Valorile social-politice şi cele morale ocupă un rol important în procesul politic. Corelaţia dintre ele are loc la următoarele ni­veluri: valorile morale in­f­lu­e­nţează valorile social-politice. Valoarea politică este o relaţie so­ci­ală în ca­re se ex­primă preţuirea acordată unor fapte sociale (politice) în vir­tu­tea core­s­pon­de­n­ţei însuşirilor lor cu trebuinţele sociale ale unei comunităţi uma­ne şi cu idea­lu­ri­le acesteia. In­te­riorizate, valorile se transformă în orientări valorice prin ca­re in­di­v­idul se ra­po­rtează la multitudinea aspectelor politicului şi la pro­p­ria sa acti­vi­tate, valori­zî­ndu-le. Persoana, omul este produsul valorii, dar şi el, la rî­n­dul său cre­ează va­lori.

Asimilarea ideilor şi valorilor democratice are loc într-o periodă istorică de­s­tul de lungă. Conştiinţa politică democratică cu o cultură politică adecvată pre­su­pune acceptarea unor valori ca respectarea drepturilor şi libertăţilor persona­li­tă­ţii, neacceptarea violenţei în soluţionarea conflictelor, toleranţă, respectarea le­­gilor, responsabilitatea cetăţenilor şi a conducerii pentru acţiunile întreprinse.

În perioada ce a urmat imediat după implozia URSS, se vorbea despre libe­ra­lizarea valorilor, de rînd cu liberalizarea economică. Totuşi considerăm că es­te necesară o perioadă mai îndelungată de timp pentru a conştientiza valorile li­be­rale, deoarece o conştiinţă îndoctrinată nu se poate modifica într-un timp scurt. O problemă esenţială în acest context o constituie modul, în ce fel de co­ra­port este principiul libertăţii realizat ca activitate socială şi statul ca mediu de concentrare a acestei activităţi. Soluţie ar fi existenţa unor garanţii reale de asi­gu­rare a libertăţii (proprietate, eficacitate economică, nivelul necesar al bună­stă­rii) şi perceperea unui subnivel social care ar garanta independenţa personalităţii faţă de stat şi dezvoltarea libertăţii individuale (o societate civilă matură, statul de drept, mecanism constituţional de apărare a drepturilor cetăţenilor).

Din punct de vedere politic liberalismul semnifică limitarea constituţională a puterii statului şi garantarea drepturilor civile şi politice ale cetăţenilor. În ac­ce­pţiune mai largă, liberalismul este o categorie intelectuală şi morală care se fu­ndamentează pe recunoaşterea drepturilor economice şi politice ale indivi­du­lui; în acest sens, liberalismul este aplicat la principiile de funcţionare a prince­pa­lelor instituţii politice. În sens restrîns, liberalismul este ideologia şi politica pa­rtidelor liberale care sunt orientate în fond spre menţinerea şi dezvoltarea me­ca­nismului economiei de piaţă şi concurenţei libere în condiţiile asigurării unui rol minim al statului în economie, unor reforme sociale moderate, securităţii in­te­r­naţionale şi dezvoltarea proceselor integraţioniste [1, 50]. Liberalismul este, în primul rînd o concepţie despre plenitudinea personalităţii şi ataşamentul ei pe­ntru libertate, care, prin ea însăşi este o valoare. Însă specificul liberalismului îl constituie nu atît “spiritul libertăţii”, cît elaborarea condiţiilor instituţionale şi juridice de garanţie a lui. În prezent, ideologia liberalismului influenţează orga­ni­zarea economico-socială a ţărilor occidentale. În Republica Moldova drept pa­r­tide liberale sunt: Partidul Liberal, Partidul Liberal Democrat din Moldova, Pa­r­tidul Social – Liberal, Partidul “Alianţa Moldova Noastră”, Mişcarea Social-Po­litică “Forţa Nouă”, Partidul European.

La etapa actuală putem afirma că liberalismul din Republica Moldova este un simbol abstract care nu are legătură cu liberalismul occidental şi cu practica po­litică reală autohtonă. Liberalismul în occident există în cadrul societăţii cu ele­mente liberale şi oferă posibilitatea de a se baza pe consensul social; în Re­pu­blica Moldova liberalismul se încearcă a fi inoculat societăţii din afară, este vo­rba de un liberalism plagiat, fals. Pe măsura conştientizării acestui fapt are loc fenomenul dezamăgirii faţă de democraţie. Liberalismul ca ideologie urmează a fi consolidat prin promovarea valorilor veritabile liberale: libertate, democraţie, pro­tecţia drepturilor omului ş.a.

V.Saca pe drept afirmă că „în Republica Moldova liberalismul este slab ca mod de gîndire şi activitate, ca interes şi relaţie transformatoare. Identificat de obi­cei cu liberalismul occidental liberalismul postmodern caută noi modalităţi de a reforma autoritatea politică, de a activiza tărîmul libertăţii umane, moda­li­tăţi care deocamdată nu le putem atribui liberalismului în devenire a societăţii po­stcomuniste; acest fapt împiedicînd reconştientizarea critică a valorilor. Prin­ci­pala problemă în acest sens, V.Saca o vede în bifurcaţia liberalismului între va­­lorile autoritare şi populaţie [2, 379]. Individualismul postsovietic este califi­cat ca segment al societăţii cu un conţinut neliberal şi chiar asocial, deoarece li­be­rtatea în stil postsovietic se referă doar la individ în parte fără a implica o re­laţie socială normativ-coerentă. Spre deosebire de această situaţie, în occident li­­bertatea este conştientizată ca valoare a liberalismului, dar şi ca principiu de or­ganizare a ordinii sociale în care individului îi revin anumite obligaţii faţă de so­­cietate şi alţi indivizi.

Valori ale social-democraţiei sunt egalitatea, democraţia, solidaritatea, echi­ta­tea şi justiţia. Statul social-democrat presupune existenţa unei structuri orga­ni­za­ţionale puternice, a drepturilor suverane şi monopolul exercitării legitime a fo­rţei. Sub aspect economic pledează pentru îmbinarea planificării şi concu­re­n­ţei prin controlul public al forţelor economice, statul asigurînd protecţia juridică a iniţiativei economice. În Republica Moldova drept partide şi mişcări de orie­n­ta­re social-democrată se consideră Partidul Social-Democrat din Moldova, Par­ti­dul Democrat din Moldova, Partidul Socialiştilor din Republica Moldova, Uni­u­nea Centristă din Moldova, şi socialiste Partidul Comuniştilor din Republica Mo­ldova, Partidul Agrar din Moldova, Partidul Socialist din Moldova, Mişcarea Politică “Speranţa-Надежда”, Partidul Dreptăţii Social-Economice din Moldo­va, Mişcarea Social-Politică Republicană “Ravnopravie”, Partidul Republican din Moldova, Uniunea Muncii.

Deoarece programele social-democrate de transformare a societăţii impun o tra­nziţie lentă la alt mod de viaţă, în prezent ţările postcomuniste optează pentru o societate social-democrată liberală. Unii autori susţin că drama unor ţări din Euro­pa Est-Centrală constă în faptul că ele au nevoie de o politică economică li­be­rală, fără să renunţe la ideologia social-democrată. În aceste ţări în urma con­di­ţiilor istorice create se vehiculează tot mai intens sintagma “economie socială de piaţă”, prin urmare, ideologia social-democrată are şansa de a se instituţio­na­li­za ca dimensiune socială care ar garanta concordanţa şi egalitatea între păturile sociale, o asistenţă socială sporită din partea statului. În Republica Moldova acest fapt este argumentat atît prin Constituţie, (articolul 126), care menţionează că economia republicii este economie de piaţă de orientare socială, cît şi prin ap­ropierea PCRM de social-democraţie prin intermediul acţiunilor întreprinse. A.Carpinschi apreciază social-democraţia ca „o sinteză a teoriei şi acţiunii, a sco­pului socialist şi a mijloacelor politice democratice, un compromis rezonabil între ideea echităţii sociale şi realitatea diferenţierilor individuale, reformismul re­distributiv operat prin statul de drept şi concurenţa intereselor particulare şi de grup” [3, 186].

Două valori esenţiale ale societăţii democratice - Libertatea şi Responsabili­ta­tea, valori care presupun o existenţă şi funcţionare reciprocă, nu sunt pe deplin asi­milate şi acceptate de către populaţie. Oamenii au acceptat cu uşurinţă Liber­ta­tea, dar în acelaşi timp, au frică de Responsabilitatea de a lua de sinestătător anumite hotărâri, de a-şi asuma anumite riscuri. Persistenţa ideilor, a valorilor ega­litariste face dificilă acceptarea celor individualiste. Cunoaşterea de către ce­tă­ţeni a drepturilor, libertăţilor şi obligaţiunilor lor, la fel, influenţează pozitiv de­z­voltarea culturii politice. Este adevărat că apariţia şi funcţionarea unor insti­tu­ţii politice democratice contribuie la răspândirea valorilor democratice. Dar so­cietatea nu este pe deplin pregătită pentru acceptarea acestor valori. Conştiin­ţa oamenilor este într-o anumită măsură dedublată, ceea ce se manifestă prin ac­ceptarea unor valori contradictorii. În acest context, V.Saca conchide că “cel mai paradoxal este faptul că însuşirea mentalităţii noi în societatea postsovietică se desfăşoară prin mari abateri de la procesul de orientare spre valorile demo­c­ra­tice” [4, 263].

Lipsa unor valori politice fundamentale şi a unor valori general acceptate, a unui sistem integru de socializare politică creează dificultăţi vădite pentru im­p­le­mentare unei culturi politice democratice. Constituirea, acceptarea şi funcţio­na­rea unei culturi politice democratice, participative, va avea loc doar în con­di­ţi­ile depăşirii crizei sistemului de valori din societate, prin crearea unui nou sis­tem de valori, fără goluri şi false valori.

Pe de altă parte, valorile politice rămîn neschimbate, căci oricare ar fi forma in­stituţiilor, ele continuă să sprijine aceleaşi valori politice: puterea publică, or­di­nea, autoritatea. Aceste valori tipice sunt susţinite atît în cadrul regimurilor po­litice democratice cît şi autoritare. Valorile politice caută să adapteze acele va­lori care sunt unanim acceptate, să dea semnificaţie politică valorilor general-umane. Modernizarea societăţii ţine de însuşirea anumitor condiţii care urmă­resc adaptarea conştiinţei de masă la instituţiile politice contemporane şi a va­lo­ri­lor. Acest proces în societatea postcomunistă are loc permanent cu identi­fi­ca­rea sau racordarea valorilor cu cele occidentale, procesele de democratizare fi­ind comparate cu cele care au avut loc în occident. Este un moment absolut gre­şit, deoarece statele postcomuniste dispun de un suport cultural şi civilizaţional şi un context istoric diferit de cel al statelor occidentale. Identificarea valorilor autohtone în corelaţie cu cele occidentale este greşit şi din motivul că la înce­pu­tul anilor ′90 aşa valori ca iniţiativa de întreprinzător, bogăţia, imunitatea prop­ri­e­tăţii private, libertatea alegerii convingerilor şi a comportamentului au fost considerate ca fiind caracteristice occidentului. Însă acestea erau doar o imagine greşită asupra occidentului, deoarece spre exemplu pentru americani sunt mult mai importante valori ca toleranţa, acceptarea diversităţii, multiculturalităţii.

Accelerarea procesului de asimilare a valorilor prezente în occident a fost sti­mulată şi de faptul că majoritatea partidelor (cu excepţia unor partide de stîn­ga) angajate în campania electorală din 2005 au optat pentru integrarea în Uni­u­nea Europeană a Republicii Moldova [5, 56]. Dacă în 1998, 52 la sută din res­po­ndenţi au indicat că doresc să rămînă în Comunitatea Statelor Independente (CSI), în 2001 coraportul de forţe s-a modificat, majoritatea, 51 procente ple­dînd pentru Uniunea Europeană, fapt confirmat şi în 2008 – 70 procente co­n­form Barometrului de Opinie Publică [6]. Astfel, în ce priveşte opţiunea de in­te­g­rare internaţională a Republicii Moldova s-a produs schimbarea paradigmei în mentalitatea cetăţenilor la nivelul conştiinţei de masă care parcurge calea reori­e­n­tării de la relaţiile economice de cooperare în cadrul CSI la integrarea în Uni­u­nea Uniunea Europeană. Imboldul principal pentru aderarea la Uniunea Euro­pe­a­nă se rezumă la o eventuală îmbunătăţire a condiţiilor de trai ale populaţiei.

Opţiunea de integrare este caracteristică în special tinerilor cu viziuni libe­ra­le. Tematica de integrare europeană este tot mai prezentă în cadrul discursului po­litic autohton, se formează diverse mişcări, partide cu iniţiative proeuropene. În acest context relaţiile dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană capătă in­tensitate şi sunt reflectate în majoritatea domeniilor vieţii social-politice şi eco­nomice moldoveneşti.

În pofida faptului că au trecut deja peste 10 ani de la obţinerea indepen­de­n­ţei Republicii Moldova, sunt prezente unele elemente paternaliste în conştiinţa ma­selor şi la nivel instituţional, astfel, deşi regimul politic este de factură parla­me­ntară, de cel mai mare grad de încredere se bucură preşedintele ţării. Gradul de încredere faţă de instituţiile statale determină susţinerea psihologică şi garan­ta­rea realizării programelor interne, asigură stabilitatea politică în ţară şi susţi­ne­rea din partea populaţiei a acestei instituţii, influenţează gradul de democ­ra­ti­zare în ţară. Instituţiile statale continuă să fie taxate cu o încredere redusă din pa­­rtea populaţiei, principalele instituţii ale statului (Guvern, Parlament şi Preşe­di­nţie) înregistrând o scădere continuă a nivelului de încredere în ultimii 4 ani: Gu­vern – de la 47% în 2004 la 29%, Parlament – de la 45% la 28%, Preşe­di­n­tele ţării – de la 56% la 36%. Cele mai mici cote de încredere sunt înregistrate pe­ntru partidele politice (14% au foarte multă sau oarecare încredere), sindicate (21%) şi justiţie (24%). Comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2007 a scăzut se­mnificativ încrederea în mass-media – de la 66% la 54% [6].

Partidele politice, în comparaţie cu alte instituţii politice din Republica Mol­do­va, reprezintă instituţiile care întrunesc cel mai mic nivel de încredere – 14%, doar 30,3% din respondenţi consideră că în Republica Moldova există cel puţin un partid ce reprezintă interesele cetăţenilor. Dinamismul procesului politic, de­i­deologizarea sferei politice a generat această situaţie, conform Barometrului Opiniei Publice din noiembrie 2001 majoritatea populaţiei consideră că în Re­pu­blica Moldova ar fi bine să existe un singur partid, 48% din persoanele ches­ti­o­nate sunt sigure de aceasta. Atitudinea faţă de partidele politice continuă a fi ne­fa­vorabilă, astfel se explică preferinţele celor intervievaţi în favoarea sistemu­lui de vot uninominal. Această atitudine negativă şi de neîncredere faţă de parti­de­le politice au drept explicaţie inactivismul acestora, existenţa şi satisfacerea unor interese înguste ale elitei de partid în detrimentul intereselor electoratului. Acest grad minim al încrederii populaţiei în partidele politice reprezintă un pa­ra­dox al democraţiei moldoveneşti, deoarece Republica Moldova fiind un stat cu regim parlamentar, logic ar fi ca anume partidelor să le fie acordată o impor­ta­nţă sporită.

Reticenţa faţă de partidele politice şi faţă de politică în general, se explică prin faptul că populaţia nu posedă cunoştinţe în domeniul politic, şi prin urmare nu poate realiza o evaluare obiectivă a activităţii acestora. Un alt argument ar fi şi faptul că societatea nici nu este cointeresată în implicarea în viaţa politică la ge­neral şi a partidelor politice în particular. Deseori, partidele politice sunt pri­vi­te ca grupări care urmăresc realizarea intereselor înguste ale liderilor şi acti­vi­ş­tilor de partid, dar nu drept un mijloc real de implicare, soluţionare a proble­me­lor comunităţii. Nivelul minim de încredere acordat partidelor politice este justi­fi­cat şi de faptul că de obicei, acestea se manifestă intens doar în perioada cam­pa­niilor electorale, în restul timpului activitatea lor nu este cunoscută.

Necesitatea de adaptare la realiile postcomuniste, la noua configurare a pu­te­rii şi a proprietăţii, la noile condiţii geopolitice au facilitat erodarea sistemului de valori învechit şi ideologizat. În consecinţă, s-a impus acceptarea noilor prac­tici, roluri sociale, valori, norme absolut necunoscute pentru homo sovieticus, a fost lărgit spectrul normativ, comportamental şi ideologic-alternativ al conştiin­ţei paternaliste. Modelul liberal-individual socio-economic a fost conştientizat drept o formă de realizare a intereselor personale, a creat noi paterne de identi­fi­care socială şi civilizaţională. Reformele şi privatizarea realizată în anii '90, cri­za economică care s-a aprofundat ulterior a atenuat acest model. Relaţiile valo­ri­lor occidentale şi instituţiilor (libertate, democraţie, economie de piaţă, dreptu­ri­le omului, pluripartidism, alegeri libere) determină delimitarea valorilor politi­co-ideologice principale în societate şi influenţa configuraţiei forţelor politice. Re­feritor la valorile economice, economia de piaţă este acceptată de majoritatea po­pulaţiei - 64% din respondenţi susţin funcţionarea acesteia. Cu toate acestea ati­tudinea dominantă faţă de privatizare este negativă aceasta fiind considerată a fi un mijloc de redistribuire a proprietăţii în favoarea celor cu funcţii sau relaţii, pri­vatizarea necontribuind la ameliorarea nivelului de trai al populaţiei. Princi­pi­ile economiei de piaţă pătrund în conştiinţa populaţiei mai dificil decît nor­me­le politice democratice occidentale. În acest caz, paternalismul este un impedi­ment în însuşirea regulilor economiei de piaţă. Această afirmaţie este susţinută şi de eşecul reformelor în domeniu, de nivelul precar al economiei naţionale.

Prin urmare, societatea conştientizează existenţa unor probleme grave în so­ci­etate care afectează procesul de tranziţie şi democratizare, este vorba despre mi­tă, corupţie, limitarea parţială a drepturilor cetăţeneşti. Corupţia este un feno­men negativ care ia amploare în special în perioada de trecere de la un sistem po­litic totalitar la unul democratic, cînd instituţiile statale sunt în proces de refo­r­mare. În condiţiile existenţei corupţiei la toate nivelurile societăţii, în conştiinţa maselor libertatea deseori se asociază cu posibilitatea utilizării resurselor mate­ri­ale, financiare în soluţionarea problemelor existente.

În contextul consolidării statalităţii moldoveneşti, dacă e să ne referim la va­lorile naţionaliste sau de identificare atunci observăm că pe cînd în 2003 de ca­litatea de cetăţean al Republicii Moldova erau foarte mîndri 20% şi mîndri 49%, atunci acest procentaj se menţine şi în sondajele următoare. Analizînd da­te­le Etnobarometru-Republica Moldova realizat în octombrie 2005 observăm că po­pulaţia se identifică mai degrabă drept europeni 3-10% decît est-european 0-1%; are loc o identificare mai profundă drept cetăţean al Republicii Moldova de­cît locuitor al CSI [7]. Acest moment stabileşte faptul că populaţia treptat co­n­ş­tientizează situaţia geopolitică existentă, are loc o repoziţionare a statului Re­pu­blica Moldova în mentalitate. Procesul de identificare naţională se desfăşoară co­ncomitent cu procesul de identificare civică. Reprezentările identitare dez­vă­luie apartenenţa indivizilor la anumite grupuri cu specific cultural. Identificarea civică presupune în primul rînd conştientizarea calităţii de cetăţean, a statutului lui social, apartenenţa la un grup social în special în baza indicilor economici, fi­nanciari.

O problemă destul de gravă cu care se confruntă Republica Moldova la mo­ment este migraţia. În pofida tuturor dificultăţilor pe care le prezintă, acest pro­ces influenţează importul de valori din occident atît cu referire la relaţiile dintre in­divid şi instituţiile statului cît şi privind modul de trai. Imigranţii revin cu o al­tă mentalitate, cu un alt mod de gîndire. Migraţia înlesneşte procesul de des­că­tu­şa­re a conştiinţei totalitare, impulsionează adaptarea la valori democratice, se ur­măreşte experienţa regimurilor democratice europene, funcţionarea statului bu­nă­stării sociale [8, 226-239].

Asimilarea ori renovarea valorilor ideologice democratice este un proces ca­re necesită întîi de toate o perioadă de timp mai îndelungată, o deschidere către va­lorile general-umane, presupune acumularea de cunoştinţe în domeniul po­li­tic, învăţarea democraţiei fiind un proces dificil pentru ţările cu un trecut tota­li­tar. Acest proces presupune schimbări esenţiale la nivel de conştiinţă, mentali­ta­te, atitudini. La această etapă, valorilor ideologice le revin un rol extraordinar în stabilirea noilor parametri socio-politici şi economici. Ideologiile politice oferă persuasiv modele de acţiune şi schimbare, iar în aceste condiţii posedarea unei cu­lturi politice democratice devine un imperativ ce urmează a fi realizat. Conş­ti­i­nţa postotalitară alege încă între valorile vechi, tradiţionaliste, sovietice şi cele noi, democratice. În această ordine de idei, constatăm că nu este încheiat proce­sul de formare a unui sistem unic necontradictoriu de valori proprii societăţii mo­l­doveneşti la moment.

În raport cu procesele politice de modernizare şi democratizare apriori men­ţi­onăm existenţa a două tipuri: reformişti-tradiţionalişti şi occidentalişti. Cei re­fo­rmişti se deosebesc printr-o apartenenţă la valori individualiste (libertate), iar tra­diţionalişti la cele colectiviste, în special pe responsabilitate. Cei care se orie­n­tează spre occident şi calea de dezvoltare occidentală, se orientează spre un tip de dezvoltare organică, în corespundere cu modelele occidentale. Drept conse­ci­n­ţă, identificăm trei grupuri potenţiale cu orientări politico-ideologice diferite. Ace­ste grupuri sunt:adepţii modernizării accelerate, adepţii modernizării organi­ce şi tradiţionaliştii, care sunt contra oricăror procese de modernizare. Aceste gru­puri posedă o mobilitate în funcţie de desfăşurarea evenimentelor politice.

Lipsa tendinţei de orientare spre valorile democratice ale viitorului este con­di­ţionată de mentalitatea specifică a societăţii moldoveneşti în care regăsim atît elemente ale totalitarismului, ale democraţiei şi ale autoritarismului. Acest fapt are loc deoarece subiecţii tranziţiei sunt disponibili renovării democratice a so­ci­e­tăţii, dar concomitent împărtăşesc multe din stereotipuri ale vremurilor de odi­nioară. Această idee este susţinută şi de I.Drăgan care afirmă că oamenii re­de­scoperă realitatea alegerilor libere şi a votului autonom: ei intră în jocul poli­tic democratic, purtînd în bagajul lor mental sindromul inculturii politice între­ţi­nute de regimul comunist şi stereotipurile de gîndire şi comportament formate în­tr-o perioadă îndelungată de timp [9, 300].

În mentalitatea politică occidentală puterea de stat este asociată cu acel „co­n­tract social” pe baza căruia societatea acordă statalităţii anumite funcţii şi prio­ri­tăţi limitate, definite. În mentalitatea posttotalitară a maselor predomină tipul me­taforic de „familie”, unde statul practic devine responsabil în totalitate pentru vi­a­ţa cetăţenilor. Acest tip de relaţii includ elementele paternaliste, „grija părin­te­ască” din partea statului se stabileşte ca valoare fundamentală. Paternalismul ca valoare influenţează la moment comportamentul politic al maselor, generează o pasivitate faţă de evenimentele din societate. În urma crizei economice, pa­te­r­nalismul generează şi un stil autoritar de conducere, o etatizare profundă, unde statul este atotputernic.

Spre deosebire de occident unde cetăţenii se implică activ în soluţionarea pro­blemelor societăţii, în societatea în tranziţie cetăţenii sunt pasivi. Privite ca ma­nifestări ale depolitizării conştiinţei, scăderea interesului faţă de politcă, ne­do­rinţa de a se identifica cu unele forţe politice sau altele, de a participa la viaţa politică în Republica Moldova rămînînd totodată pe poziţii etatiste - toate aces­tea pot fi privite ca mărturii nu numai ale nivelului scăzut de cultură politică şi al unei conştiinţe politice rudimentare, dar şi ca un ecou al instinctului de apă­ra­re care funcţionează la nivelul arhetipului şi inconştientului social. Cercetările so­ciologice demonstrează nivelul scăzut de informare a părţii principale a popu­la­ţiei despre evenimentele politice, nepregătirea ei la activitatea politcă, atitu­di­nea negativă faţă de politică în general. Acestea stau la bază paradigmei com­po­r­tamentale specifice în cadrul căreia omul, persoana se află în afara sferei politi­ce, se consideră a fi liber. Deaceea libertatea de la politică se identifică cu liber­ta­tea ca atare.

Colapsul URSS şi a grandioasei ideologii comuniste cu statut de ideologie sta­tală a generat diminuarea unei valori ca patriotismul asociat în trecut cu dic­ta­tura de stat. În conştiinţa politică de tranziţie se încearcă îmbinarea ideii patri­o­tismului şi statalităţii cu ideea libertăţii individuale şi cetăţeniei. La prima eta­pă a regimului posttotalitar, în Republica Moldova doar o mică parte a popu­la­ţi­ei manifestă interes faţă de evenimentele politice şi este încadrată activ în tra­ns­fo­rmările social-politice şi economice.

Analizînd evoluţia orientărilor şi valorilor social-politice în societatea mol­do­venească delimităm următoarele momente:

  • Diminuarea încrederii faţă de valorile şi normele democratice. Aceste va­lori nu au fost consolidate, iar cele comuniste nu şi-au pierdut din actualitate. Una din cauzele decepţionării populaţiei faţă de valorile democratice este faptul că forţele democratice au legat însuşirea valorilor democratice în mod obliga­to­riu de dezvoltarea funcţională a economiei de piaţă. Prin urmare crearea econo­mi­ei de piaţă ar fi consolidat poziţia valorilor democratice în conştiinţa maselor şi ar fi conferit puterii politice legitimitatea necesară. Problemele legate de sta­bi­lirea economiei de piaţă a determinat şi neîncrederea faţă de valorile promo­va­te de democraţi şi în final, înfrîngerea acestora în cadrul alegerilor parla­men­ta­re; aceasta a însemnat o criză a valorilor democratice. O conştiinţă posto­ta­li­ta­ră se caracterizează prin aşteptări prea exigente în relaţia cu puterea politică, un ni­vel înalt de nemulţumire faţă de realizările socio-economice, fapt ce influen­ţe­a­ză negativ relaţia cu factorii de putere dar şi conştientizarea instituţiilor şi pri­n­ci­piilor democratice.
  • Diminuarea încrederii faţă de valorile şi normele liberale. Astfel, conform so­ndajelor sociologice valori fundamentale liberale ca proprietatea privată, libe­r­tatea, egalitatea, toleranţa în prezent se află la periferia conştiinţei maselor. Va­lo­rile liberale sunt mai mult răspîndite neuniform în cadrul urban unde concu­re­a­ză cu cele naţionaliste tradiţionale.
  • Consolidarea valorilor şi obiectivelor autoritare. În perioada cînd refor­me­le democratice nu duc la rezultatele scontate, creşte numărul adepţilor unui re­gim „de mînă forte”. Sub această formă se subînţelege nu un regim autoritar co­n­form criteriilor politologice, care presupune dictatura politică de dragul asi­gu­ră­rii libertăţii economice, ci o reglementare economică şi apărarea individului de samavolnicie şi fărădelege cu păstrarea libertăţilor politice. Aceste predis­po­zi­ţii pot favoriza suportul forţelor politice orientate spre stabilirea unui aşa tip de regim.

În societatea moldovenească se manifestă specificul conştiinţei politice de tra­n­ziţie prin diferenţierea socială care aprofundează instabilitatea economică, po­litică, criza de valori şi în plan ideologic, excluderea majorităţii populaţiei din pro­cesele politice ce se desfăşoară în societate; predominarea analfabetismului po­litic şi juridic; dezamăgirea şi neîncrederea faţă de organele puterii; răspîn­di­rea pe larg a concepţiilor egalitariste, etc. Doar o societate civilă matură fun­da­me­ntată pe valorile ideologice şi politice democratice însuşite în urma acumu­lă­rii cunoştinţelor politice necesare poate direcţiona societatea spre consolidarea unui stat de drept. O altă condiţie esenţială prevede transformarea radicală a co­n­ştiinţei posttotalitare şi conştientizarea rolului implicării fiecărui cetăţean în vi­a­ţa politică a societăţii.

Bibliografie

  1. Gray J. Liberalismul. – Bucureşti, Du Style, 1998.
  2. Saca V. Interese politice şi relaţii politice. Dimensiuni tranzitorii. – Chişi­nău, CEP USM, 2001.
  3. Carpinschi A. Doctrina social-democrată. // Doctrine politice. Concepte uni­ve­r­sale şi realităţi româneşti. / coord. Mungiu-Puppidi A. - Iaşi, Polirom, 1998.
  4. Saca V. Conştiinţa politică. // Politologie. / coord. Moşneaga V., Rusnac Gh., Sacovici V. – Chişinău, CEP USM, 2007.
  5. Rusu R. Ideologia partidelor politice moldoveneşti. // MOLDOSCOPIE (Pro­bleme de analiză politică). 2 (XXIX), 2005. – Chişinău, CE USM, 2005, p.52-69.
  6. Barometrul de Opinie Publică din martie-aprilie 2008 realizat de CBS AXA. – Chişinău, IPP, 2008.
  7. Etnobarometru - Republica Moldova, octombrie 2005, realizat de IMAS. – Chi­şinău, IPP, 2005.
  8. Теоса В. Интеграционное сознание и трудовая миграция (к вопросу об изменениях ценностной ориентации в Молдове). // Moldova, România, Uc­raina: integrarea europeană şi migraţiunea forţei de muncă. – Chişinău, Captes,
  9. Drăgan , Beciu C., Dragomirescu I., et. all Construcţia simbolică a cîmpu­lui electoral. – Iaşi, Polirom, 1998.