Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Standardul International de Audit (ISA) nr. 600 stabileste procedurile si principiile fundamentale si modalitãti le lor de aplicare referitoare la utilizarea de cãtre un auditor, în cadrul unei misiuni de audit de bazã, la o entitate a lucrãrilor realizate de cãtre un alt auditor, asupra situatiilor financiare ale unuia sau mai multor sub-grupuri incluse în situatiile financiare ale acelei entitãti. El nu se aplicã în cazul când doi sau mai multi auditori sunt numiti coauditori si nici relatiilor auditorului cu auditorul precedent.

Când auditorul principal utilizeazã lucrãrile unui alt auditor, auditorul principal trebuie sã determine incidenta acestor lucrãri asupra propriului sãu audit.

Auditorul principal este auditorul responsabil de examenul situatiilor financiare ale unei entitãti care includ conturile unuia sau mai multor subgrupuri auditate de un alt auditor. Expresia alt auditor, desemneazã auditorul - altul decât auditorul principal responsabil de examenul informatiilor financiare ale unui subgrup, incluse în situatiile financiare auditate de cãtre auditorul principal.

Hxpresia subgrup desemneazã o subdiviziune, sucursalã, filialã, societate în participatiune, societate afiliatã sau orice altã entitate a le cãrei situatii financiare sunt incluse în situatiile financiare audilate de cãtre auditorul principal.

  1. Acceptarea misiunii de auditor principal

Auditorul trebuie sã stabileascã dacã participarea sa la lucrãIlll' de audit pe ansamblu este suficientã pentru a-i permite sã actio11I"/l' ca auditor principal; pentru aceasta el va lua în consideratie:

 

-importanta pãrtii din situatiile financiare care fac obiectul auditãrii;

 

-nivelul sãu de cunoastere a activitãtilor sub grupurilor;

 

-riscul de anomalii semnificative în situatiile financiare ale sub grupurilor auditate de alt auditor;

 

-punerea în lucru de proceduri complementare cu privire la subgrupurile auditate de alt auditor care îi vor permite sã participe în mod semnificativ la audit.

 

 

 

 

 

  1. b) Proceduri puse în lucru de cãtre auditorul principal

 

Principalele proceduri specifice sunt:

 

-evaluarea competentei profesionale a altui auditor. Printre sursele de informatii disponibile pentru evaluarea acestei competente pot fi: înscrierea sa ca membru al aceluiasi organism profesional, apartenenta sa la un anume cabinet, la o retea de firme, precum si informatii cuIe se de la alti auditori, bãnci sau întretineri directe cu acel alt auditor;

 

-obtinerea de elemente probante care dovedesc cã lucrãrile acelui alt auditor rãspund obiectivelor auditorului principal în cadrul misiunii sale de audit. Auditorul principal va informa pe acest alt auditor în legãturã cu:

 

  • obligatiile de independentã; va solicita o declaratie scrisã care sã ateste respectarea acestor obligatii;

 

  • coordonarea lucrãrilor si a raportãrilor, modalitãtile de coordonare vor fi definite în etapa de planificare a auditului;

 

  • obligatiile contabile, de control si de raportare, obtinând o declaratie scrisã în legãturã cu respectarea acestora.

 

-întretinerea cu privire la procedurile de audit puse în operã, obtinerea unui rezumat scris al procedurilor aplicate de cãtre alt auditor sau consultarea dosarelor de lucru ale altui auditor.

 

Cunoscând contextul în care auditorul principal va folosi lucrãrile sale, celãlalt auditor trebuie sã coopereze cu auditorul principal de exemplu, acest alt auditor va aduce la cunostinta auditorului principal orice aspect al activitãtii sale care nu se poate realiza conform modalitãtilor stabilite; la rândul sãu, celãlalt auditor va fi informat despre orice problemã apãrutã în activitatea auditorului principal care poate avea o incidentã importantã asupra propriei sale activitãti.

 

Загрузка...