Premise

Desprinderea de fosta URSS în 1991 şi accederea la independenţă a Republicii Moldova a afectat nu doar raporturile politice ale acesteia cu fosta metropolă, ci în primul rând cele economice, la cea dată puternic interdependente. In asemenea situaţie, au avut de suferit sectoare determinante ale economiei naţionale, mai întâi de toate, industria şi agricultura. Or, această stare de lucruri a accelerat şi mai mult ritmul galopant al creşterii şomajului atât la nivelul localităţilor urbane, cât mai ales la nivelul celor rurale, în care locuieşte cea mai mare parte a populaţiei ţării.

Începând cu anul 1993, migraţia moldovenilor spre Europa, dar şi în est, în Federaţia Rusă şi alte state ale CSI, a căpătat proporţii din ce în ce mai mari. De regulă, această migraţie poartă un caracter de muncă. Criza social-economică, dar şi lipsa unor programe de stat bine articulate privind politica internă de ocupare a forţei de muncă, a accentuat şi mai mult tendinţele migraţioniste ale unei bune părţi din populaţia ţării, în special, ale tineretului. In acelaşi timp, migraţia clandestină de muncă este o consecinţă directă a pronunţatelor disparităţi existente între nivelul de trai şi remunerare din R. Moldova, Europa Occidentală sau Centrală.

Deşi către anul 2001 exista un Departament Migraţiune în subordinea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, în toată această perioadă a fost resimţită lipsa unei structuri guvernamentale viabile şi eficiente în materie de migraţie.

Totodată, trebuie să accentuăm, că lipsa unui control adecvat la frontiera de est a ţării, efectuat de autorităţile legale ale R.M. este un impediment serios în calea soluţionării multor probleme legate de migraţie. Faptul dat generează instabilitate şi favorizează traficului de fiinţe umane şi fluxurile ilegale de migranţi, orientat în direcţia Europei Occidentale. Caracterul clandestin al migraţiei - consecinţe

Sunt deja frecvente cazurile, când cei ce muncesc ilegal peste hotare, suportă importante discriminări şi devin în scurt timp victime ale reţelelor internaţionale de trafic cu fiinţe umane, contrabandă cu migranţi, prostituţie etc., fenomene sociale, care sunt rezultatul unei migraţii ilegale de muncă, necontrolate şi dezordonate. Potrivit biroului la Chişinău a OIM, începând cu anul 2002 şi până în prezent au fost repatriate în Moldova peste 1000 de victime ale traficului de femei. Astăzi, conform unor estimări, numărul total al femeilor originare din Moldova ce practică prostituţia în străinătate, variază între 20 şi 30 mii. Intr-un foarte recent raport al Departamentului de Stat al SUA, Moldova a fost menţionată principalele surse mondiale ale traficului de femei.

Migraţia de muncă a cetăţenilor Republicii Moldova

Astăzi, conform unor date statistice şi sondaje sociologice efectuate, fiecare al treilea dintre moldovenii apţi de muncă lucrează peste hotare, peste 90 la sută dintre care sunt clandestini. Cifra estimativă a celora ce muncesc în străinătate este de peste 600 mii. Astăzi, cetăţenii Republicii Moldova muncesc în ţări ca Federaţia Rusă - 240-270 mii (dintre care în oraşul şi regiunea Moscova - 220 mii; Sankt-Petersburg şi regiunile Tiumen, Oriol, Breansk, ţinutul Krasnodar), Italia - circa 150 mii (dintre care către data de 10.10.2002, 115 mii de moldoveni au depus actele pentru legalizare, iar în primul trimestru al anului curent peste 15 mii dintre aceştia au beneficiat deja de permis de şedere permanentă în această ţară). Totodată, potrivit Ambasadei RM la Roma, în perioada ianuarie-mai 2003, autorităţile italiene au emis mandate de expulzare pentru peste 130 de cetăţeni ai R. Moldova, motivul fiind încălcarea regimului de intrare şi şedere a străinilor. În Portugalia sunt circa 80 mii de moldoveni, în Grecia de la 30 la 100 mii (potrivit estimărilor Institutului muncii al Confederaţiei sindicatelor din Grecia, numărul moldovenilor din Grecia este de nu mai puţin de 100 mii. Din circa 1,2 mln de lucrători migranţi din Grecia, numărul moldovenilor este cel mai important în raport cu alte naţionalităţi). În Cehia sunt aproximativ 40 mii, în Turcia între 20-50 mii, Spania-20 mii, Israel - 15-20 mii, Franţa - 15 mii, Germania 10-15 mii, Cipru 5-7 mii. Procesul de imigrare şi repatriere

Procesul de imigrare şi repatriere în RM se realizează în baza Legii R.M. cu privire statutul juridic al cetăţenilor străini şi apatrizilor. Aceasta stabileşte o cotă de imigrare anuală de 0,05 la sută raportată la numărul total al locuitorilor R. M. Dacă urmărim statisticile Departamentului Migraţiune pentru perioada 01.01.2003-31.05.2003, vedem, că după ţara de origine 20.1 la sută sunt cetăţeni ai Ucrainei, 12,8 ai Turciei, 11,4 la sută ai Siriei şi 8,7 la sută ai Rusiei la un total de 421 imigranţi.

După motivul imigrării, imigraţiei de familie îi revine 36.58 la sută; de muncă îi revine 34.44 la sută şi de studii 28.98 la sută.

Pentru perioada ianuarie-aprilie a.c., la capitolul repatriaţi după ţara de origine, din totalul de 378 persoane, avem: 186 din Rusia, 86 din Ucraina şi 103 din alte state.

Crearea Departamentului Migraţiune

Complexitatea problemelor migraţiei în contextul Republicii Moldova şi necesitatea unor soluţii neîntârziate, au impus guvernul R.M. crearea unei structuri guvernamentale, care să administreze mai eficient acest domeniu. Astfel, în anul 2001, Departamentul Migraţiune (structură la acea dată puţin eficientă) din cadrul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale a fost reorganizat în Serviciul de stat Migraţiune, structură deja autonomă pe lângă guvernul R.M. Adoptarea de către parlament în anul 2002 a Concepţiei Republicii Moldova cu privire la politica migraţională şi a noii Legi a R.M. cu privire la migraţiune au constituit premisele şi în acelaşi timp baza legală pentru instituirea Departamentului Migraţiune, cu funcţii cu mult mai lărgite, de această dată, structură de stat autonomă în cadrul guvernului R.M. Astăzi, Departamentul Migraţiune este structura de stat de specialitate, abilitată să elaboreze şi să promoveze o politică unică de stat în domeniul migraţiei populaţiei. Priorităţi şi Realizări În plan intern

La crearea Serviciului de Stat Migraţiune în anul 2001, s-a dat prioritate în primul rând, aşa cum s-a văzut mai sus, creării bazei legislative, care să permită crearea unei structuri de stat de specialitate cu suficiente atribuţii şi pârghii administrative în vederea unei gestionări mai eficiente a fluxurilor migraţionale. Astfel, de către parlament au fost adoptate Concepţia privind politica migraţională a R.M. şi noua Lege a R.M. cu privire la migraţiune.

Totodată, au fost puse bazele cadrului instituţional de cooperare cu celelalte structuri de stat cu atribuţii în domeniu: Ministerul Afacerilor Externe, MAI, Departamentul Trupelor de Grăniceri, Departamentul Tehnologii Informaţionale. Au fost puse bazele sistemului informaţional unic privind schimburile de informaţii cu privire la migraţie (cu referire la intrarea, şederea şi ieşirea din ţară a cetăţenilor străini şi cei ai Republicii Moldova). Au demarat lucrările privind elaborarea şi implementarea unui sistem de evidenţă şi control mai performant la frontiera de stat, care să fie capabil de a furniza date complete privind fluxurile migraţionale. Anume din acest considerent, astăzi putem vorbi doar despre cifre estimative cu privire la numărul exact al cetăţenilor R.M. aflaţi în străinătate.

Reglementarea şi întărirea controlului asupra firmelor moldoveneşti ce practică activităţi de intermediere a plasării braţelor de muncă moldoveneşti în străinătate este o altă prioritate a DM. În acest context, putem adăuga, că ponderea firmelor moldoveneşti ce practică activităţi de intermediere ilegală (de regulă sub paravanul unor firme de turism) a plasării provizorii la muncă peste hotare este mult prea mare în raport cu cele ce activează legal (în prezent doar 50 firme dispun de licenţă pentru acest gen de activitate din circa 200 existente). Nu este deja o noutate, că multe dintre acestea practică în mod voalat sau înlesnesc traficul de fiinţe umane. Aici se mai poate adăuga şi taxele exagerate percepute de la cetăţeni de către acestea, care adesea ating sume ce variază între 2-2 500 dolari SUA de persoană. Totodată, a luat amploare şi fenomenul falsificării de vize, ceea ce creează probleme unor ambasade acreditate la Chişinău, în special cele ce emit vize pentru spaţiul Schengen. Pe plan extern

Încheierea acordurilor interguvernamentale cu statele unde astăzi muncesc cei mai mulţi dintre cetăţenii R.M. este una dintre priorităţile actuale ale DM în plan extern. Prin asta se urmăreşte reglementarea forţei de muncă între R.M. şi aceste state, stabilirea unor cote de muncă anuale pentru moldoveni şi, mai important, protecţia protecţia socială a lucrătorilor migranţi, conform standardelor şi normelor aplicate lucrătorilor-cetăţeni ai acestor state. Totodată, miza unor asemenea acorduri este crearea de alternative legale de muncă pentru solicitanţii din R.M. de a munci în străinătate.

La momentul creării SSM, Republica Moldova avea semnate acorduri privind reglementarea migraţiei de muncă şi protecţia socială a lucrătorilor migranţi doar cu Federaţia Rusă, Ucraina şi Belarus, faptul dat, însă, nu a ameliorat prea mult situaţia lucrătorilor moldoveni din aceste state. Marea majoritate a acestora muncesc în continuare fără contracte ferme de muncă şi, respectiv fără garanţii de oarecare protecţie socială. Cât priveşte alte state, atunci la nivelul UE a fost deja parafat acordul interguvernamental cu Italia şi care ar putea fi semnat în curând. În fază înaintată de negocieri se află acordul similar cu Portugalia. În prezent au fost iniţiate negocieri cu Spania şi Grecia. Mai sunt încă multe de făcut la nivelul relaţiilor cu Israel şi Turcia.

Deşi, la această oră au fost încheiate mai multe acorduri la nivel regional privind plasarea forţei de muncă din Republica Moldova în străinătate, în special cu Italia, rezultatele rămân în continuare destul de modeste. Modeste rămân şi rezultatele firmelor moldoveneşti cu licenţă pentru acest gen de activitate. Spre exemplu, de la începutul anului curent şi până în prezent, cele circa 50 firme au plasat la muncă legal în străinătate doar 20 de persoane. Faptul dat se poate explica şi prin realitatea, că ofertele de locuri de muncă în Europa, sunt strâns legate atât de deschiderea spre dialog al acestor ţări, cât şi de posibilităţile existente pe pieţele forţei de muncă ale acestora. În acelaşi timp, trebuie să nu subestimăm şi importanţa factorului politic (guverne de dreapta sau stânga), cu amprente notabile, în special când este vorba de problemele imigraţiei. Încheierea acordurilor de cooperare cu organizaţiile internaţionale şi europene În mod cronologic:

Noiembrie 2001, Moldova a aderat la Convenţia ONU cu privire la refugiaţi din 1951 şi Protocolul din 1967;

Iulie 2002, parlamentul adoptă Legea cu privire la refugiaţi;

Martie 2002 - acord cu OIM, ratificat de parlament în octombrie acelaşi an;

Iunie 2003 - aderarea cu drepturi depline la OIM (101-lea stat).

În domeniul reglementării migraţiei de muncă şi protecţiei sociale a lucrătorilor migranţi, în iulie 2002, R. Moldova a semnat Convenţia europeană privind statutul juridic al lucrătorilor migranţi, urmând ca aceasta să fie ratificată (ratificarea este o prevedere a programului preşedinţiei R. Moldova la Comitetul de Miniştri al CE). În această sens se cooperează intens cu experţii DG-III Coeziune socială şi Comitetul pentru migraţie al Consiliului Europei.

Concluzie şi unele obiective pe termen scurt

Astăzi, putem afirma, că Moldova a devenit un cap de pod pentru migraţia ilegală, care este direcţionată spre

Occident. Lipsa unor instrumente administrative eficiente de reglementare şi contracarare a migraţiei ilegale

este o provocare directă atât la adresa securităţii regionale, cât şi la securitatea Europei întregi.

Reieşind din aceasta este necesar sprijinul Comunităţii Europene în vederea întăririi capacităţilor

instituţionale ale R.M. privind gestionarea fluxurilor migraţionale, ceea este şi în interesul acesteia.

La modul concret, acest sprijin se poate materializa prin:

Implementarea cu sprijinul Comunităţii Europene, în special al Comisiei Europene, Banca de Dezvoltare a CE şi Pactului de Stabilitate în Europa de Sud-Est a unor proiecte orientate prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale din şi în RM; Implementarea cu ajutorul aceloraşi structuri pan-europene a unor proiecte de reintegrare socială a

foştilor lucrători migranţi, victimelor traficului de fiinţe umane etc.; Implementarea unui sistem de evidenţă şi control modern la frontiera de stat privind fluxurile migraţionale; Dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor de colaborare şi parteneriat cu OIM, Consiliul Europei, Înaltul

Comisariat al NU pentru Refugiaţi şi Biroul Internaţional al Muncii; Iniţierea şi dezvoltarea unor relaţii de parteneriat cu Centrul Internaţional pentru dezvoltarea politicilor migraţionale, Grupul de la Budapesta Confederaţia europeană a sindicatelor, Uniunea confederaţiilor din Industrie şi a patronatelor din Europa.