Momentul aparitiei bancilor nu poate fi precizat cu exactitate,acestea avand un trecut foarte indepartat.Unele teorii leaga momentul aparitiei bancilor de cel al aparitiei monedei;o alta teorie este aceea ca bancile au luat fiinta in momentul concentrarii disponibilitatilor banesti urmata de imprumutarea acestora diferitelor personae;mai exista si opinia  conform careia bancile au aparut in perioada in care titularul de cont a avut posibilitatea sa efectueze plati printr-un ordin dat bancii sale de a transfera suma din contul sau in cel al beneficiarului.Cert este ca,in momentul inventarii scrisului,unele operatiuni cu character bancar,precum creditul sau depozitarea de valori in incintele templelor,erau deja generalizate si faceau parte din viata economica a oraselor-state situate de-a lungul fluviilor Tigru si Eufrat,fapt dovedit prin descoperirea  miilor de tablite de lut cu caractere cuneiforme,datand de la inceputul mileniului al IV-lea,dintre care multe reprezentau chitante de credit.De asemenea,Codul lui Hammurabi,datand din secolul al XVIII-lea a.Chr.,contine o serie de prevederi ce reglementau depozitul si imprumutul.

Mai tarziu,egiptenii,asirienii,fenicienii,evreii(Biblia,in cartea “Exodului”,face referire la practicarea imprumutului),grecii si romanii se ocupau,pe langa comert,si cu schimbul de monede si metale pretioase.

Astfel,apareau primii“bancheri”din antichitate.La vechii greci acestia erau numiti “trapeziti”(sau trapezisti),denumire provenita din cuvantul “trapeze”,adica masa la care isi desfasurau activitatea zarafii.Este de remarcat ca,incepand cu secolul al IV-lea a.Chr.,pe langa bancherii private isi fac aparitia si bancile publice.Ratiunea infiintarii acestora era,pe de o parte,una economica,urmarindu-se combaterea cametei,iar pe de alta parte una politica,cetatile-state grecesti incercand in acest mod sa se sustraga hegemoniei impuse de Atena prin “Liga de la Delos”.In afara operatiunilor de atragere a depozitelor si de acordare a imprumuturilor,bancile publice aveau si dreptul de a bate moneda,precum si sarcina de colectare a impozitelor.

In Romania antica au aparut,dupa modelul grecesc,bancheri private(“argentari”,din latinescul “argentums”care inseamna “bani”)si bancile publice(“mensae”),raspandite pe cuprinsul imperiului,dar care aveau un birou central la Roma..

Sub influenta religiei crestine,Conciliul de la Niceea(325 p.Chr.)a interzis clericilor sa acorde imprumuturi cu dobanda.Aceasta hotarare nu va impiedica insa manastirile sa indeplineasca rolul de banci,care vor folosi mai multe subterfugii pentru a eluda aceste dispoziti.

In Bizant,bancile au cunoscut o prosperitate continua,datorata in mare parte statutului de putere comerciala suprema de care se bucura imperiul.La jumatatea secolului al IV-lea,Justinian a codificat in “Digestele”sale si reglementarile romane in domeniul bancar,stabilind,printer altele,nivelul dobanzii la 6%anual,aceasta putand urca,in cazul imprumutului maritime,pana la 12%,iar in cazul imprumuturilor acordate bisericilor dobanda neputand depasi pragul de 3%.

In Occident,la sfarsitul secolului al VIII-lea,Carol cel Mare a extins prevederile Conciliului de la Niceea si asupra laicilor,practicarea dobanzii fiind interzisa si in secolele urmatoare,prin Conciliile de la Latran(1179)si Viena(1311).

Aparitia bancilor-in acceptiunea moderna a termenului-a avut loc dupa anul 1100,atunci cand comertul,schimbul,platile si creditul au cunoscut o dezvoltare deosebita;astfel,in perioada de prosperitate a RepubliciiVenetiene,nevoile banesti ale Cetatii au obligat-o sa ceara supusilor sai un imprumut fortat de 1% asupra veniturilor,ceea ce a dus la aparitia “primei banci,in adevaratul sens al cuvantului,infiintata in 1171 de Dogele Michele XI,sub numele de Banco de Venezia,cu scopul principal de a face operatiuni de administrare a banului public pentru Cetate”.Aceasta banca a fost,de fapt,o continuare a unei asociatii de creditori ai Cetatii,care a functionat intre anii 1156 si 1171.

Mai tarziu,dupa modelul acestei institutii bancare s-au infiintat asemenea organisme si in alte cetati italiene,precum Florenta,Milano Napoli etc.La Florenta,bancherii au batut,pentru prima oara in 1252,florinul de aur;de asemenea,tot in Florenta,se spune ca s-a reglementat,pentru intaia oara,obligatia ca bancherii sa tina register contabile.Semnificativa este si reaparitia,in secolul al XIV-lea, a bancilor publice,atat in Italia(“Casa di San Giorgoi”din Geneva),cat si in Spania(“Taula de Cambi”din Barcelona).

In paralel,bancile private s-au raspandit in toata Europa,cele mai importante fiind cele din Italia(reprezentate de familiile Medici,Strozzi si Chigi),Franta(familia Coeur),Anglia(familia Gresham) si Germania(familia Fugger).In 1584 a aparut,la Venetia,”Banco di Rialto”,despre care se spune ca a fost prima banca avand scopul de a primi depozite si de a acorda imprumuturi particularilor.

Primele banci care detineau privilegiul de a emite bilete de banca,asa-numitele banci de emisiune,au aparut in secolul al XVII-lea;astfel,in 1656 a aparut la Stokholm “prima banca de circulatie din lume,unde depozitele reprezentate prin certificate nu comportau nici dobanda,nici commission,nici scadenta fixa,iar certificatele erau rascumparate de banca la valoarea nominala in numerar”.Aceste certificate de deposit au devenit,in timp,adevarate bilete de banca,reprezentand ele insele mijloace  de efectuare a platilor,fara a mai fi nevoie de rambursarea monedelor la prezentarea bancnotelor.Ulterior,in Olanda,Anglia(la sfarsitul secolului al XVII-lea),in Statele Unite ale Americii(in secolul al XVIII-lea),in Franta(1800)aveau sa ia fiinta noi banci de emisiune.

In poca de formare a capitalismului,bancile au jucat un rol deosebit de important,colectand si fructificand capitalul,concentrand economiile din toate  straturile sociale in scopul punerii lor la dispozitia intreprinzatorilor sub forma de capital.De asemenea incepand cu secolul al XVIII-lea,bancile au inceput sa se implice din ce in ce mai mult in operatiunile de bursa si in circulatia capitalului international.In conditiile unei atare dezvoltari a sistemului bancar,bancile au contribuit la procesul de formare si consolidare a statelor,din perspective economica,politica si sociala.

In secolul al XIX-lea au fost infiintate primele case bancare;acestea,spre deosebire de alte institutii bancare,nu se ocupau de operatiuni vaste de atragere a economiilor,ci prestau servicii de consiliere,intermediere si de mandate,de aceea puterea economica a acestor case bancare nu consta atat in capitalul pe care l-ar putea mobilize la un moment dat,ci,mai ales,in averea personala si prestigiul fondatorilor.In acelasi timp,in peisajul economic si-au facut aparitia bancile comerciale,ale caror  principale operatiuni erau colectarea depozitelor si participarea la capitalul intreprinderilor.Acestea s-au constituit ca societati pe actiuni si s-au raspandit pe tot globul;in a doua jumatate a secolului al XIX-lea au aparut in tarile europene puternice banci comerciale,dintre care unele continua sa isi desfasoare activitatea si in zilele noastre:in Germania,in Franta,in Anglia.Insa,din cauza faptului ca bancile comerciale erau accesibile numai celor instariti,a aparut necesitatea de a se crea institutii bancare”populare”,accesibile si celorlalte clase sociale;astfel,aveau sa se constituie trei tipuri de societati cu profil bancar:casele de economii,casele de economii  pentru constructii si cooperativele de credit.

In secolul al XX-lea bancile s-au dezvoltat continuu,astfel incat au devenit uriase forte financiare si cu puternice influente in viata economica si politica a lumii contemporane.Cu toate acestea,sistemul bancar a cunoscut si perioade de recesiune,cea mai grava fiind,fara indoiala,cea din timpul crizei economice din anii 1929-1933;spre exemplu,in Statele Unite ale Americii nu mai putin de 8.812 banci au dat faliment in perioada 1930-1933