Evoluţia, atât a turismului, cât şi a turismului internaţional se caracterizează, la nivel mondial, printr-o tendinţă de creştere datorită influenţei factorilor economici, demografici, politici, sociali. Turismul internaţional are, în această situaţie, cea mai importantă creştere datorită dorinţei oamenilor de a vizita alte ţări, de a cunoaşte alte civilizaţii, obiceiuri dar şi datorită progresului tehnic înregistrat în domeniul transporturilor, progres care permite călătorii mai rapide şi mai confortabile pe distanţe din ce în ce mai lungi.

World Tourism Oorganization prevede o încetinire a ritmului de creştere atât a sosirilor, cât şi a încasărilor. Sunt luate în considerare ritmuri medii anuale de creştere situate în jur de 4% (echivalentul unei dublări la un interval de 18 ani) pentru ambii indicatori de măsurare a circulaţiei turistice internaţionale.

 

World Tourism Organization consideră că în anul 2020 numărul de sosiri din turismul internaţional va ajunge la 1,56 mld. Din acest număr, 1,2 mld vor reprezenta călătoriile în ţările învecinate (regionale) şi 0.4 mld vor fi călătorii pe distanţe lungi (inter-regionale).

În tabelul 2 se poate observa creşterea susţinută a zonei Asia-Pacific care, în perioada 2010-2020 îşi va dubla numărul de sosiri internaţionale şi va devansa în ceea ce priveşte cota de piaţă continentul american. Cea mai mare rată de creştere anuală o are zona Orientului Apropiat, aceasta dublându-şi numărul de sosiri internaţionale în acelaşi interval.

Repartizarea sosirilor internaţionale pe regiuni geografice confirmă poziţia de lider a Europei (717 milioane), urmată de Asia de Est şi Pacific (397 milioane) şi de continentul american (282 milioane). Urmează Africa, Orientul Apropiat şi sudul Asiei.

(a) Intraregional include sosirile din ţări de origine nespecificate.

(b) Long-Haul este definit ca restul, mai puţin turismul intraregional.

Călătoriile pe distanţe lungi vor avea o tendinţă de creştere mai accentuată (5.4%/an) decât călătoriile pe distanţe scurte (3.8%/an). Astfel, de la o pondere de 82% a călătoriilor pe distanţe scurte în anul 1995, se va ajunge în 2020 ca acestea să deţină aproape 76% din piaţa turismului internaţional.

În privinţa încasărilor din turismul internaţional se apreciază atingerea sumei de 2000 mld USD în anul 2020. Astfel se apreciază ca se vor cheltui ~ 5 mld USD în fiecare zi în întreaga lume.

Referitor la piaţa europeană din care face parte şi România, World Tourism Organization identifică mai multe tendinţe macroeconomice care se vor manifesta în viitorul apropiat, printre care previziunea că sosirile internaţionale de turişti să atingă 1,56 miliarde în 2020 cu o creştere medie anuală de 4,1%, estimându-se că vor creşte călătoriile pe distanţe lungi – de la 18% la 24% în 2020 – în detrimentul călătoriilor inter-regionale. Pot spune că până în 2020 Europa Centrală şi de Est va atrage mai mulţi turişti decât ţările din Europa de Vest. De asemenea, printre previziuni se află şi aceea că sosirile internaţionale de turişti în Europa vor ajunge la 717 milioane în 2020, cu o creştere anuală de 3%, sub media mondială de 4,1% fapt care va diminua cota de piaţă a Europei. Am certitudinea că Franţa va rămâne cea mai importantă ţară receptoare de turişti din Europa având în vedere faptul că până în 2020 se va ajunge la aproape 106 milioane de turişti internaţionali. Cele 10 ţări balcanice vor ajunge să primească în 2020 până la 79 milioane turişti, 92% dintre ei fiind atraşi de Grecia, Bulgaria, România şi Croaţia. Acest lucru se datorează unei creşteri anuale de 4,6% în perioada 1995-2020.

Pe lângă aceste previziuni de natură pur economică sunt necesare şi anumite previziuni de natură social-psihologică pentru a putea înţelege nevoile sau dorinţele noilor turişti şi a veni în întâmpinarea lor cu produse şi servicii care să satisfacă întocmai aşteptările acestora. Organizaţia Mondială pentru Turism  identifică tendinţele care se vor manifesta, în acest sens, pe piaţa europeană; interesul alocat turismului de către conducere, este printre cele mai importante, astfel că acesta este promovat de către guverne mai mult pentru profiturile economice obţinute decât pentru beneficiile sociale şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. De asemenea creşterea concurenţei între destinaţiile de vacanţă şi alte forme de petrecere a timpului liber, creşterea importanţei internetului ca mijloc de promovare şi vânzare, dar şi parcurile de distracţii tematice vor deveni din ce în ce mai populare prin oferirea unei game largi de atracţii şi facilităţi într-o zonă relativ compactă ajută la atingerea obiectivului clar, anume atragerea de noi turişti. Introducerea monedei unice EURO are ca principal rezultat creşterea numărului de călătorii intraregionale, creşterea rapidă a numărului de „low cost airlines” va avea şi ea ca efect creşterea călătoriilor intraregionale, foarte importantă este cultura care reprezintă o componentă a călătoriei la peste 60% dintre turiştii europeni.

Aceste previziuni, atât cele de natură economică, cât şi cele psiho-sociologice sunt necesare pentru crearea unei oferte turistice corespunzătoare evoluţiei şi cerinţelor pieţei. Aceasta este o abordare la nivel macro-economic care va trebui aprofundată prin analize pe termen scurt ale pieţei. Pentru a deveni cu adevărat un motor de creştere economică, activităţii turistice trebuie să i se acorde importanţa cuvenită în sensul considerării ca sector prioritar al economiei naţionale.

Odată îndeplinit acest deziderat se poate realiza o strategie pe termen lung pentru dezvoltarea turismului, concomitent cu dezvoltarea întregii economii naţionale.