Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Dintre cele patru determinări, esenţială este cea referitoare la persoană. Omul, potenţialul întreprinzător, este cel care sesizează oportunitatea economică, o identifică, analizează, stabileşte un demers pragmatic de valorificare şi decide şi acţionează asupra respectivei situaţii pentru a obţine profit. Celelalte trei determinări – contextuală, materială, financiară şi temporală – se manifestă în cea mai mare parte tot prin intermediul respectivei persoane. pentru ca o persoană să poată identifica şi fructifica potenţiala oportunitate economică, transformând-o într-o oportunitate economică reală, devenind astfel un autentic întreprinzător – trebuie să posede anumite abilităţi pragmatice, cunoştinţe teoretice, contacte cu organizaţii şi persoane şi anumite resurse semnificative din punct de vedere al oportunităţii respective, inclusiv timp pentru a se ocupa intens.

      În situaţia în care persoana respectivă nu posedă aceste elemente la un nivel apreciabil, potenţiala oportunitate economică nu devine obiectul unui demers antreprenorial profitabil, manifestându-se ca o viabilă oportunitate economică.

 

 

Abordarea oportunităţii economice

      Pentru întreprinzători, ca de altfel, pentru orice activitate economică autentică, în condiţiile economiei de piaţă este esenţială abordarea oportunităţii economice. În principal, aceasta implică etapele înscrise în figura următoare, şi la al căror conţinut ne vom referi mai detaliat.

 

De reţinut:

Identificarea oportunităţilor economice, implică:

-          evaluarea necesităţii (cerinţelor pieţei);

-          stabilirea unor valori, ca potenţială recompensă, pentru persoanele implicate în abordarea oportunităţii economice;

-          conturarea opţiunilor viitoare privind tratarea oportunităţii economice;

-          asumarea riscului asociat oportunităţii de către persoanele respective;

-          stabilirea cadrului temporal pentru analiza aspectelor implicate;

-          prefigurarea de bariere în faţa potenţialilor concurenţi, pentru a asigura sustenabilitatea afacerii.

Determinarea resurselor necesare valorificării oportunităţii economice presupune:

-          dimensionarea resurselor necesare în funcţie de amploarea, complexitatea şi perspectivele oportunităţii economice identificate;

-          reliefarea elementelor de unicitate a abordării utilizate din punctul de vedere al resurselor;

-          stabilirea contribuţiei proprii la asigurarea resurselor necesare;

-          identificarea surselor de asigurare a celorlalte resurse;

-          previzionarea rezultatelor financiare (veniturilor nete) scontate care să asigure recuperarea resurselor integral.

 

Obţinerea resurselor necesare este adesea un proces laborios care constă în:

  • determinarea nivelurilor optime şi minime pentru fiecare resursă necesară;
  • identificarea concretă a altor mecanisme (decât cel al proprietăţii) utilizabile pentru obţinerea tuturor resurselor necesare (leasing, francising etc.);
  • cunoaşterea aşteptărilor, a cerinţelor posesorilor de resurse faţă de acţiunea antreprenorială şi asigurarea că există suficient potenţial pentru a-i satisface;
  • stabilirea măsurii în care oportunitatea economică poate să furnizeze suficiente stimulente pentru o cooperare pe termen lung cu furnizorii de resurse şi ceilalţi stakeholderi;
  • prefigurarea consecinţelor performanţelor necorespunzătoare calitativ, neîmplinite cantitativ sau programate greşit asupra furnizorilor de resurse şi a celorlalţi stakeholderi;
  • contactarea furnizorilor de resurse;
  • negocierea cu posesorii de resurse;
  • contractarea resurselor împrumutate sau atrase.

Realizarea mecanismului managerial-economic pentru derularea afacerii are în vedere următoarele aspecte:

  • managementul eficace al asigurării şi utilizării resurselor interne şi externe;
  • stabilirea unor mecanisme pentru contacte de afaceri adecvate, cu stakeholderi;
  • testarea ipostazelor privitoare la aspectele esenţiale ale punerii în valoare a oportunităţii economice;
  • determinarea modalităţilor prin care costurile şi performanţele pot fi măsurate;
  • închegarea mecanismului managerial.

„Recoltarea” valorii nou-create implică, următoarele categorii de decizii şi acţiuni:

  • identificarea mecanismelor disponibile pentru a „recolta” fructele valorificării oportunităţii economice;
  • examinarea corectitudinii structurării afacerii din punct de vedere al proprietăţii, legalităţii şi fiscalităţii;
  • stabilirea elementelor care pot amplifica sau diminua semnificativ „recoltarea” fructelor afacerii;
  • derularea propriu-zisă a afacerii;
  • onorarea corespunzătoare a obligaţiilor faţă de terţele părţi implicate în afacere.

      În opinia Şcolii de la Harvard, elementele prezentate arată care sunt principalele aspecte de avut în vedere atunci când un întreprinzător identifică o oportunitate economică şi demarează procesul antreprenorial.

Загрузка...