Scopul auditului DTL este de a verifica dacă:

- operaţiunile legate de datorii sînt corect autorizate şi înregistrate prin prisma definiţiilor aspectelor calitative ale rapoartelor financiare prevăzute de SNA500

-DTL, cheltuielile privind dobînzile aferente acestor datorii sînt corect prezentate conform prevederilor SNC şi prevederilor politicii de contabilitate

P/u realizarea acestui scop sînt aplicate următoarele procedee de audit:

1.Testarea controlului intern apreciază şi evaluează următoarele proceduri de control intern:

  1. a) Autorizarea corespunzătoare a acceptării DTL. Răspunderea privind acceptarea datoriilor ar trebui încredinţată consiliului de administraţie sau membrilor de la cel mai înalt nivel al conducerii. De regulă pu toate contractele de împrumut şi datorii sînt obligatorii semnăturile a două pers responsabili adecvat împuterniciţi. Contractele în cauză trebuie să conţină suma împrumutului, rata dobînzii, termenii de rambursare şi activele depuse ca garanţie.
  2. b) Proceduri de control adecvate privind rambursarea datoriilor şi plata dobînzilor. Plăţile periodice de dobînzi şi rambursările de datorii sunt controlate în cadrul auditului cumpărări-plăţi. În momentul acceptării datoriei contabilitatea primeşte o copie a contractului, primeşte facturile furnizorului şi bonul de recepţie a bunurilor. Contabilitatea trebuie să emită automat ordinul de plată în momentul ajungerii datoriilor la scadenţă
  3. c) Documente şi evidenţe contabile adecvate. Se examinează ţinerea evidenţei analitice şi controlul prevederilor contractelor de împrumut, credit şi datorii de către o persoană responsabilă. Datoriile achitate trebuie anulate şi păstrate sub controlul unui responsabil autorizat.

d)Verificarea independentă periodică. Periodic evidenţele detaliate ale DTL trebuie confruntate şi reconceliate cu cartea mare şi comparate cu evidenţele contabile detaliate. Totodată o pers independentă trebuie să recalculeze chelt privind dobînzile în scopul de a testa exactitatea şi caracterul adecvat al ţinerii evidenţelor analitice.

2.Procedeele analitice sunt esenţiale pu datoriile de plătit, deoarece rezultatele acestor procedee pot permite eliminarea unor teste ale detaliilor soldurilor de cheltuieli privind dobînzile. Procedeele analitice tipice aplicabile conturilor de datorii şi conturilor care reflectă dobînzile aferente sunt următoarele:

  1. a) Recalcularea aproximativă a cheltuielilor privind dobînzile, utilizînd ratele medii ale dobînzilor şi pe valoarea lunară a împrumuturilor de rambursat. Scopul procedeului identificarea prezentării eronate a cheltuielilor privind dobînzile şi a dobînzilor acumulate.
  2. b) Compararea împrumuturilor şi datoriilor de rambursat cu cele din anul precedent. Acest procedeu are cascop depistarea omisiunii sau prezentării eronate a îmrumutului sau datoriei.
  3. c) Compararea soldului total al datoriilor şi îmrumuturilor, cheltuielilor privind dobînzile cu datele din anii precedenţi. Această comparare permite stabilirea prezentării eronate a cheltuielilor privind dobînzile acumulate sau a datoriilor de plătit.

Estimarea independentă a cheltuielilor privind dobînzile de către auditor, folosind valoarea medie a datoriilor şi ratele medie ale dobînzilor, permite testarea caracterului rezonabil al cheltuielilor privind dobînzile. În cazul în care cheltuielile reale privind dobînzile ar fi cu mult mai mari decît estimările auditorului, o cauză posibilă ar fi existenţa unor plăţi de dobînzi pu datorii neînregistrate.

  1. Testarea de esenţă. Punctul de plecare al testării detaliate îl reprezintă o situaţie recapitulativă a împrumuturilor şi datoriilor şi al dobînzilor acumulate. Această situaţie cuprinde informaţii detaliate privind operaţiunile care s-au produs pe parcursul întregului an şi care au vizat datoriile şi dobînzile aferente, soldul iniţial şi final al datoriilor şi al dobînzilor de plătit, precum şi informaţii descriptive privind datoriile cum ar fi data scadenţei, rata dobînzii şi activele depuse ca garanţii. În cazul în care pe parcursul anului au loc numeroase operaţiuni legate de datorii, auditorul solicită de la client să se întocmească situaţia datoriilor cu solduri neachitate la sfîrşitul anului. Această situaţie va prezenta o descriere a fiecărei datorii, soldul final şi dobînzile calculate aferente îmrumuturilor la sfîrşitul anului, inclusiv garanţiile şi rata dobînzii.

Obiectivele principale ale testării detaliate ale soldurilor datoriilor:

  1. a) Datoriile sunt incluse în raportul financiar (exhaustivitatea)
  2. b) Datoriile din rapoartele financiare sunt corect înregistrate (exactitatea)
  3. c) Datoriile sînt corect prezentate şi dezvăluite (prezentare şi dezvăluire)

P/u realizarea acestorobiective sunt aplicate următoarele procedee:

1.Auditorul solicită confirmări creditorilor care au deţinut în trecut creanţe faţă de clientul de audit, dar nu sunt actualmente incluşi în situaţia recapitulativă a datoriilor

2.Analiza cheltuielilor privind dobînzile, în scopul de a detecta plăţile către creditori care nu sunt incluşi în situaţia recapitulativă a datoriilor

3.Examinarea proceselor verbale ale şeinţelor consiliului de administraţie, pu a verifica dacă există împrumuturi sau datorii aprobate dar neînregistrate.

4.Se examinează dacă notele infrmative la rapoartele financiare descriu condiţiile în care s-au format datoriile de plătit şi studierea activelor depuse ca garanţii pu împrumuturile în cauză.

5.Studierea dacă prin acordul de împrumut se impun restricţii semnificative asupra activităţii companiei, cum ar fi constituirea de provizioane compensatorii sau limitarea plăţilor de dividende, aceste informaţii se prezintă în notele explicative la rapoartele financiare