1. Concurenţa

 

Concurenţa este un element definitoriu al economiei de piaţă şi reprezintă motorul dezvoltării economico-sociale.

În general prin concurenţă se înţelege o confruntare între tendinţe adverse, care converg spre acelaşi scop. Prin concurenţă, în sens juridic înţelegem confruntarea dintre agenţii economici cu activităţi similare sau asemănătoare, exercitate în domeniile deschise pieţei pentru câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei întreprinderi.

       Din punct de vedere economic, concurenţa, pentru a fi posibilă presupune o piaţă organizată pe baza următoarelor reguli: independenţa şi descentralizarea activităţii de producţie, de distribuţie şi de consum, libertatea de iniţiativă fără constrângeri sau limitări, de ordin administrativ şi proprietatea privată asupra unui procent semnificativ din totalitatea mijloacelor de producţie.

 

1.2. Funcţii.

 În condiţiile de piaţă liberă concurenţa îndeplineşte câteva funcţii definitorii:

  • facilitează ajustarea automată a cererii şi ofertei în toate domeniile

vieţii economice;

  • împiedică fixarea preţurilor printr-o politică de monopol exercitată

de anumiţi agenţi economici;

  • stimulează invenţiile şi inovaţiile, crearea de produse ori servicii noi

de o calitate tot mai bună;

  • asigură o alocare raţională a resurselor în funcţie de diferitele

utilităţi solicitate pe piaţă;

  • stabileşte o repartizare a beneficiilor proporţională cu contribuţia

efectivă a agenţilor economici în activitatea de producere a unor bunuri şi de prestare a unor servicii şi de distribuţie a acestora.

 

 

 

1.3. Formele concurenţei.

        În funcţie de anumite criterii în literatura juridică de specialitate se face deosebire între mai multe forme ale concurenţei. După gradul de libertate se distinge între concurenţa pură sau perfectă şi concurenţa eficientă sau posibilă.

       Concurenţa pură sau perfectă are trăsături cum ar fi: atomicitatea pieţei (un număr mare de agenţi mici şi mijlocii), omogenitatea produselor şi serviciilor (relativa similitudine calitativă a acestora), transparenţa (posibilitatea consumatorilor de a cunoaşte caracteristicile şi preţurile produselor care li se oferă), pluralitatea de opţiuni mobilitatea factorilor de producţie determinată de factori care ţin exclusiv de piaţă. În raport cu acest tip de concurenţă statul nu intervine în economie decât pentru asigurarea condiţiilor optime pentru desfăşurarea spontană a concurenţei economice. Concurenţa perfectă a funcţionat în perioada de început a capitalismului.

În timp, tendinţa a fost de a se promova o altă formă a concurenţei denumită convenţional concurenţă eficientă sau posibilă.

        Intervenţia statului in cazul concurenţei eficiente constă în îndeplinirea de către acesta a unor funcţii de reglementare, de asistenţă şi de gestiune.

Concurenţa eficientă se concretizează prin trei trăsături specifice şi anume:

  • caracterul deschis al pieţei (toţi agenţii economici se bucura de

accesul liber pe piaţă);

  • libertatea de acţiune pe piaţă (toate întreprinderile îşi pot stabili în

mod autonom politica în raport cu ceilalţi concurenţi si cu consumatorii);

  • toţi utilizatorii şi consumatorii să beneficieze de un grad satisfăcător

de libertate în alegerea furnizorului şi a mărfii dorite.

        Modelul concurenţei este flexibil şi răspunde în mod corespunzător unor exigenţe conjuncturale impuse de piaţă şi este larg adoptat în teoria dreptului ca şi în jurisprudenţă, inclusiv de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.

        După cum prin practicile concurenţiale ale agenţilor economici se încalcă dispoziţiile legale care reglementează domeniul concurenţei se face distincţie între concurenţa licită si concurenţa ilicită. Concurenţa ilicită poate fi de asemenea clasificată în concurenţă interzisă şi concurenţă neloială. Concurenţa interzisă apare in domenii scoase de lege din sfera competenţei. Concurenţa neloială apare în domeniul în care competiţia este permisă prin lege dar trebuie desfăşurată cu mijloace oneste. În concluzie, aşa cum s-a observat, ne aflăm în cazul concurenţei interzise atunci când se săvârşeşte un act fără drept (interzis de lege) şi in cazul concurenţei neloiale atunci când un act, in principiu permis este realizat printr-un exerciţiu abuziv al unui drept.

Prin concurenţă neloială trebuie să înţelegem săvârşirea în domeniile deschise competiţiei economice, a unor fapte contrare legii sau uzanţelor cinstite ale activităţii comerciale, în scopul captării clientelei unor rivali de pe piaţa relevantă, producându-se astfel prejudicii materiale şi/sau morale, prezente sau eventuale. Concurenţa neloială nu trebuie confundată cu activităţile pe care le poate desfăşura titularul unui drept de proprietate industrială, cu practicile monopoliste, sau cu anumite măsuri ce se iau pentru protecţia consumatorului. Potrivit art. 2 din Legea nr. 11/1991, privind combaterea concurenţei neloiale, constituie concurenţă neloială orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi de comercializare a produselor, de execuţie a lucrărilor, precum şi de efectuare a prestărilor de servicii.

În practica judiciară uneori se face confuzie între concurenţa onestă şi cea neloială. Pentru a-şi acapara clientela un comerciant are dreptul să se folosească de toate practicile oneste pentru a obţine acest lucru, inclusiv practicarea unor preţuri mai mici decât un alt agent comercial concurent cu acelaşi profil de activitate.   

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.Piaţa financiară – definiţie şi componente

 

Piaţa financiară, mai mult sau mai puţin dezvoltată, există în orice economie de piaţă şi reprezintă locul unde se întâlneşte oferta cu cererea de fonduri financiare.

Piaţa financiară este formată din următoarele componente

  • piaţa bancară (sau piaţa creditului)
  • piaţa titlurilor financiare(sau piaţa financiară în sens restrâns)
  • piaţa asigurărilor

           Piaţa bancară (piaţa creditului) priveşte relaţia de credit având la bază active financiare fără caracter negociabil – disponibilităţile băneşti sunt atrase la bănci şi apoi utilizate de către acestea pentru creditarea celor în căutare de fonduri (finanţare indirectă).

           Piaţa financiară în sens restrâns (piaţa titlurilor financiare) este structurată în piaţa monetară şi piaţa de capital. Pieţele monetare sunt specializare în tranzacţii cu titluri pe termen scurt (până la 1 an) cum ar fi:

  • depozite bancare
  • cecuri
  • bilete la ordin
  • certificate de depozit
  • cambii şi altele

           Pieţele de capital sunt specializate în domeniul tranzacţiilor cu activitate financiară pe termen mediu si lung. Aceste titluri financiare sunt reprezentate în principal de acţiuni şi obligaţiuni. Pe piaţa de capital apare o relaţie directă între posesorul de fonduri (investitorul) şi cel aflat în căutare de resurse financiare care va emite titluri, urmând ca în schimb să primească fondurile de care are nevoie.

 

 

 

 

 

 

2.1.Piaţa bancară

            Obiectivul principal al pieţei bancare este să ofere avantaje suplimentare clienţilor băncilor, avantaje ce vor rezulta din două considerente importante:

  • clientul va beneficia de creşterea libertăţii de alegere, prin reorientarea activităţii către instituţii care oferă preţuri mai mici sau prin obţinerea unor servicii care nu erau disponibile anterior;
  • preţurile (tarife,comisioane), cele mai multe servicii financiare ar trebui să scadă ca rezultat al pieţei interne mai mari.

Concurenţa va fi factorul principal de reducere a preţurilor, deşi poate fi avută în vedere şi reducerea marjei de profit a băncii.

 

   2.2.Concurenţa pe piaţa bancară

      Dacă până acum s-au mulţumit să obţină bani în mare parte doar din dobânzile încasate pe creditele aflate deja în derulare, concurenţa din ce în ce mai mare din sistemul bancar îi obligă pe bancheri să se ‘’bată’’ în dobânzi mai mici pentru clienţii noi.

      Băncile încearcă să vândă din nou credite, în mare parte ofertele prezentate acum se referă la refinanţări, doar ca băncile evită să recunoască faptul că încearcă să îşi fure una alteia clienţii.

      De regulă băncile se compară una cu alta după numărul de clienţi,volumul de credite, volumul de depozite, alţi indicatori. Însă termenul competiţie ar trebui să includă şi calitatea; atidunia faţă de client, calitatea consultaţiilor pe care le primeşte de la bancă. Acestea sunt lucruri care te determină să alegi banca respectivă rezultând că, calitatea face parte dim competiţie.

 

 

 

 

 

 

3.Protecţia concurenţei

3.1. Răspunderea civilă

Potrivit art. 3 din Legea nr. 11/1991 faptele de concurenţă neloială atrag răspunderea civilă în condiţiile acestei legi. Comerciantul care săvârşeşte un act de concurenţă neloială va fi obligat să înceteze sau să înlăture actul şi după caz să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite. În măsura în care actele sau faptele de concurenţă neloială constituie contravenţii sau infracţiuni şi au cauzat daune patrimoniale sau morale, cel prejudiciat este în drept să se adreseze instanţei competente cu acţiune în răspundere civilă delictuală. Când fapta a fost săvârşită de un salariat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, comerciantul răspunde solidar cu salariatul, cu excepţia situaţiei în care dovedeşte că potrivit uzanţelor nu putea împiedica fapta.

Soluţionarea acţiunilor civile în materia concurenţei neloiale este de competenţa tribunalului locului săvârşirii faptei sau în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului sau inculpatului; în lipsa unui sediu este competent tribunalul de la domiciliul pârâtului sau inculpatului.

Dreptul la acţiune civilă se prescrie în termen de 1 an de la data la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna şi pe cel care a cauzat-o, dar nu mai târziu de 3 ani de la săvârşirea faptei.

 

3.2. Răspunderea contravenţională.

Conform art. 4 din Legea nr. 11/1991 următoarele fapte constituie contravenţii, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât sa fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni:

  • oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte;
  • divulgarea, achiziţionarea sau folosirea unui secret comercial de către un comerciant sau un salariat al acestuia, fără consimţământul deţinătorului legitim al respectivului secret comercial şi intr-un mod contrar uzanţelor comerciale cinstite;
  • încheierea de contracte prin care un comerciant asigură predarea unei mărfi sau executarea unor prestaţii în mod avantajos, cu condiţia aducerii de către client a altor cumpărători cu care comerciantul ar urma să încheie contracte asemănătoare;
  • comunicarea sau răspândirea în public de către un comerciant de afirmaţii asupra întreprinderii sale sau activităţii acesteia, menite să inducă în eroare şi să îi creeze o situaţie de favoare în dauna unor concurenţi;
  • comunicarea, chiar făcută confidenţial, sau răspândirea de către un comerciant de afirmaţii mincinoase asupra unui concurent sau asupra mărfurilor/serviciilor sale, afirmaţii de natură să dăuneze bunului mers al întreprinderii concurente;
  • oferirea, promiterea sau acordarea - mijlocit sau nemijlocit - de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentanţilor acestuia, pentru ca prin purtare neloială să poată afla procedeele sale industriale, pentru a cunoaşte sau a folosi clientela sa ori pentru a obţine alt folos pentru sine ori pentru alta persoana în dauna unui concurent;
  • deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcţiei deţinute anterior la acel comerciant;
  • concedierea sau atragerea unor salariaţi ai unui comerciant în scopul înfiinţării unei societăţi concurente care să capteze clienţii acelui comerciant sau angajarea salariaţilor unui comerciant în scopul dezorganizării activităţii sale.

În cazurile de concurenţă neloială ce afectează în mod semnificativ funcţionarea concurenţei pe piaţa relevantă afectată, Oficiul Concurenţei va sesiza Consiliul Concurenţei pentru soluţionarea cazului în conformitate cu dispoziţiile Legii concurenţei nr. 21/1996. Prezenta lege are drept scop protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor.

Oficiul Concurenţei va transmite camerelor de comerţ şi industrie teritoriale actele de decizie adoptate pentru cazurile de concurenţă neloială care constituie contravenţie, conform prevederilor prezentei legi.

Prevederile privind sancţionarea contravenţiilor se completează cu dispoziţiile   O. G. Nr. 2/2001 (modificată şi completată) privind regimul juridic al contravenţiilor. Termenul de prescripţie este de 3 ani.

3.3Autorităţi specializate în prevenirea şi combaterea faptelor şi actelor care   

      încalcă regimul concurenţei.

 Pentru controlul desfăşurării activităţilor comerciale în spiritul concurenţei în ţara noastră au fost înfiinţate autorităţi specializate din care cele mai reprezentative sunt: Consiliul Concurenţei şi Oficiul Concurenţei; Camera de industrie şi comerţ a României şi a municipiului Bucureşti şi camerele de industrie şi comerţ judeţene; Oficiul registrului comerţului organizat în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti; Garda financiară etc.

 

3.4.Practici anticoncurenţiale.

            Potrivi legii, sunt interzise orice înţelegeri exprese sau tacite între agenţii economici ori asociaţiile de agenţi economici, orice decizii luate de asociaţiile de agenţi economici şi orice practici concentrate, care au ca obiect sau au ca efect  restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc:

  • fixarea concentrată, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare sau de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, adaosurilor, precum şi a oricăror altor condiţii comerciale;
  • limitarea sau controlul producţiei, distribuţiei, dezvoltării tehnologice sau investiţiilor;
  • împarţirea pieţelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul teritorial, al volumului de vânzări şi achiziţii sau pe alte criterii;
  • participarea, în mod concentrat cu oferte trucate la licitaţii sau la orice alte forme de concurs de oferte;
  • eliminare de pe piaţa a altor concurenţi, limitarea sau împiedicarea accesului pe piaţă şi a libertăţii exercitării concurenţei de către alţi agenţi economici.

 

 

 

 

 

 

4.Studiu de caz

 

            Prima ancheta derulată de Consiliul Concurenţei în sectorul bancar, declanşată pe fondul suspiciunilor privind o posibilă tentativă de manipulare a dobânzilor pe piaţa monetară în timpul turbulenţelor din 2008, a adus deja amenzi mari pentru BRD şi Raiffeisen Bank.

            Consiliul Concurenţei a sancţionat Raiffeisen Bank cu 14 mil. lei (3,4 mil.euro) pentru furnizarea de informaţii inexacte, măsura făcând parte din investigaţia privind piaţa românească a serviciilor bancare şi interbancare.

            Informaţiile inexacte s-au referit la activitatea de tranzacţionare privind depozitele plasate şi atrase, la momentul fixingului, de către băncile participante la stabilirea indicilor de referinţă ROBID/ROBOR în cursul lunii octombrie 2008.

            Raiffeisen Bank, a şaptea bancă locală după activele deţinute la sfârşitul anului trecut , a anunţat că va contesta în instanţă amenda de 14 milioana de lei data de Consiliul Concurenţei. BRD, a doua mare bancă locală, care a fost amendată încă din toamna lui 2008 cu cinci milioane de euro, a contestat de asemenea sancţiunea, iar procesul este în curs. Cât timp cauza este în instanţă, băncile nu sunt obilgate să plăteasca amenda.

            Legea Concurenţei va fi modificată astfel încât cei care contestă o amendă să fie obligaţi să plătească jumătate din ea înainte de a se adresa instanţei, în condiţiile în care procesele se întind pe mai mulţi ani.

            Potrivit legii, Consiliul Concurenţei poate amenda agenţii economici cu până la 1% din cifra de afaceri a acestora, pentru furnizarea unor informaţii inexacte în cadrul investigaţiilor pe care acesta le desfăşoară.

            În ceea ce priveşte obiectul investigaţiei Consiliul Concurenţei demarate în 2008 pe piaţa bancară, Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, a declarat că nu crede că băncile au făcut un cartel în 2008.

            În 2009, Vasilescu spunea că bancile au majorat simultan dobânzile pe fondul competiţiei din piaţă, plecând de la mişcările unor jucători, însă nu a fost vorba despre o înţelegere.

            Mai mulţi oficiali ai BNR, inclusiv Mugur Isărescu, arătau în 2008 că dobânzile au urcat la niveluri prea ridicate, descurajând astfel cererea de credite şi punând băncile sub presiuni importante de costuri.

            În noiembrie 2008 inspectorii de la Consiliul Concurenţei au vizitat trezoreriile a zece bănci care participă la formare indicatorilor de dobândă ai pieţei monetare(ROBID şi ROBOR) căutând e-mailuri care să probeze o eventuală înţelegere între dealeri pentru manipularea pieţei.

            Inspecţiile au durat câteva ore, iar la final au fost copiate o serie de mail-uri, pentru a fi analizate de specialiştii de la Concurenţă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

5.Concluzii şi propuneri

 

Concurenţii sunt agenţii economici cu care intră în competiţie orice întreprindere, întrucât în economia de piaţă este indispensabilă înfruntarea pentru obţinerea unor condiţii avantajoase de producere şi desfacere a bunurilor şi serviciilor, cu ţelul atingerii unor performanţe deosebite.       

Concurenţa e factorul determinant, esenţial în succesul sau eşecul firmelor.

Concurenţa reprezintă un fenomen deosebit de important pentru viaţa economică, dar şi pentru viaţa socială, deoarece ea reprezintă factorul motor care motivează, atât afacerile, cât şi existeţa oamenilor. Este cert că omul, de când se naşte şi până moare, va încerca, să se adapteze mediului natural, social şi economic în care trăieşte, ceea ce presupune că va trebui să cunoască competiţia. În primul rând va concura cu sine însuşi, pentru a-şi depăşi limitele şi pentru a se situa într-o poziţie favorabilă în societate.

Apoi va trebui să concureze cu alţi competitori, evidenţiindu-şi anumite abilităţi, care îi vor permite situarea pe o poziţie avantajoasă. Dacă ne referim la sfera economică, un agent economic va trebui să se raporteze permanent la ceilalţi competitori de pe piaţă, jocul competiţiei fiind cel care va determina locul competitorilor în cadrul pieţei.

Concurenţa bancară din România ignora clientul. Adevărata concurenţă în domeniul bancar ar trebui să aducă mai multe în peisajul bancar românesc, din perspectiva clientului autohton.

Astfel:

  • dobânzile şi comisioanele la credite ar trebui să fie mai reduse;
  • relaţia bancă – client nu trebuie să fie una de captivitate pentru acesta din urmă, ci una de fidelizare a lui;
  • deservirea clienţilor trebuie să fie promptă şi mai centrată pe client;
  • contractele la credite ar trebui să înceteze a mai fi criptice şi pline de capcane pentru clienţi;
  • produsele şi serviciile bancare trebuiesc diversificate şi îmbunătăţite;
  • personalul bancar mai bine selectat şi instruit.

Concurenţa este o luptă dură, în care învinge întotdeauna cel mai bun.

 

Bibliografie:

 

 

  1. Eduard Ionescu (coordonator), Alina Rotaru, Cristian Oprea, Alina Picu, Preţuri şi Concurenţa – Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti 2010;
  2. Tatiana Moşteanu, Dalina Dumitrescu, Felicia Alexandru, Mariana Vuţă, Laura Obreja, Cosmin Şerbănescu, Andreea Stoian – Editura Universitară, Bucureşti 2006;
  3. wall-street.ro
  4. Legea concurenţei nr. 21/1996;
  5. Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale.