Problema migraţiei este una dintre cele mai acute probleme ale dezvoltării Republicii Moldova. Astăzi în migraţia de muncă este inclus fiecare al treilea ce­tatean apt de muncă [1, 2, 3, 7, 9]. Migraţia afectează în mod direct securita­tea naţională a statului moldovenesc [6].

Republica Moldova caută soluţii pentru minimizarea migraţiei populaţiei moldovenesti, să străduie să micsoreze efectele negative ale acestor procese. În managementul migraţional se poate evidenţia mai multe etape în abordarea şi gestionarea migratiiţor [5]. În primul rînd evoluţia managementului migraţional se observă în formularea scopurilor politilor migraţionale, depistarea probleme­lor-cheie. În acest context putem menţiona că ultima etapă în managementul, po­liticile migraţionale, promovate de stat, se caracterizează prin schimbare, re­fo­rmă radicală [3].    

Ultima (a patra) etapă se începe din mai 2006. Conţinutul etapei – regân­di­rea unor abordări conceptuale în legătură cu reglementarea migrării forţei de mu­ncă, desfăşurarea unei reforme instituţionale, o cooperare mai efectivă cu Uni­u­nea Europeană, contracararea migraţiei ilegale şi migraţiei ilegale de tran­zit.

  • Reforma Instituţională. Revitalizarea acţiunilor guvernului în reglemen­ta­rea migraţiei se orientează spre legalizarea activităţilor cetăţenilor moldoveni pe­ste hotare, apărarea lor juridică şi socială, care încă n-a fost obţinută. Reforma a fost de asemenea condiţionată de schimbarea priorităţilor în politica migra­ţi­o­nistă, fiind considerată parte integrantă a politicii sociale. Mai mult decât atât, în în­cercarea de a unifica sistemul de reglementare a migraţiei Republicii Moldo­va cu cel caracteristic ţărilor Uniunii Europene. Moldova schimba conţinutul şi fu­n­cţiile structurilor specializate în migraţie. Prerogativele Biroului Naţional pent­ru migraţie au fost divizate între Ministerul Economiei şi Comerţului, Minis­te­rul Afacerilor Interne (Biroul Naţional pentru migraţie şi Azil) şi Agenţia Naţio­nală pentru Ocuparea Forţei de Muncă. În reglementarea proceselor migraţio­ni­s­te în Moldova participă, de asemenea, în măsuri diferite Preşedinţia, Parlamen­tul, Ministerul Economiei şi Comerţului, Ministerul Afacerilor Interne, Ministe­rul Afacerilor Externe şi al Integrării Europene, Departamentul trupelor de fro­n­ti­eră, şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

În august 2006 a fost creată Comisia pentru coordonarea activităţilor legate de migraţie, condusă de vice-premierul Guvernului, ministrul Afacerilor Exter­ne şi al Integrării Europene a Republicii Moldova.

  • Modificarea cadrului normativ. Baza juridico-normativă a gestionării mi­g­ra­ţiei este reprezentată astăzi de Concepţia politicii migraţionale, Legea cu pri­vi­re la migraţie, Legea cu privire la cetăţenie, Legea de intrare şi ieşire din Re­pu­blica Moldova, Legea cu privire la statutul juridic al cetăţenilor străini şi apa­t­ri­zilor în Republica Moldova, Legea cu privire la statutul refugiaţilor, Legea cu privire la prevenirea şi combaterea traficului cu fiinţe umane (decembrie 2005). Republica Moldova are un cadru normativ echilibrat în sfera managementului mi­graţiei: Programul de guvernare pentru 2005-2009 „Modernizarea ţării – bu­nă­starea poporului”, Planul naţional de măsuri cu privire la migraţie şi refugiaţi (2006), Planul Naţional de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane pentru anii 2008-2009 (adoptat în aprilie 2008), Pprogramul de măsuri pentru su­sţinerea populaţiei ce locuieşte în afara Republicii Moldova (diasporei mol­do­ve­neşti) pentru anii 2006-2009, etc.

Republica Moldova cooperează cu structurile internaţionale specializate în do­meniul migraţiei (Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, Organizaţia In­te­rnaţională a Muncii, Direcţia Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi). În mome­n­tul de faţă au fost elaborate legi cu privire la cetăţenii străini în Republicii Mo­l­dova şi migraţia forţei de muncă. S-a propus adoptarea legii cu privire la schi­m­barea principiilor de stabilire a cotelor imigraţionale. Abordările revoluţionare sunt vizibile pentru stimularea ocupării forţei muncă şi a posibilităţilor de inves­ti­ţii provenite de la imigranţii în Republica Moldova. 

În Legea cu privire la migraţia forţei de muncă o mare atenţie este acordată co­ntracarării migraţiei nereglementate a cetăţenilor moldoveni. Legislatorii înă­s­presc controlul de activitate a agenţilor, încadraţi în angajarea în câmpul mu­n­cii a moldovenilor peste hotare: firmele sunt obligate sa furnizeze rapoarte tri­me­striale Biroului Naţional de Statistică şi Agenţiei pentru Ocuparea forţei de Mu­ncă. Rapoartele indică: cine, unde, pe ce termen a plecat şi când se va înto­a­r­ce. Părinţii care intenţionează să plece să lucreze peste hotare sunt obligaţi să adu­că la cunoştinţă agenţiei despre faptul că copii lor rămân fără supraveghere.

A fost elaborat sistemul informaţional automatizat în această privinţă. Împ­re­una cu Organizaţia Internaţională pentru Migraţie a avut loc un tender şi au fost stabilite în baza concursului transparent companiile care vor asigura partea tehnică a proiectului, integrat în programul «Moldova electronică».

Procesul de implementare constă intr-un plan de acţiuni în sfera migraţiei şi refugiaţilor. La începutul lunii aprilie 2008 în Moldova a fost deschis, într-un pro­priu sediu, Centrul pentru amplasarea migranţilor ilegali.

  • Reexaminarea sarcinilor / obiectivelor de bază ale practicii de regle­men­ta­re a migraţiei forţei de muncă. Autorităţile moldoveneşti promovează o abor­da­re nouă, ce constă în faptul că reglementarea proceselor migraţiei forţei de mu­ncă depinde de soluţionarea problemelor de combatere a sărăciei, creşterea ocu­pării forţei de muncă, sporirea potenţialului socio-economic al ţării şi bună­s­tă­rii cetăţenilor. Politica migrăţională începe să fie analizată în contextul po­li­ti­ci­lor sociale, subordonării politicii migraţioniste priorităţilor naţionale, legăturii cu perspectivele de dezvoltare a ţării.

Renaşterea economiei ţării constituie una dintre cele mai importante căi de reducere a numărului de muncitori moldoveni, emigraţi în căutarea salariilor mai mari, corespunzătoare standardelor internaţionale. Acest proces de renaştere a economiei trebuie să se bazeze pe creşterea investiţiilor directe în producţie, în conformitate cu Programul «Renaşterea economiei – renaşterea ţării». Transfe­ru­rile băneşti (remitenţele) ale muncitorilor moldoveni trebuie să stimuleze in­ve­stiţiile în diferite proiecte locale.

Accentul a fost pus pe crearea condiţiilor normale de muncă în Moldova, at­ra­gerea remitenţelor migranţilor în investiţii, dezvoltarea business-ului mic şi mi­jlociu, cât şi pe dezvoltarea socio-economică a ţării. În acest scop în 2007-2008 se pune în aplicare proiectul "Dincolo de reducerea sărăciei: elaborarea ca­d­rului juridic, regulator şi instituţional pentru utilizarea remitenţelor în scopul de­zvoltării mediului de afaceri din Moldova".

În ţară s-au intensificat contactele, conlucrarea cu diaspora moldovenească [4, 11], desfăşurată de către Biroul Naţional de Relaţii Interetnice.

  • Cooperarea cu Uniunea Europeană în domeniul reglementării migraţiei. As­tăzi Moldova promovează politică în domeniul migraţiilor în contextul iniţi­a­ti­velor migraţioniste a Uniunii Europene. Printre aceste iniţiative pot fi numite: ap­robarea unei abordări globale faţă de migraţie  în regiunile de est şi sud-est în­vecinate cu Uniunea Europeană; parteneriat privind mobilitatea şi migraţia  cir­cu­lară; Misiunea Uniunii Europene privind cooperarea la frontieră (EUBAM); «Si­nergia Mării Negre»; noua tematică de cooperare cu ţările terţe în domeniul azilului şi migraţiei, crearea centrului de vize unic al Uniunii Europene; acord pri­vind simplificarea regimului de vize şi de readmisie [7].

- după expirarea timpului rezervat pentru Planul Individual de Acţiuni «Uni­unea Europeană – Republica Moldova» (2005-2008), autorităţile moldo­ve­neşti au înaintat iniţiativa de a semna un nou document de cooperare cu Uniu­nea Europeană. Acest document trebuie să fie din punct de vedere politic bine co­nsolidat, oferind Moldovei o continuitate a reformelor iniţiale de integrare Euro­peană. În acest context UE a propus «Parteneriatul estic».

- Moldova şi-a exprimat dorinţa de a adera în calitate de ţară-pilot la proie­c­tul privind migraţia circulară, şi a propus la rândul său propuneri şi observaţii pri­­vind îmbunătăţirea mecanismului migraţiei circulare şi de mobilitate. După două runde de negocieri, în iunie 2008 Republica Moldova a fost selectată în ca­litate de ţară ce va realiza proiectul «pilot» în domeniul migraţiei circulare. Acest acord atrage atenţia asupra migraţiei circulare a cadrelor de muncă cali­fi­cate, sensibilizării, formării profesionale în contextul cerinţelor UE, cu scopul de reîntoarcere şi reintegrare în ţara de origine. Ca parte integrantă a acordului se prevede realizarea a două proiecte, în valoare de 5,5 mil. Euro. 

- În ansamblu, Republica Moldova a salutat pozitiv rezultatele misiunii EU­BAM: consolidarea încrederii la frontieră, s-a redus migraţia ilegală, traficul de droguri, de automobile furate, etc.

- Deschiderea în 2007 a Centrului unic de vize UE, a permis facilitarea situ­a­ţiei de primire a vizelor în UE, pentru ţările ce nu au ambasade în Republica Mo­ldova. În activitatea centrului participă 7 state. Practica activităţilor Cent­ru­lui Unic de vize în Moldova a fost evaluată pozitiv în Uniunea Europeană. În co­ntextul experienţei acumulate în Moldova, Uniunea Europeană a deschis cel de-al doilea centru unic de vize UE în Muntenegru.

- Ca urmare, a rezultat semnarea acordului de facilitare a regimului de vize şi de readmisie. Începând cu 1 ianuarie 2008 a fost introdus regimul simplificat de vize între Moldova şi ţările Uniunii Europene. În acelaşi mod a fost simp­lifi­ca­­tă procedura de perfectare a vizelor pe termen scurt. Se stabileşte o taxă mai mi­că, sunt evidenţiate categorii de persoane care pot primi viza gratuit, vize mu­l­tiple ­şi pe un te­r­men mai lung. Sunt introduse anumite măsuri de facilitare a re­gi­mului de vi­ze cu România şi Bulgaria. Din 11 iulie 2008, cetăţenii Repub­li­cii Mo­ldova pot tranzita teritoriul României fara viza de tranzit, intr-o perioada ca­re nu depă­şe­ş­te cinci zile, daca deţin o viza pentru una din ţările UE sau pe­r­mis de şedere în aceste ţări [3].

Spre deosebire de multe alte ţări, acordul privind readmisia cetăţenilor mol­do­veni şi cetăţenilor ţărilor terţe, ce au intrat în Uniunea Europeană de pe teri­to­ri­ul Republicii Moldova, a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2008. Mai mult decât atât, Moldova a semnat acordul privind readmisia cu Cehia, Ungaria, Lituania, Po­lonia, România, Ucraina, Norvegia, Elveţia, Italia [5].

- Ca parte a procesului de la Budapesta şi Sederkoping [10], de cooperare regio­na­lă în contextul «Sinergiei Marii Negre», Moldova cooperează în dome­ni­ul co­m­baterii migraţiei ilegale, contrabandei, criminalităţii transfrontaliere, con­so­li­dă­rii şi modernizării tehnice a controlului de frontieră, îmbunătăţirii proce­su­lui de selectare şi monitorizare a informaţiei etc.

  • Înăsprirea acţiunilor împotriva organizatorilor traficului de fiinţe umane şi migraţia ilegală. Primele tentative de combatere a migraţiei ilegale a popula­ţi­ei moldoveneşti au fost legate de traficul de fiinţe umane. Iniţiativa aparţine or­­ganizaţiilor internaţionale, preocupate de traficul femeilor şi fetelor tinere cu scopul exploatări sexuale. În conformitate cu recomandările organizaţiilor inter­na­ţionale şi reieşind din situaţii reale, prin decizia Guvernului Republicii Mol­do­va (mai 2000), a fost creat Grupul Naţional de Combatere a traficului de fi­in­ţe umane, care a avut menirea să joace rolul de partener naţional în cadrul pro­i­e­c­tului OIM în problema combaterii traficului de fiinţe umane din Republica Mo­l­dova. În acelaşi timp a fost elaborat Planul de Acţiuni, care pune accentul pe cooperarea şi acţiunile comune ale autorităţiilor publice şi organizaţiilor non-guvernamentale. Tot atunci a fost constituit grupul de lucru permanent, în care au intrat reprezentanţi ai ministerelor, deputaţi ai parlamentului, reprezentanţi ai organizaţiilor non-guvernametale. În componenţa Ministerului Afacerilor Inter­ne a fost creat Departamentul pentru combaterea crimei organizate, sarcinile lui vizând şi combaterea traficului de fiinţe umane.

Este evidentă reducerea dinamicii de creştere a traficului de fiinţe umane, în­sa eforturi sporite sunt necesare pentru tragerea traficanţilor la răspundere pe­nală. În acelaşi timp, trebuie acordată o atenţie sporita consolidării capacitaţilor or­ganelor implicate in combaterea traficului de fiinţe umane, inclusiv exploată­rii sexuale prin utilizarea internetului [3].

În august 2005 a fost adoptat noul Plan Naţional de Acţiune pentru lupta cu traficul de fiinţe umane. Se iau diferite măsuri cu scopul de combatere a trafi­cu­lui. În primul rând informarea populaţiei despre gradul de pericol şi riscul mi­g­ra­ţiei ilegale, traficul de fiinţe umane cu scopul exploatării de muncă sau sexu­a­le, preîntâmpinarea populaţiei referitor la consecinţele acestora. În al doilea rând, consolidarea controlului asupra activităţilor agenţilor turistici şi de ocupa­re a forţei de muncă peste hotare. Şi în al treilea rând, pedepsirea celor care or­ga­nizează, recrutează şi transportă «marfa vie». În 1998 în Codul Penal a fost in­­trodus articolul cu privire la «Proxenetism» (art.105). În codul Penal al Co­du­lui Procesual Penal al Republicii Moldova au fost introduse schimbări (iulie 2001), referitor la traficul de «carne vie», în special, art.113-2, privind pedep­si­rea penală a traficanţilor de fiinţe umane pe termene lungi. În ultimii ani în Mo­l­dova s-a înteţit activitatea de identificare şi combatere a crimelor asociate cu tra­ficul de fiinţe umane [5].

  • Protecţia socială a migranţilor. Se referă la două aspecte principale, pe de o parte protecţia socială a migranţilor în ţara gazdă, iar pe de altă parte, se­cu­ritatea socială a acestora în perspectiva întoarcerii acestora în Republica Moldo­va. Majoritatea din migranţi nu contribuie la fondul de asigurări sociale şi la fo­n­dul pentru asigurări obligatorii de asistenţă medicală. Deşi în decembrie 2006 s-au făcut modificări la Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat prin introducerea contractului individual de asigurare care se încheie direct cu Casa Naţională de Asigurări Sociale, puţini migranţi apelează la acesta pentru a-şi asi­gu­ra pensia pentru limita de vârstă.

Cetăţenii Republicii Moldova se adresează la medic în străinătate doar în ca­zuri extreme, pentru că serviciile medicale sunt scumpe, şi majoritatea nu-şi  pot permite să le achite, sau trebuie să facă mari eforturi financiare. Cei mai mulţi migranţi încearcă să-şi rezolve problemele de sănătate prin metode tra­di­ţi­o­nale sau în condiţii casnice prin administrarea unor medicamente. Persoanele care muncesc peste hotarele ţării se întorc în Republica Moldova pentru a-şi re­para dinţii, pentru intervenţii chirurgicale [3] etc. Trebuie luat în calcul faptul că mulţi migranţi acceptă, constrânşi de împrejurări, să lucreze în condiţii noci­ve sau cu risc sporit.

Problematica este şi mai complexă, dacă se în considerare faptul că necont­ri­buţia celor plecaţi la muncă peste hotare se răsfrânge asupra întregului sistem de asigurare socială. Este absolut necesară o politică şi o strategie guvername­n­ta­lă coerentă în acest sens, pentru a crea condiţii favorabile, de stimulare a mig­ra­nţilor ca aceştia să contribuie la sistemul asigurărilor sociale şi de sănătate. Da­că acordurile bilaterale între state în domeniu sunt mai greu de coordonat, atunci pe plan intern eforturile ar trebui să fie maxime.

  • Cooperarea Guvernului cu ONG-urile: transparenţă şi participare. Imp­li­carea societăţii civile în politicile migraţioniste se axează preponderent pe do­uă domenii esenţiale: informarea populaţiei şi sesizarea instituţiilor guvername­n­tale privind anumite probleme, oferirea unor recomandări în vederea diminuă­rii, soluţionării problemelor care au tangenţe cu migraţia populaţiei.

În ceea ce priveşte programele, strategiile de informare ale populaţiei, se ob­servă o colaborare dintre societatea civilă şi organismele internaţionale. Amp­le campanii de informare s-au realizat în domeniul riscurilor migraţiei ilegale, tra­ficului de fiinţe umane, dar şi în alte domenii cum ar fi: protecţia împotriva bolilor sexual transmisibile în contextul migraţiei, utilizarea eficientă a remiten­ţe­lor, situaţia copiilor lăsaţi fără îngrijire părintească etc.

Cele mai multe programe de combatere a traficului de fiinţe umane au fost re­alizate de către organismele internaţionale: OIM, UNICEF, UNFPA, OSCE [3]. Un rol important în informarea populaţiei tinere despre pericolul traficului cu scopul exploatării sexuale îl au ogranizaţiile neguvernamentale ale Repub­li­cii Moldova. Printre acestea - „La Strada”, „Iniţiativa Civică”, „Compasiune”, „Milena SM”, „Adjuta Civis”, Regina Pacis”, Centrul Naţional de Cercetare şi Informare a Femeilor, Asociaţia Femeilor Jurişti, „Salvaţi Copiii, ş.a.

ONG-urile reuşesc să implementeze proiecte de prevenire a traficului şi asi­s­tenţă victimelor traficului doar în strânsă colaborare cu structurile de stat ale ţă­rii, organizaţiile internaţionale, organizaţiile neguvernamentale de profil din alte ţări. De menţionat, că, începând din anul 2002, colaborarea cu structurile de stat a devenit mai eficientă. Situaţia dată a fost condiţionată de faptul că orga­ni­za­ţi­i­le internaţionale şi structurile de stat de profil din ţări ca cele din UE (Olanda) şi SUA au activizat lupta împotriva traficului de fiinţe umane din Moldova cu sco­pul exploatării sexuale şi au atenţionat conducerea Moldovei despre necesitatea prevenirii acestor procese.

Cu susţinerea misiunii OIM în Moldova au fost organizate diferite eveni­me­n­te de informare a populaţiei despre traficul de femei şi fete cu scopul exploa­tă­rii sexuale şi în Transnistria. Organizaţiile neguvernamentale din Moldova şi Tra­nsnistria colaborează în această privinţă.

În procesul prevenirii  traficului de fiinţe umane cu scopul exploatării lor se­xu­ale, vânzării sau lipsirii de organe, depistării şi pedepsirii organizatorilor lor, sunt implicate structurile ordinii publice de pe ambele maluri ale Nistrului. În alte privinţe, însă, legate de reglementarea migraţiei, monitorizarea şi schim­bul de informaţie despre procesele migraţionale, o astfel de colaborare lipseşte din anul 1998. Republica Moldova se orientează spre exigenţele Uniunii Euro­pene, în timp ce politicile Transnistriei reiese din cerinţele de reglementare ale proceselor migraţioniste ale Federaţiei Ruse.

Un rol important în  promovarea migraţiei legale şi combaterea traficului de fiinţe umane îl au activităţile desfăşurate de către Organizaţia Internaţională a Muncii. Un şir de acţiuni în acest sens au fost implementate în cadrul proiec­tu­lui regional „Eliminarea traficului de fiinţe umane din Republica Moldova şi Ucraina prin măsuri ale pieţei muncii”(2007-2008).

În campaniile de informare se implică şi instituţiile guvernamentale: Minis­te­rul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Ministerul Afacerilor Interne, Mi­nisterul Justiţiei, Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului, Minis­te­rul Educaţiei şi Tineretului, Departamentul Migraţiunilor, Departamentul Vamal etc. cu toate că deseori colaborarea se reduce la declaraţii sau participare comu­nă la întruniri, conferinţe, seminare etc.

Sunt unele încercări de asumare reciprocă a schimbului de informaţie şi a responsabilităţilor în procesul de cooperare, un exemplu în acest sens este Me­mo­randumul de Colaborare încheiat la 23 mai 2008 între trei structuri de stat: Mi­nisterul Afacerilor Interne, Procuratura Generala si Ministerul Protectiei So­ci­ale, Familiei si Copilului) si alte trei structuri nestatale: Organizaţia Interna­ţi­o­nala pentru Migraţie, misiunea din Moldova, Asociaţia Femeilor de Cariera Ju­ri­dică / Centrul pentru Prevenirea Traficului de Femei şi Centrul International pe­ntru Protectia si Promovarea Drepturilor Femeii „La Strada”.

În ansamblu însă, există rezerve mari în ceea ce priveşte lupta cu comba­te­rea migraţiei ilegale şi traficul de fiinţe umane, legate, în special, de inco­nsec­ve­n­ţa autorităţilor moldoveneşti privind pedepsirea oficialilor publici, care «aco­pe­ră» migraţia ilegală, traficul de fiinţe umane cu scopul exploatării peste hotare etc. Acest lucru a fost menţionat de Departamentul de Stat SUA în raportul său privind contracararea migraţiei ilegale fiinţelor vii în 2007.

Între timp, se observă şi momente pozitive ale gestionarii migraţiei în Re­pu­b­lica Moldova. Aceasta se datorează, în mare parte, cooperării active cu Uniu­nea Europeană. În acest context, este necesar de examinat cauzele care influ­en­ţe­ază negativ asupra eficacităţii reglementării proceselor migraţioniste în Re­pu­b­lica Moldova.

În primul rând, cercetarea şi pedepsirea penală a oficialilor guvernamentali, care «acoperă» migraţia ilegală şi o organizează. În al doilea rând, în lupta pe­n­t­ru contracararea migraţiei ilegale deseori se imită activitatea, dându-se preferin­ţă măsurilor administrative cu caracter interdicţionist. În al treilea rând, lucrul cu diaspora de multe ori este înlocuit cu o abordare birocratică. În al patrulea rând, nu trebuie trecut cu vederea, în afară de cooperarea cu Uniunea Euro­pe­a­nă, reglementarea migraţiei în Est (CSI, Rusia, Ucraina).

Moldova este o ţară mică cu o piaţă a forţei de muncă nesemnificativă. Fără o politică de investiţii pe termen lung bine gândită din partea Uniunii Europene, to­ate măsurile întreprinse de către autorităţile moldoveneşti cu scopul de a reg­le­menta migraţia  nu vor avea succesul aşteptat.

Cu alte cuvinte, combaterea eficientă a traficului ilegal, rămâne a fi o pro­b­le­mă complexă, un proces multiplu, care îmbină atât acţiunile puterii, cât şi mă­su­rile economice, ce necesită o cooperare la nivel internaţional, precum şi între structurile naţionale, organele de stat şi organizaţiil non-guvernamentale.

 

 

 

Bibliografie

  1. Gestionarea migraţiei de muncă în Republica Moldova. – Chişinău, Organi­za­ţia Internaţională a Muncii, 2005
  2. Lucke M., Mahmoud T.O., Pinger P. Patterns and Trends of Migrati­on and Re­mi­ttances in Moldova. - Chişinău, SIDA, IOM, 2007.
  3. Migration Trends and Policies in the Black Sea Region: cases of Moldova, Ro­­ma­nia and Ukraine. – Chisinau, 2008,
  4. Moşneaga V., Rusu R. Formarea diasporei moldoveneşti peste hotare: ese­nţa şi specificul // Moldoscopie (Probleme de analiză po­li­tică). nr.1 (XL), 2008. – Chişinău, USM, 2008, pp.91-104.
  5. Мошняга В. Регулирование трудовой миграции в Республике Молдо­ва: ос­новные этапы и специфика. // Moldoscopie (Probleme de ana­li­ză po­liti­că). Nr.1 (XXXVI). – Chişi­nău, USM, 2007, pp.33-48.
  6. Moşneaga V., Mohamadifard Gh., Corbu-Drumea L. (Coord.) Populaţia Re­pu­b­li­cii Moldova în contextul migraţi­i­lor internaţionale. I-II. – Iaşi, 2006.
  7. Мошняга В., Руснак Г. Мы строим Европу. И не только. – Chisinau: Молд. ГУ, 2005
  8. Pop A. Moldova – Romania: Managing Migration and Combating Traf­fi­c­king in Human Be­ings at the EU Eastern Border. – Chisinau: IOM, 2007
  9. Postolachi V., Poalelungi O., Moşneaga V., Gonţa V. Republica Moldova – Pro­blemele migraţiei. – Chişinău, IMSRM; GSEE, 2007. 
  10. Pribytkova , Gromovs Iu. Migration Trends 2004-2006 Soder­koping Pro­cess Countries. – Kiev: European Co­mmission, 2007.
  11. Schwartz R. Exploring the Link between Moldovan Communities Abroad and Moldova. – Chi­sinau, An SIDA and IOM Study, May 2007.