valorifica elemente precum peisajul, clima, apele minerale terapeutice, obiective culturale, elemente ce nu pot fi valorificate în alte domenii de activitate. Astfel se asigură dezvoltarea unor zone mai puţin bogate în resurse care să permită dezvoltarea industrială a acestora, pe baza resurselor turistice naturale şi antropice, care atrag turiştii şi duc la dezvoltarea staţiunilor turistice.

Datorită efectelor benefice asupra economiei unor zone, activitatea turistică favorizează eliminarea decalajelor interregionale, privite la scară naţională sau mondială, “o soluţie pentru prosperitatea zonelor defavorizate, un remediu pentru localităţile dezindustrializate”.

 

  1. Asigurarea unei circulații bănești echilibrate

Prin cheltuielile făcute de turişti pentru procurarea de bunuri şi servicii specifice, este redată circulaţiei o bună parte din veniturile acestei populaţii, conducând spre un echilibru optim, necesar între cererea şi oferta de mărfuri şi servicii.

 

  1. Turismul - furnizor de locuri de muncă
  • Angajare directă – persoanele care lucrează într-o întreprindere turistică, precum hoteluri, restaurante (mai mult de 1 milion şi jumătate de activităţi turistice sunt în sectorul “Hoteluri şi Restaurante”, reprezentând mai mult de jumătate din industria turistică, şi însumând mai mult de 6 milioane de slujbe; în Europa, sectorul “Hoteluri &Restaurante” angajează 3,9% din totalul forţei de muncă);
  • Angajare indirectă – locuri de muncă produse în sectoarele de aprovizionare cu mărfuri alimentare şi nealimentare, respectiv industrie, agricultură, piscicultură;
  • Angajare indusă – personal suplimentar angajat în perioada de sezon pentru satisfacerea la u nivel cât mai ridicat a nevoilor turiștilor;
  • Angajare în domeniul construcţiilor – locuri de muncă în domeniul construcţiei, infrastructurii şi capacităţii de turism; acestea, de regulă sunt temporare.

 

Structura forţei de muncă din turism pe sectoare de activitate

  • hotelărie 50%
  • alimentație 40%
  • agenții de voiaj 5%
  • personal guv. 2%
  • alte sectoare 3%

 

Turismul, prin faptul că este un mare consumator de muncă vie, joacă un important rol în economie. El creează noi locuri de muncă, participând astfel la atragerea excedentului de forţă de muncă din alte sectoare, contribuind astfel la atenuarea şomajului. Numărul mare al celor care lucrează în domeniul turismului are ca explicaţie faptul că posibilitaţile de mecanizare-automatizare a operaţiunilor turistice sunt limitate. De la jocul copiilor, la distracţia adulţilor, animatorul a început să fie o persoană din ce în ce mai căutată şi în România. Acum, în ofertele de joburi de vară se întâlnesc şi anunţuri de genul „Animatori Grecia care vor lucra în hoteluri. Responsabilităţi: buna desfăşurare a programului de animaţie, propunerea programului către oaspeţii hotelului, activităţi sportive în timpul zilei (polo de apă, volei, ping-pong, aerobic, sporturi de apă), precum şi evenimente culturale şi sportive din cursul serii. Trebuie să fie o persoană dinamică, să aibă spirit de echipă şi capacitate de comunicare. " Din păcate, în toţi aceşti ani, în România nu au debutat, decât sporadic, cursuri de specializare reală a animatorilor, nici pentru copii, nici pentru adulţi. Chiar dacă, aparent, jobul lui este distracţia, responsabilitatea este enormă. 

De asemenea, rămânând tot în sfera relaţiei turism-forţă de muncă, trebuie amintit efectul indirect al creşterii numărului celor ocupaţi în acest sector. Studiile arată că un loc de muncă direct din turism poate crea 1-3 locuri de muncă indirecte şi induse. Aceasta se explică prin aceea că turismul, fiind un mare consumator de bunuri şi servicii, influenţează benefic utilizarea forţei de muncă în ramurile furnizoare ale acestuia (agricultura, industria alimentară, construcţii).

 

  1. Echilibrarea balanței de plăți externe

Una dintre trăsăturile majore ale evoluţiei economiei mondiale o reprezintă creşterea şi diversificarea schimburilor internaţionale. Astfel, turismul apare ca o componentă importantă a relaţiilor economice internaţionale.