Volumul crescând şi complexitatea ofertei de servicii turistice au generat dezvoltarea unei adevărate industrii a călătoriilor şi turismului, ceea ce justifică tratarea fenomenului turistic ca o ramură distinctă a economiei naţionale în plină dezvoltare, constituind o componentă a sectorului terţiar. Prin natura sa, fenomenul turistic este deosebit de complex, cu adânci implicaţii sociale, politice, culturale şi economice. Întrepătrunderea componentelor sale eterogene dă naştere unui specific unic şi original, care nu se identifică cu nici una dintre ramurile tradiţionale ale economiilor naţionale, justificând pe deplin tratarea sa în mod autonom. Trebuie însă precizat că, spre deosebire de alte sectoare de prestări de servicii, industria călătoriilor şi turismului rămâne totuşi o ramură de consecinţă, a cărei dezvoltare în fiecare etapă dată va fi permanent într-o strânsă corelare cu nivelurile şi ritmurile de dezvoltare ale celorlalte ramuri ale economiei naţionale.

Din punct de vedere economic, turistul este consumator de bunuri şi beneficiază de servicii; din cheltuielile acestuia şi, implicit, din mijloacele financiare rezultate prin activitatea unităţilor economice ale industriei turismului (transport, cazare, alimentaţie, agrement etc.), o parte revine direct acestor unităţi sub formă de profit şi de fonduri băneşti pentru plata salariilor lucrătorilor ocupaţi în unităţile respective, altă parte intră în bugetul statului sau în cel local sub formă de impozite, taxe etc., iar a treia parte este absorbită direct în alte ramuri ale economiei pentru plata produselor şi bunurilor livrate şi a serviciilor prestate de aceste sectoare pentru necesităţile industriei turismului.

Efectele economice ale consumului turistic trebuie evaluate şi prin prisma veniturilor realizate de forţa de muncă angrenată direct sau indirect în industria turismului: procesul de servire a turiştilor face apel la o forţă de muncă numeroasă, cu un profil variat de calificare, ale cărei cheltuieli de consum sporesc, de asemenea, ca rezultat al creşterii nivelului de trai, tocmai datorită utilizării mai raţionale şi mai complete a forţei de muncă pe măsura dezvoltării turismului.

În momentul în care un obiectiv turistic a fost dat în folosinţă, el exercită o influenţă pozitivă asupra economiei regiunii, zonei, staţiunii etc. unde a fost localizat şi, într-o accepţie mai largă, asupra întregii economii naţionale, prin veniturile generate de exploatarea obiectivului respectiv pentru turismul internaţional şi intern, prin consumul de bunuri şi servicii şi prin veniturile realizate de forţa de muncă utilizată.