Fiabilitatea elementelor probante depinde de originea lor, internã sau externã si de natura lor vizualã, scrisã sau oralã. Desi fiabilitatea elementelor probante este subordonatã circumstantelor în care sunt obtinute, aceasta poate fi evaluatã tinând seama de urmãtoarele grade de fiabilitate:

 

-elementele probante externe (de exemplu, confirmarea obtinutã de la un tert) sunt mai fiabile decât elementele probante interne;

 

-elementele probante interne sunt mai fiabile atunci când controlul intern care se referã la ele este satisfãcãtor;

 

-elementele probante obtinute chiar de auditor sunt mai fiabile decât cele care-i sunt furnizate de întreprindere;

-elementele probante materializate de un document sau o confirmare scrisã sunt mai tiabile decât afirmatiile verbale.

 

Auditorul trebuie sã obtinã dovada cã cei care conduc întreprinderea recunosc responsabilitatea lor în întocmirea bilantului contabil pe care l-au hotãrât si aprobat. Aceastã dovadã poate fi obtinutã pornind de la:

 

-procesele verbale ale sedintelor si deliberãri lor consiliului de administratie (directie) în care auditorul a prezentat concluziile generale ale auditului, sau prin obtinerea:

 

. unei scrisori de afirmare; sau

 

. unei copii de pe situatiile financiare semnatã de conducerea întreprinderii.

 

În cursul unui audit, conducãtorii formuleazã numeroase afirmatii pentru auditor, spontan sau ca rãspuns la întrebãri precise.

Când aceste afirmatii se referã la puncte semnificative ale bilantului contabil, auditorul trebuie:

-sã caute, pornind de la surse interne sau externe întreprinderii, elemente probante care sã confirme aceste afirmatii;

-sã aprecieze dacã afirmatiile primite de la conducãtorii întreprinderii par a fi rezonabile si coerente cu celelalte elemente probante obtinute din alte surse;

-sã aprecieze dacã autorii acestor afirmatii pot fi considerati a fi bine informati asupra punctelor în cauzã.

Atunci când o afirmatie primitã de la un conducãtor este contrazisã de un alt element probant, auditorul trebuie sã caute explicatia pentru aceasta si, dacã este cazul, sã repunã în cauzã fiabilitatea ansamblului afirmatiilor primite.

Afirmatiile primite de la conducãtori nu se pot substitui altor elemente probante pe care auditorul le poate obtine. Cu titlu de exemplu, afirmatiile conducãtorilor referitoare la costul de achizitie a unui element al activului nu se substituie elementelor probante pe care auditorulle poate obtine în mod obisnuit. Chiar dacã auditorul a primit o afirmatie a conducãtorilor, va exista o limitare a întinderii misiunii sale, dacã el se aflã în imposibilitatea de a obtine elemente probante suficiente care, dupã el, ar trebui sã existe.

În unele cazuri, o afirmatie primitã de la conducãtori poate constitui singurul element probant pe care auditorul îl poate obtine în mod rezonabil. Cu titlu de exemplu, auditorul nu se asteaptã, în mod necesar, sã obtinã alte elemente probante decât cele rezultând dintr-o afirmatie a conducãtorilor, pentru a confirma intentiile acestora de a pãstra o participare în vederea realizãrii unei plus valori pe termen lung. Astfel, în mãsura în care auditorul obtine în scris confirmarea unei asemenea afirmatii, nu va exista limitare la întinderea misiunii sale.

Auditorul poate consemna în foile sale de lucru proba afirmatiilor primite de la conducãtori, efectuând o sintezã a convorbirilor sale obtinând o scrisoare de afirmare, care poate îmbrãca forma:

 

-fie a unei scrisori emanând de la conducãtori;

 

-fie a unei scrisori a auditorilor amintind termenii afirmatii verbale primite de la conducãtori, recunoscute cum se cuvine si confirmate de ei.

 

Posibilitatea unor neîntelegeri între auditor si conducãtori este redusã atunci când acestia din urmã confirmã în scris afirmatii orale. În plus, este cazul sã se obtinã o scrisoare care sã confirme afirmatiile verbale primite cu privire la elementele semnificative ale situatiilor financiare, pentru care auditorul nu se poate astepta in mod rezonabil sã obtinã elemente probante suficiente. Punctele ('are pot face obiectul unei scrisori de afirmare sau a unei cereri de confirmare de cãtre auditor figureazã în exemplu de scrisoare arãtat in anexe.

Când este cerutã conducãtorilor, scrisoarea de afirmare trebuie sã fie adresatã auditorului, sã cuprindã informatiile cerute si sã fie regulamentar datatã si semnatã.

Dacã conducãtorii refuzã sã ateste printr-o scrisoare de afirmare afirmatiile pe care auditorulle considerã necesare, acest refuz va constitui o limitare a întinderii lucrãrilor sale. Într-un asemenea caz, auditorul va trebui sã repunã în cauzã încrederea acordatã celorlalte afirmatii primite de la conducãtori si sã se întrebe dacã acest refuz poate avea o altã incidentã asupra raportului sãu.

Dacã conducãtorii refuzã sã confirme în scris o afirmatie verbalã, acest refuz va constitui o limitare a întinderii lucrãrilor auditorului, exceptând cazul când el este convins cã existã motive fondate si acceptabile pentru acest refuz si cã se poate sprijini pe afirmati a verbalã.

Scrisoarea de afirmare permite:

 

-clarificarea rãspunderilor ce revin conducãtorilor întreprinderii si auditorului;

 

-înstiintarea conducerii întreprinderii asupra modului de influentare a situatiilor financiare de cãtre informatiile pe care numai ea le detine.

 

Aceastã scrisoare de afirmare nu înlocuieste procedurile de verificare ce trebuie efectuate de cãtre auditori.