Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Pentru realizarea auditului cheltuielilor mai întîi este important ca auditorul să cunoască conţinutul tranzacţiilor care generează cheltuili, apoi datorită faptului că o porţiune considerabilă a auditului operaţiunilor de cheltuieli implică verificarea documentelor, auditorul trebuie să facă cunoştinţă cu documentaţia primară, cea din evidenţa analitică şi sintetică.

Plenitudine. Unul din obiectivele generale ale auditului cheltuielilor constă în examinarea plenitudinii reflectării cheltuielilor în rapoartele financiare. În acest scop auditorul verifică dacă toate operaţiunile economice generatoare de cheltuieli au fost documentate şi contabilizate conform principiilor general-acceptate ale contabilităţii.

În figura de mai jos este prezentat modul în care informaţia cu privire la cheltuieli circulă prin contul contabil de cheltuieli şi cel de datorii.

Cont sintetic de datorii

              Cont sintetic cheltuieli

1.Datorii faţă de furnizori

2.Datorii faţă de buget

3.Datorii faţă de personal

4.Crearea provizioanelor

5.Datorii faţă de finanţator

6.etc

1.Servicii administrative

2.Arenda şi reparaţia

3.Impozite şi taxe

4.Materiale consumabile

5.Servicii personal

6.etc

Figura de mai sus prezintă schema generală a contului sintetic de cheltuiei şi a contului sintetic de datorii. În procesul auditului plenitudinii cheltuielilor se verifică dacă toate operaţiunile care genrează cheltuieli sunt reflectate conform schemei în cauză.

Urmărirea de către auditor a schemei date permite de a verifica, de asemenea, şi un alt espect calitativ al rapoartelor financiare – prezentarea informaţiei în rapoartele financiare.

Prezentarea şi dezvăluirea. Auditul acestui aspect urmăreşte dacă informaţia cu privire la cheltuieli este corect grupată în conturi conform metodologiei prevăzute de Planul de conturi contabile stabilit de Politica de contabilitate al entităţii auditate. Auditorul verifică dacă în raportul financiar cheltuielile raportate sunt corect incluse în categoriile respective. Pentru auditul lor este necesar ca auditorul să acumuleze dovezi referitor la esenţa cheltuielilor. Această verificare se efectuează în baza următoarelor cunoştinţe:

Cheltuielile activităţii operaţionale - cheltuielile aferente desfăşurării activiăţii de bază a întreprinderii. Cheltuielile activităţii operaţionale a întreprinderii includ costul vînzărilor şi cheltuielile perioadei de gestiune. În componenţa cheltuielilor perioadei de gestiune se includ: cheltuielile comerciale; cheltuielile generale şi administrative; alte cheltuieli operaţionale.

Cheltuielile activităţii de investiţii - cheltuieli şi pierderi aferente scoaterii din funcţiune a activelor pe termen lung.

Cheltuielile activităţii financiare - cheltuieli rezultate din modificarea mărimii şi structurii capitalului propriu şi împrumuturilor (creditelor).

Pierderi excepţionale - pierderi suportate ca rezultat al evenimentelor care nu ţin de activitatea ordinară.

Costul vînzărilor - o parte din consumuri, care se trec la produsele, mărfurile şi serviciile vîndute.

Cheltuieli ale perioadei - de gestiune cheltuieli pentru comercializarea produselor, mărfurilor şi serviciilor, administrative, de deservire, de organizare a producţiei.

Cheltuieli anticipate - cheltuieli apărute în perioada de gestiune, dar aferente perioadelor viitoare (de exemplu, plăţile în avans aferente chiriei etc.).

Măsurare şi plenitudine. Auditul cheltuielilor referitor la acest aspect presupune verificarea exactităţii efectuării înregistrărilor contabile referitor la cheltuieli precum şi controlul perioadei în care acestea au fost constatate. În acest scop se aplică următoarele procedee de audit:

  1. Examinarea fişierului sistematic al furnizorilor de servicii
  2. Întocmirea situaţiei recapitulative a furnizorului
  3. Elaborarea balanţei alternative de verificare a cheltuielilor

Examinarea fişierului sistematic constă în studierea informaţiei cu privire la fiecare furnizor de servicii care au generat cheltuieli. Fişierul conţine istoria tuturor operaţiunilor efectuate de entitatea auditată cu furnizorul de servicii: soldul datoriei la începtul şi sfîrşitul perioadei, serviciile prestate, plăţile efectuate.

Situaţia recapitulativă a furnizorului se întocmeşte de regulă lunar de către entitatea auditată dar în caz lipsei acesteia – de către auditor. Conţine aceiaşi informaţia ca şi fişierul sistematic, dar spre deoasebire de acesta, situaţia dată conţine informaţii despre o anumită categorie de furnizori, spre exemplu situaţia recapitulativă a furnizorilor de servicii comunale.

Balanţa alternativă de verificare constituie un procedeu de audit, care se efectuează de sine stătător în baza informaţiei din contabilitatea entităţii auditate. Balanţa conţine aceeaşi informaţie ca şi oricare balanţă obişnuită de verificare: soldul iniţial, rulajele şi soldul final. Datele balanţei alternative se compară cu datele din cartea mare, raportul financiar şi cu informaţia din registrele contabile.

Existenţa şi veridicitate. Pentru confirmarea acestui aspect se verificate documentaţia contabilă care confirmă cheltuielile efectuate de entitatea auditată în perioada de raportare. În procesul auditului sunt examinate documente justificative, documente primare, documente ale persoanelor terţe. Aspectul în cauză se verifică şi prin intermediul discuţiilor cu personalul entităţii, cu reprezentanţii furnizorilor, instituţiilor financiare. Informaţia din documentaţia justificativă se confruntă cronologic şi de asemenea în mod logic cu informaţia din situaţia de evidenţă analitică. Dacă din conversaţii cu diverse persoane se constata lipsa documentării unor operaţiuni generatoare de cheltuieli se solicită explicaţii în scris de la conducerea entităţii referitor la cazurile constatate. Deseori ca procedeu de audit utilizat la testarea acestui aspect calitativ se aplică verificarea corespunderii bunurilor şi serviciilor primite cu achiziţiile înregistrate în contabilitate şi dacă ele sunt conforme politicilor entităţii auditate.

Drepturi şi obligaţii. Auditorul verifică dacă valoarea obligaţiei şi termenul datoriei care rezultă din serviciul procurat corespunde volumului serviciului prestat şi este în conformitate cu condiţiile de constatare a datoriei entităţii auditate. Deseori lipsa organizării corespunzătoare a evidenţei analitice a datoriilor conduce la apariţia litigiilor de neachitare la timp a datoriilor. În dependenţă de prevederile contractuale pot apărea datorii la care termenul de achitare n-a sosit şi datorii care necesită a fi achitate. De aceea la auditarea acestui aspect calitativ auditorul va examina termenul de prescripţie a datoriilor, dacă acestea corespund cu prevederile contractuale.

Auditul cehltuielilor se bazează şi pe procedee de testare a controlului intern, care se efectuează cu ajutorul testelor cumpărărilor şi teste ale plăţilor. Testarea cumpărărilor se referă la următoarele funcţii economice: efectuarea comenzii de procurare, beneficierea serviciilor, constatarea datoriei faţă de furnizor. Testarea plăţilor ţine de efectuarea propriu-zis a transferurilor de mijloace băneşti în adresa furnizorului de serviciu, prelucrarea şi înregistrarea plăţilor efectuate. Preliminar testării controlului intern, auditorul obţine o înţelegere a controlului intern prin studierea diagramelor secvenţiale ale entităţii auditate, întocmirea chestionarelor de control, efectuarea testelor de urmărire a operaţiunii de procurare.

Atît testarea cumpărărilor cît şi testarea plăţilor are ca scop cunoaşterea şi evaluarea anumitor mecanisme-cheie de control intern:

  1. a) autorizarea achiziţiilor
  2. b) separarea gestiunii primirii serviciilor de alte funcţii
  3. c) înregistrarea la timp şi verificarea independentă a operaţiunilor
  4. d) autorizarea plăţilor.

Testarea autorizării achiziţiilor are ca scop verificarea faptului dacă serviciile achiziţionate de către entitatea auditată nu s-a efectuat în cantităţi excesive, sau dacă serviciile au fost prestate calitativ, de asemenea dacă aceste servicii au fost necesare entităţii auditate. Este important de a se menţiona că în cadrul unui control intern bun departamentul de aprovizionare nu trebuie să îndeplinească funcţia de autorizare a procurărilor sau să fie responsabil de recepţionarea serviciilor ori lucrărilor. Departamentul achiziţii urmăreşte obţinerea de servicii sau bunuri de calitate adecvată la cel mai mic preţ posibil. Orice solicitare de achiziţie se perfectează documentar prin întocmirea comenzii de achiziţie care este numerotată preliminar, conţine un număr suficient de rubrici pentru înregistrarea completă a datelor despre achiziţia necesară de efectuat. Acest document se examinează de către auditor, şi se compară cu preţurile existente pe piaţă, se examinează opinia expertului cu privire la calitatea servicului de care a beneficiat entitatea auditată

Separarea gestiunii primirii serviciilor de alte funcţii. Primirea servicii trebuie să fie efectuată de o persoană care nu îndeplineşte funcţii de achiziţie. De regulă această funcţie este exercitată de către specialistul în domeniu sau persoană care dispune de o anumită experienţă în domeniu respectiv. În cadrul întreprinderilor mari există departament responsabil de primirea serviciilor sau bunurilor procurate. Auditorul, de asemenea, verifică dacă persoana responsabilă de primirea serviciului, nu îndeplineşte simultan şi funcţia de contabil sau de efectuare a plăţii.

Înregistrarea la timp şi verificarea independentă a operaţiunilor. Persoana responsabilă de primirea serviciilor sau bunurilor îndeplinişte şi funcţia de documentare a tranzacţiei de primire predare a serviciului. El este de asemenea obligat să prezintă acest document la contabilitate, iar la sfîrşitul perioadei de gestiune va prezenta un raport cu privire la toate serviile şi bunurile recepţionate în perioada de raportare. Contabilul înregistrează cheltuielile şi datoriile legate de primirea serviciilor în baza documentului justificativ de primire-predare a servciului, iar la sfîrşitul perioadei de gestiune compară datele contabilităţii cu cele din darea de seamă a persoanei responsabile de primirea serviciilor sau bunurilor, precum şi cu informaţia din comenzile şi bordiroul de evidenţă a lor întocmite de departamentul achiziţii. Aceste proceduri de control intern sunt testate de către auditor prin verificarea dacă descrierile serviciilor, preţurilor, volumului, condiţiilor de plată stabilite în contract corespund cu datele facturate şi cu cele din comenzi sau documentaţia de primire a serviciilor.

Autorizarea plăţilor. La verificarea mecanismului de control intern ce se referă la autorizarea plăţilor, auditorul trebuie să verifice dacă ordinele de plată sunt semnate în baza documentaţiei justificative de primire a serviciilor sau bunurilor, precum şi în baza condiţiilor de plată stabilite în contract. Se controlează dacă unul şi acelaşi document justificat de primire a serviciului nu este utilizat repetat pentru efectuarea plăţii duble. Auditorul va atrage atenţia şi asupra faptului cine efectuează plata. Persoana care semnează ordinul de plată nu trebuie să fie responsabil de efectuarea comenzii, primirea serviciului sau de înregistrarea achiziţiei în contabilitate.

Загрузка...