1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

La elaborarea procedurilor de audit, auditul trebuie sè determine metode adecvate de selectare a elementelor pentru testare. El poate utiliza următoarele metode:

  • Verificarea deplină a elementelor - poate fi aplicată în cazurile:
  1. Colectivitatea generală constă dintr-un nr. mic de elemente cu valoare mare
  2. Riscul inerent și cel legat de control sunt ridicate, iat alte procedee nu oferă probe de audit suficiente și adecvate
  3. Sistemul informațional computerizat oferă o verificare deplină, eficientă din punct de vedere al cheltuielilor.

 Colectivitatea generală – set total de date, spre exemplu toate elementele din soldul contului sau grupului de tranzacții.

  • Selectarea anumitor elemente – include:
  1. Elemente cu valoare mare sau cu indici deosebiți. (elemente cu caracter suspect, neordinare, asupra cărora în perioadele precedente au fost comise erori)
  2. Elemente ale căror valoare depășește o sumă anumită.(în scopul verificării părții mai mari, din suma totală a soldului contului sau din suma de tranzacție)
  • Eșantionarea de audit – conform SIA 330 Eșantionarea de audit și alte proceduri de selectare selectivă.

Eșantionarea – aplicarea procedurilor a mai puțin de 100% de elemente ale soldului contului sau grupului de tranzacții în așa mod ca toate elementele eșantionului au posibilitatea de a fi selectate.

 Alcătuirea eșantionului.  Auditorul trebuie să se asigure că colectivitatea generală :

  1. Corespunde obiectivului procedurii de eșantionaj, ce presupune luarea în considerare a direcției testării. (dacă obiectivul auditului constă în testarea supraevaluarea datoriilor, atunci colectivitatea generală va reprezenta lista conturilor de datorii)
  2. Este complet. Dacă auditorul planifică să testeze dispozițiile de plată din registru, atunci trebuie să se convingă că toate dispozițiile au fost înregistrate.

Auditorul poate efectua stratificarea colectivității generale (subcolectivități), fiecare prezentînd un grup de elemente ale eșantionului, ce posedă caracteristici similare.

 Volumul eșantionului.  Acesta poate fi determinat prin 2 căi:

  1. În baza experienței precedente a auditorului.
  2. Folosind metodele statistice ce se bazează pe probabilitatea apariției erorilor.

Calculul volumului eșantionului pe baza metodei statistice, se efectuează conform formulei:

n=N/EA *CS

n – nr de elemente ale eșantionului (volumul eșantionului)

N – nr de elemente ale colectivității generale

EA – eroarea admisibilă, pe care auditorul ar fi deacord să o accepte.

CS – coeficientul siguranței, mărimea care depinde de acceptarea de către auditori a nivelului siguranței, liăpsuri erorilor în colectivitatea generală.

 

Tab. Determinarea coeficientului siguranței

Nivelul siguranței

0,99

0,95

0,9

0,85

0,8

0,7

Coeficientul siguranței la anticiparea lipsei erorilor în colectivitatea

4,6

3,0

2,3

1,9

1,6

1,2

 

    Selectarea elementelor eșantionului. Auditorul trebuie să selecteze elemente de eșantion, reeșind din presupunerea că toate elementele eșantionului au șansa de a fi selectate. Elementele eșantionului pot fi:

  1. De natură fizică (dispoziție de plată)
  2. De natură monetară (soldul creanței a unui anumit client)

Metodele principale de selectare a elementelor eșantionului sunt:

  1. Utilizarea programei computerizate ce generează numere aliatoare sau tabelele numerilor aliatoare.
  2. Selectarea sistematică, care presupune împărțirea nr. de elemente a eșantionului din colectivitatea generală la volumul eșantionului și ca rezultat se obține un interval de eșantionaj.
  3. Selectarea nesistematică.

Examinarea și evaluarea rezultatelor eșantionului.  La această etapă auditorul trebuie .

  1. Să analizeze caracterul și cauza erorii – auditorul poate observa că multe din ele au o caracteristică comună.(tipul tranzacției, locul de apariție, tipul de produse sau perioada de timp). În acest caz auditorul poate să identifice toate elementele din colectivitatea generală, care posedă caracteristicăă comună și să extindă procedurile de audit referitor la acest strat. Aceste erori pot fi intenționate și pot indica posibilitatea fraudei. Uneori auditorul poate stabili că eroarea apare în rezultatul unui eveniment izolat care nu se repetă decît numai în cazuri deosebite și deaceea nu este eroare tipică pentru colectivitatea generală.

Exemple de erori aberante – cea cauzate de dereglarea calculatorului, ce a avut loc numai într-o zi pe parcursul perioadei, eroarea cauzată de utilizarea formulei greșite în calculul valorii SMM la un depozit concret.

  1. Efectueze extrapolarea erorilor.
  2. Să evalueze rezultatele eșantionării.

Загрузка...