TURISMUL IN SPANIA

Originalitatea Spaniei tine esentialmente de caracterul recent , rapid si foarte spectaculos al iesirii sale pe scena turismului international.Inainte de anii 1960-1970 Spania nu a fost frecventata decat de un numar foarte redus de vizitatori, de 200-300000 de vizitatori pe an in anii 1930-1934, atrasi mai ales de turism cultural si urban in Catalonia, Madrid si Andaluzia sin u de catre plajele maritime.Apoi, dupa o lunga intrerupere cauzata de razboiul civil, al II-lea razboi mondial si o perioada de inchistare proprie regimului franchist, Spania se deschide cererii straine cu un soi de virginitate turistica , factor de succes si de dificultai in acelasi timp.
Treptat numarul turistilor a devenit tot mai mare , fapt care a determinat o veritabila schimbare a in cadrul economiei si societatii spaniole.In perioada 1950-1986, timp in care totalul sosirilor turistilor straini la frontierele sale s-a multiplicatcu 60, , s-au succedat trei faze, cu ritmuri diferite.:
- faza exploziva , pana in 1965, cu enorme cresteri de la un an la altul, in 15 ani , totalul intrarilor a crescut de 19 ori,
- o faza de consolidare , intre 1965-1973, in care indicele de multiplicare a fost de 2,5 si cresterile anuale mai rezonabile,
- o faza de incertitudine ,consecutive crizei mondiale, inceputa din 1973-1974, cu un indice de multiplicare doar de 1,4 intre 1973-1986, ca rezultat al alternantei de reculuri si relansari , uneori spectaculoase , ca in 1986.
In anul 1986 totalul vizitatorilor straini a fost de 47.3 milioane, din care aproape 29 milioane in sejur turistic efectiv,capacitatea hoteliera a crescut proportional, atingand 845000 paturi in 1985, la care se adaugau 400000 locuri in campinguri.IN 1995, Spania a inregistrat 43.2 mil turisti straini, capacitatea sa hoteliera a crescut la 1 180 220 numar de paturi in hoteluri si unitati asimilate .Spania cauta sa dezvolte un turism cultural , favorizand rasele si zonele din interior .Jocurile Olimpice de la Barcelona ca si Expozitia Universala de la Sevilla au generat cresteri ale fluxurilor turistice.
Concret este ca Spania a avut un success deosebit ceea ce a determinat a fi prima destinatie pentru vacante a “clientelei europene”,Succesul acestei dezvoltari spectaculoase este determinat de : proximitatea zonelor de provenienta a turistilor , peisajele, raurile, atractivitatea climatica , factori istorici si culturali , politici, sociali si economici.
In acest ansamblu , trei elemente au jucat un rol essential “
- vointa regimului generalului Franco de a revalorize imaginea exterioara a tarii , de a se deschide strainatatii si de a diversifica bazele economice ale dezvoltarii , dupa o lunga perioada de izolare.
- un regim juridic extrem de favorabil investitiilor si diverselor interventii ale intreprinzatorilor si particularilor straini, pentru transportul , organizarea voiajelor, si sectorul hotelier, cat si pentru realizarea si achizitionarea domeniilor imobiliare , in Germania, legea Strauss a scutit de impozit , intre 1968-1973, investitiile imobiliare realizate in Spania, cu titlul de ajutor al Lumii a treia.
- Atractia exercitata de nivelul de schimb valutar favorabil vizitatorilor straini in primele doua dece nii , prin preturile mai scazute decat in tarile de rezidenta, atat pentru achizitiile funciare si imobiliare cat si pentru costurile de constructie , prestatiile turistice si consumul cotidian
In 35 de ani , intre 1950-1985 , turismul international a adus Spaniei 80 miliarde venituri brute , din care mai mult de 70 miliarde reprezinta soldul net.In acest mod au fost compensate pierderile provocate de razboi , asfel turismul international a adus Spaniei intre 1950-1970 o suma echivalenta cu de patru ori suma afectata intregii Europe prin planul Marshall, din care Spania a fost exclusa Placarile in scop turistic ale spaniolilor in strainatate nu s-au dezvoltat decat foarte lent si foarte tarziu , Spania beneficiind de o balanta turistica excendentara , care a propulsat tara ca lider mondial cu un nivel de acoperire circa 800% .Totalul veniturilor turistice obtinute in 1986 reprezinta echivalentul a 145 % din deficitul balantei comerciale .Aces procent a oscilat puternic in ultimii ani , nu atat ca variatiei turistice , cat a fluctuatiilor comerciale generale , dar a ramas intre 1964 si 1984 intr-o marja de 40-90% .Programul economic pe termen scurt pentru perioada 1984-1987 afirma clar ca “ activitatea turistica este capabila ca, singura , sa neutralizeze situatia devaforabila datorata unei balante comerciale profound dezechilibrate “ si , recomanda , in consecinta, incurajarea dezvoltarii sale.
Turismul a devenit unul dintre principalii exportatori , furnizand in 1984, 36% din veniturile totale ale vanzarilor spaniole in strainatate .Mai mult, aceste vanzari directe turistilor straini , chiar in tara , ale bunurilor produse local sunt mai remuneratoare decat exporturile care urmeaza circuitele comerciale clasice .
Observatiile facute de Mathieu Boaglio, permit exemplificarea acestui fenomen : vanzarile unor produse catre turisti depasesc posibilitatile pe care le-ar putea oferi un export organizat .Ca exemplu frapant se poate cita cel al productiei de incaltaminte spaniola unde milioane de perechi cumparate de vizitatorii straini ar fi putut fi mai dificil de exportat.
Vanzarile numeroaselor obiecte cu character national sau regional evident , ale articolelor de imbracaminte , ale produselor de artizanat care s-ar exporta cu dificulatate si , in numeroase cazuri , ezporturi mai reduse sau puternic grevate prin taxele vamale , ating, datorita turismului , volume ridicate.apoi prin cumpararea marfurilor , turistii consuma cantitati considerabile de produs alimentare si de bauturi , care uneori , depasesc exporturile.Consumul de vin de catre straini , in cateva tari mediteraneene si mai cu seama in Spania, atinge un nivel important , depasind exporturile .In cazul unor marfuri pentru care exista o productie rigida sau putin elastica si o puternica cerere din partea vizitatorilor , antrepenerul va neglije exporturile in favoarea profitului adus de vanzarile din interior .El va acorda pietei interne o mai mare atentie din doua motive : vanzarile de pe piata interna permit realizarea unor beneficii mai importante decat cele provenite din exporturi si apoi , operatiunile effectuate in interiorul granitelor nationale sunt simplu de realizat si mai putin riscante
In vanzarea intrena , beneficial commercial al distributiei si comisioanele agentilor raman in tara in loc sa constituie castigul comerciantilor din strainatate , daca ar fi exportate . Mai mult trebuie sa se tina cont de efectele multiplicatoare care decurg din vanzarea pe piata interna si de care profita intreaga economie .
Intr-o situatie de oferta rigida insotitra de o cerere simultana din partea cumparatorilor de pe piata interna , pe de-o parte si de pe piata externa , pe de alta parte , este in interesul tarii sa se vanda in interior.
Mecanismele asfel descries sunt fundamentale pentru aprecierea impactului real si occult al consumului turistic strain. Ele sunt valabile pentru toate tarile receptoare , ca o rezeva: efectele derivate si multiplicatoare sunt foarte reduse daca este necesar sa se apeleze la importuri pentru producerea bunurilor si serviciilor care vor fi vandute turistilor; este un dintre probleme majore ale dezvoltarii turistice in tarile Lumii a treia.
In Spania , veniturile turistice exterioare reprezinta echivalentul a circa 4 % din PNB , iar cele ale sectorului in totalitate –national si international , cumulat- contribuie cu mai mult de 11 % la formarea PNB.
Dupa diverse evaluari , luand in considerare si locurile de munca indirecte , turismul ocupa intre 9-11 % din populatia activa , cu un total estimate la 1.1-1.2 de milioane de locuri de munca , din care 70% directe.Aceste procente sunt larg depasite in regiunile de mare concentrare turistica , unde structurile socio-economice au fost puternic afectate si remodelate: asfel , 60% din produsul regional al Insulelor Baleare provine din turism ; un impact considerabil se observa , de asemenea , in Insulele Canare, pe Costa Brava catalana sau pe Costa del Sol Adaluza.
Dezvoltarea turismului international prezinta si riscurile dependentei.Turismul a constituit pentru Spania un factor indiscutabil de imbogatire colectiva si individuala , cu diversificare economica , de echipare si valorificare a teritoriului , de promovare a sa pe piata internatonala.Dar, fara a cadea in virulenta unor critici, trebuie sa recunoastem ca aceasta medale isi are reversal sau care se poate descrie ca o dubla dependenta:
1. mediul inconjurator este puternic bulversat
Exista, inainte de toate, situatia de dependenta excesiva fata de turismul strain a numeroase regiuni corespunzatoare plajelor maritime si celor insulare.Aceasta monopolizeaza 86% din capacitatiile de cazare nationala si 85% din innoptarile totale nationale si internationale , a caror majoritate zdrobitoare se face pe fatada mediteraneana sin in Insulele Canare.In aceste zone se observa grave atingeri ale mediului natural printr-o frecventa turistica concentrate in timp. Spatiul disponibil a fost amenajat in urgenta, cheltuit , privatizat si urbanizat fara precautii, asfel incat activitatiile traditionale au fst bulversate , uneori pana la excluderea definitive; este in mod special cazul litoralului andaluz si al Insulelor Canare , unde economia regionala, deja fragila , a fost axfisiata de “monoculture turistica “ si unde interiorul s-a depopulate in profitul zonei litorale;situatia este mai putin sumbra pe litoralul catalan si in Balneare , unde unele activitati economice , departe de a disparea, s-au modernizat.
2. activitatea turistica se afla la dispozitia firmelor multinationale.
Acest fenomen de dependenta , care vine sa se suprapuna peste primul, in aceste regiuni , se observa prin comparative cu tarile mai dezvoltate .Furnizand grosul fluxului de sositi ( 85% provin din Europa ) aceste tari ale Europei industriale, confruntate la inceput cu o oferta spanioala insificienta si neorganizata si-au atribuit o parte semnificativa a deciziei si functionarii , cand nu si-au rezervat “ enclave spatiale” particulare.Rolul firmelor multinationale este preponderant in trei nivele clasice , putem spune, ale functiei turistice internationale , facandu-le sensibile si vulnerable economic :
a) nivelul de transport: 70% din pasagerii intrati pe cale aeriana sunt transportati cu zboruri la cerere de catre companiile charters care, in proportie de 82% , sunt straine;
b) nivelul productiei (ofertei ) de excursi : 13 mari companii turistice europene , toate straine, controleaza peste ½ din piata turistica spre Spania cu acei “touroperators” germani si bitanici in frunte;
c) nivelul primirii : in domeniile-cheie ale sectorului imobiliar turistic , ponderea promotorilor si a cumparatorilor straini este considerabila si deseori dominanta.Este cazul Costei del Sol , unde promotorii spanioli nu au realizat, de exemplu, decat 18 % din urbanizarea prestigioasei statiuni Marbelle si unde investitorii straini detin 49 % din ansamblul locuintelor, 84 % din pavilioanele si cabanele particulare , 80 % din piscinele private, 52% din teritoriul cadastral al comunei Mijas si 24% din activitatile comerciale .Firmele spaniole si operatori nationali nu au fost absenti si inerti in dezvoltarea turistica nationala. Ei s-au implicat , pur si simplu, mai tarziu , fara a-si putea rezerva pozitiile dominante , care ar fi facut acest sector mai putin vulnerabil fata de deciziile exterioare : cu o serie de nuante si , mai ales, cu avantajele incomparabile care tineau de pozitia sa , in proximitatea marilor tari emitatoare, Spania reflecta aici un fenomen de subordonare si de fragilitate care se va regasi , mai extins si mai grav, in tarile in curs de dezvoltare.