Ca şi în multe alte părţi ale lumii, migraţia în Moldova reprezintă un subiect sensibil şi controversat, care deseori este abuzat în nenumărate dezbateri. Totuşi, sunt disponibile unele fapte şi cifre care pot servi drept bază pentru nişte discuţii deschise pe marginea acestui fenomen. Aceste discuţii nu sunt doar posibile, ci şi necesare pentru a aborda problemele cauzate de migraţie.

 

Pe parcursul ultimilor ani un număr în creştere de moldoveni au plecat din ţară pentru a munci peste hotare. Deşi numărul total de moldoveni care domiciliau în 2008 peste hotare este în jur de de 600 000[1], 340 000 dintre ei mai au încă familii în Moldova, reprezentînd circa o pătrime din forţa de muncă naţională[2].

 

O treime din migranţii moldoveni ne-permanenţi se află peste hotare, avînd un statut iregular. Remitenţele constituie o sursă majoră de venit pentru gospodăriile celor care au plecat, precum şi pentru economia naţională în general. În 2008, remitenţele au atins nivelul de 1,8 miliarde dolari SUA[3]; ceea ce reprezintă o rată de 30% în comparaţie cu PIB-ul.

 

Remitenţele au ajutat la reducerea sărăciei, trimiterea copiilor la şcoală şi au contribuit la creşterea economică bazată pe consum. Fiecare a treia gospodărie moldovenească primeşte remitenţe şi pentru fiecare a doua gospodărie dintre acestea, banii trimişi de peste hotare reprezintă mai mult de 50% din venitul lor total.

 

Consecinţele negative ale migraţiei includ exodul în masă de creieri şi forţă de muncă calificată, ceea ce afectează sectorul public şi cel privat, cauzează abandonul copiilor şi familii distruse. În unele cazuri, experienţele eşuate de migraţie au rezultat în cazuri grave de exploatare – care de obicei sunt abordate drept cazuri de trafic.

 

Deşi valul de emigrare şi volumul fluxului de remitenţe au mai scăzut deja înainte de criză, tendinţa de a migra peste hotare mai înregistrează un nivel destul de înalt (mai mult de jumătate din migranţii care au revenit în ţară recent, intenţionează să plece din nou)[4]. Din cauza diferenţei substanţiale între salariile din cadrul ţării şi cele de peste hotare, motivaţia de a migra nu se va diminua. Migraţia continuă să fie o oportunitate atractivă, iar remitenţele vor mai rămîne probabil un suport pe termen mediu pentru economia Moldovei. Anume din aceste considerente, eforturile continue întru consolidarea potenţialului de dezvoltare a migranţilor pentru ţara de baştină şi depăşirea consecinţelor sociale ale migraţiei rămîn a fi de o importanţă decisivă.

 

SFIDĂRILE CHEIE:

Migranţii reîntorşi

  • Migranţii înfruntă atitudini din ce în ce mai negative din partea guvernelor şi societăţilor din ţările de destinaţie;
  • Opţiunile şi măsurile existente de reintegrare nu sunt suficiente în ceea ce priveşte creşterea potenţială masivă a numărului celor reîntorşi, iar piaţa internă de muncă dispune de capacităţi limitate de absorbţie a migranţilor reîntorşi;
  • Piaţa internă a forţei de muncă nu oferă suficiente oportunităţi tinerilor care încearcă să intre pe piaţa muncii pentru prima dată; la moment ei sunt în competiţie sporită cu migranţii reîntorși care sunt mai calificaţi şi au parte de experienţă;
  • Migranţii nu participă îndeajuns de activ cu economiile lor în economia ţării din cauza mediului de investiţii nefavorabil.

Prevenirea emigrării şi protecţia socială

  • Femeile tinere şi mamele singure, mai cu seamă cele din localitățile rurale cu un nivel redus de educaţie şi experienţe de violenţă în familie încă mai riscă să devină victime ale traficului de fiinţe umane;
  • Sistemul Naţional de Referire (SNR) pentru victimele şi potenţialele victime ale traficului de fiinţe umane a fost lansat în cooperare cu toţi actorii relevanţi în anul 2006. Sistemul funcţionează în cadrul a 27 de unităţi teritorial-administrative. Din anul 2000 pînă în 2008, un număr de 5,185 de beneficiari au primit asistenţă din partea OIM Moldova, inclusiv 433 de beneficiari care au primit asistenţă în cadrul SNR;
  • Migraţia părinţilor reduce riscurile de sărăcie pentru copii, dar este în detrimentul educaţiei morale şi a celei academice a acestora. Unii copii rămîn în sărăcie, chiar dacă ambii părinţi au migrat. În cazul a 20% de copiii moldoveni, cel puţin unul din părinţi este peste hotare, iar în cazul a 10% - ambii părinţi sunt peste hotare[5]. În 14% de familii cu mama plecată peste hotare, nimeni nu are grijă de copii. 7% de copii din instituţiile rezidenţiale sunt copii cu părinţi migranţi[6].
  • Statutul ilegal al migranţilor determină frecvenţa scăzută de revenire la baştină în vizită, astfel periclitînd în continuare bunăstarea familiilor migranţilor moldoveni;
  • Dat fiind faptul că migraţia provine în principal din zonele rurale, efectul de scădere a volumului de remitenţe va fi simţit în mod disproporţional anume acolo, crescînd şansele unei proliferări a sărăciei rurale.

 

CE TREBUIE DE FĂCUT?

Există necesitatea de a elabora o strategie comprehensivă vizînd migraţia care să-şi propună drept scop maximalizarea beneficiilor migraţiei şi reducerea costurilor sale sociale. În acest respect, rolul Comisiei de Stat în domeniul managementului migraţiei ar putea fi unul decisiv.

 

Înfruntarea crizei economice

  • Consolidarea oportunităţilor interne de venit pe termen lung şi sporirea în viitorul imediat a investiţiilor în infrastructură, drept bază pentru programele publice de ocupare;
  • Soluţionarea efectelor disproporţionate a crizei asupra sărăciei rurale prin creşterea oportunităţilor de angajare/a altor oportunităţi de a obţine venit în cadrul economiei rurale.
  • Extinderea oportunităţilor de angajare legală pentru moldovenii de peste hotare, mai cu seamă prin intermediul schemelor de migraţie circulară şi programelor de muncă temporară în special în cadrul statelor membre UE în cadrul Parteneriatului de Mobilitate UE-Moldova, astfel contracarînd şi multe inegalităţi economice şi preocupări sociale cauzate de migraţia iregulară.

 

Probleme sociale

  • Evitarea restrîngerii programelor de asistenţă socială bine direcţionate;
  • Extinderea SNR-ului atît din punct de vedere geografic, cît şi din punct de vedere tematic, pentru a include mai multe categorii de grupuri vulnerabile;
  • Asigurarea calităţii asistenţei şi durabilităţii eforturilor de asistenţă socială prin elaborarea de standarde de calitate şi sporirea treptată a implicării Guvernului. Fortificarea serviciilor sociale pentru a răspunde mai bine la necesităţile familiilor afectate de migraţie;
  • Dezvoltarea mecanismelor şi capacităţilor actorilor din domeniul social pentru a identifica şi acorda asistenţă copiilor care nu au parte de îngrijire părintească. Acordarea de suport familiilor care au grijă de copiii migranţilor, mai cu seamă bunicilor sau altor îngrijitori. Acordarea de asistenţă copiilor migranţilor reîntorşi în cadrul procesului de reintegrare.

 

Migraţia de reîntoarcere

  • Extinderea calităţii şi accesibilităţii serviciilor socio-economice de reintegrare pentru migranţii care se reîntorc şi creşterea numărului ofertelor de calificare (recalificare) profesională, instruire vocaţională, consultare în materie de ocupare şi oferirea de granturi pentru lansarea de afaceri mici;
  • Crearea de stimulente pentru reîntoarcerea migranţilor cu o calificare înaltă, elaborarea de programe de reinstruire/recalificare pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii şi educaţiei care să contribuie la reintegrarea şi implementarea programelor de plasament profesional pentru studenţii moldoveni care absolvesc universităţile de peste hotare, în baza Planului de Acţiuni Guvernamental cu privire la încurajarea reîntoarcerii migranţilor moldoveni de peste hotare (octombrie 2008).

 

Procesele migratorii şi managementul diasporei

  • Oferirea de informaţie şi servicii de suport migranţilor prin intermediul procesului migraţional, astfel fortificînd ataşamentul emoţional al migrantului faţă de Moldova;
  • Stabilirea de mai multe legături formale între societate şi Diaspora moldovenească şi oferirea de asistenţă migranţilor care se află în dificultate în ţările gazdă prin oferirea de servicii consulare îmbunătăţite;
  • Promovarea investirii remitenţelor în Moldova în conformitate cu Programul de Stat pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii adoptat de Guvern în februarie 2009 şi a donaţiilor de caritate pentru proiectele de dezvoltare în satele de baştină;
  • Căutarea activă de modalităţi pentru a armoniza sistemele de asigurare socială şi cele fiscale între ţările gazdă şi Moldova.

 

 

Acest material a fost elaborat de OIM, Banca Mondiala, UNICEF şi PNUD.

 

[1] În conformitate cu CEC, citînd cifra Serviciului de Grăniceri, un număr de 628,000 moldoveni domiciliază peste hotare (martie 2009). Vezi http://www.azi.md/ro/story/1664

[2] Biroul Naţional de Statistică, Ancheta Forţei de Muncă „Forţa de muncă în Republica Moldova: ocuparea şi şomajul în trimestrul IV, 2008); număr confirmat de Cercetarea OIM Migraţia şi Remitenţele, 2008. Vezi http://iom.md/materials/studies_reports/2009_05_05_remmit_boom_over_eng.pdf .

[3] Banca Naţională a Moldovei, 2009

[4] Studiul OIM realizat în martie 2009 cu privire la impactul socio-economic al crizei economice asupra migraţiei şi remitenţelor în Republica Moldova: http://iom.md/materials/studies_reports/2009_06_02_socio_economic_impact_eng.pdf

[5] Biroul Naţional de Statistică, UNICEF Sărăcia copiilor, 2008

[6] UNICEF-PNUD, Impactul migraţiei asupra comunităţii, familiilor si copiilor, 2008