Tipărire
Categorie: Economie
Accesări: 86
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

 

  1. Introducere

De ce promovarea unei autentice culturi în domeniul concurenţei constituie un aspect deosebit de important în procesul de aplicare a regulilor economiei de piaţă, alături de utilizarea instrumentelor specifice de combatere a practicilor anticoncurenţiale şi de control al concentrărilor economice şi ajutoarelor de stat? Pentru că politica concurenţei trebuie cunoscută şi înţeleasă de toţi cei care sunt implicaţi în viaţa economică, iar aceasta nu se poate realiza fără aplicarea consecventă a principiilor transparenţei şi nediscriminării.

Din aceste considerente este necesară, în afară de cunoaşterea „regulilor de joc", cunoaşterea procedurilor pe care le aplică Consiliul Concurenţei până la luarea deciziei (Berinde, 2003). Publicul larg, mediul de afaceri, dar şi toate autorităţile publice, trebuie să înţeleagă rolul Consiliului Concurenţei în menţinerea funcţională a economiei de piaţă, să cunoască modalităţile prin care acţionează acesta şi scopul aplicării cu consecvenţă a regulilor de concurenţă: crearea şi dezvoltarea unui mediu concurenţial care să protejeze consumatorii, încât aceştia să poată beneficia de avantajele pe care le oferă o concurenţă corectă.

De asemenea, agenţii economici trebuie să fie informaţi şi să cunoască atât modalităţile prin care pot fi protejaţi de legislaţie în cazul în care ar putea fi victime ale unor practici anticoncurenţiale, cât şi riscurile la care se expun în cazul în care încalcă regulile. Ei trebuie să conştientizeze faptul că numai cunoaşterea îndeaproape a legislaţiei le poate oferi protecţia în faţa legii: în primul rând pentru a şti care sunt acele practici interzise şi a nu le încălca, în felul acesta evitând amenzi şi sancţiuni; apoi, ori de câte ori se simt ameninţaţi pe piaţă de acţiunile unor firme care încalcă legea, pot depune plângere în scopul încetării acestor practici care le prejudiciază activitatea.

Promovarea valorilor culturii concurenţei şi aplicarea consecventă a principiilor acesteia produc dezavantaje doar pentru firmele ineficiente, în timp ce pentru economie în ansamblu şi pentru consumatori, efectele demonstrate în zeci de ţări sunt acelea de promovare a progresului tehnic, de alocare eficientă a resurselor, de dezvoltare a sectorului privat şi bunăstare socială.

Deşi aceste principii se aplică în orice domeniu, în planul concurenţei transparenţa este cerută în mod special (Miron, 1998), deoarece legislaţia trebuie înţeleasă ca un cadru de bază de care dispune autoritatea de concurenţă, iar aplicarea ei se face de la caz la caz, utilizând metode şi instrumente specifice, jurisprudenţa românească, precum şi cea a altor state. Din 1994, regulile concurenţiale din UE se aplică şi acordurilor comerciale încheiate cu alte state, inclusiv România (Acordurile de Asociere). În general, regulile comunitare au prioritate faţă de legislaţia naţională, dar nu o înlocuiesc automat (Hitris, 2003). Trebuie subliniat faptul că rolul Consiliului Concurenţei este acela de a prezerva un climat bazat pe concurenţă, în condiţiile în care intrarea pe piaţă este liberă, nefiind îngrădită de bariere artificiale, iar operatorii ineficienţi ies de pe piaţă în mod obiectiv, prin faliment. Operatorii economici trebuie să se apere singuri prin creşterea eficienţei şi respectarea regulilor jocului. Ei au la îndemână o serie de instrumente şi metode prin care pot acţiona fără a fi sancţionaţi, dar numai o informare adecvată, coerentă şi completă le poate oferi siguranţa acţiunilor şi operaţiunilor de pe piaţă. Gradul de cunoaştere şi aplicare a legislaţiei în domeniul concurenţial este cu atât mai important cu cât, într-o anumită măsură, firmele sunt cele care au grijă să nu încalce legile; cu alte cuvinte, siguranţa legală este dată nu de procedura aleasă, ci de gradul de cunoaştere a legii, de claritatea acesteia şi de calitatea evaluării pe care o fac firmele.

De aceea, am considerat necesară efectuarea unei cercetări în rândul firmelor din România, care să permită obţinerea unor informaţii comprehensive valide şi valoroase, pentru a ajunge la concluzii pertinente privind rolul instituţiei cu atribuţii de informare, prevenire şi sancţionare a comportamentului anticoncurenţial şi gradul de percepţie a firmelor în momentul finalizării pregătirilor de integrare în UE. Un grad insuficient de pregătire şi de informare a agenţilor economici pe o piaţă extinsă, precum cea a Uniunii Europene, ar putea crea multă confuzie, dezorientare şi pierderea unor beneficii importante derivate din oportunităţile multiple de dezvoltare şi extindere. McDonald şi Dearden (2005) subliniau faptul că Uniunea Europeană a dezvoltat o politică a concurenţei tocmai pentru a păstra beneficiile rezultate pe o piaţă concurenţială, deoarece eliminarea barierelor naţionale în comerţul dintre state putea fi înlocuită cu introducerea unor bariere de natură privată. Rezultatele acestei cercetări pot fi utilizate pentru fundamentarea unor decizii referitoare la rolul pe care ar trebui să îl joace Consiliul Concurenţei într-o ţară cu un mediu de afaceri relativ instabil, volatil, influenţat politic, dar cu potenţial important în ceea ce priveşte oportunităţile de extindere şi dezvoltare.

 

  1. Metodologia cercetării

 

Metodologia cercetării efectuate în rândul întreprinderilor din România a urmărit întocmai etapele specifice unui astfel de demers, respectând standardele acceptate în cazul cercetărilor de marketing. Ca elemente definitorii ale acestei cercetări sunt prezentate următoarele:

o scopul şi obiectivele cercetării

Cercetarea are ca scop analiza gradului de pregătire şi informare a mediului de afaceri din România privind practicile anticoncurenţiale sancţionate de legea concurenţei şi a rolului jucat de Consiliul Concurenţei, instituţie independentă, autonomă în reglarea mecanismelor pieţei libere prin protecţia concurenţei loiale. Astfel, obiectivele cercetării pot fi sintetizate astfel:

o identificarea gradului de informare a mediului de afaceri privind acţiunile Consiliului Concurenţei (contextul şi momentul aflării de existenţa instituţiei, contactul cu specialişti sau inspectori din cadrul acestei instituţii, modul de informare asupra activităţii acestei instituţii, periodicitatea accesării site-ului instituţiei, aprecierea volumului şi calităţii informaţiilor prezentate pe site, determinarea acelor informaţii necesare, dar care nu se regăsesc pe site);

o analiza activităţii Consiliului (principalele atribuţii ale acestei instituţii, gradul de apreciere a activităţii, soluţii de îmbunătăţire, modul cum se va schimba după aderarea la UE şi factorii care vor influenţa această modificare);

o analiza SWOT a Consiliului Concurenţei (puncte forte, puncte slabe);

o determinarea gradului de cunoaştere de către mediul de afaceri a practicilor sancţionate sau interzise în anumite condiţii de Consiliul Concurenţei (înţelegeri anticoncurenţiale şi gradul de practicare a acestora de către firmele din România, practici abuzive ale firmelor aflate în poziţia dominantă, notificarea operaţiunilor de concentrare economică, obţinerea de derogări sau exceptări pentru anumite practici, notificarea ajutorului de stat, plata de taxe, amenzi);

o determinarea avantajelor şi dezavantajelor firmelor determinate de procesul aderării la UE;

o identificarea caracteristicilor mediului concurenţial normal de către firmele din România şi a măsurii în care aceste elemente se regăsesc printre trăsăturile mediului concurenţial din România;

o metoda de cercetare

După tipul informaţiilor rezultate din cercetare, aceasta este o cercetare calitativă, iar după locul de desfăşurare, o cercetare de teren. După scopul funcţional al acestei cercetări (Parasuraman, 1991), este o cercetare exploratorie preponderent descriptivă, care a urmărit descrierea şi evaluarea unor coordonate, dar şi explicativă, deoarece încearcă să analizeze relaţiile cauzale existente între anumite variabile date.

o colectivitatea cercetată

Colectivitatea generală este reprezentată de totalitatea întreprinderilor din România. Unitatea de observare este reprezentată de întreprindere, iar unitatea de sondaj este şeful departamentului juridic. În cazul întreprinderilor mai mici, a fost intervievat managerul general. În unele cazuri, chestionarul a fost completat de un specialist din cadrul departamentului de marketing (comercial sau vânzări, după caz). În acest sens au fost contactate telefonic sau prin e-mail 300 de firme din România şi au răspuns pozitiv 100, având astfel o rată a răspunsurilor de 33,33%;

o metoda de colectare a informaţiilor

Pentru a putea răspunde cât mai bine obiectivelor cercetării, am optat pentru preluarea informaţiilor prin interviu pe baza unui chestionar cu întrebări prestabilite, ce a fost administrat de operatorii de interviu. Informaţiile au fost culese în perioada februarie-mai 2006 şi au fost prelucrate, analizate şi interpretate în perioada iunie-iulie 2006.

Corespunzător metodei de recoltare a informaţiilor, a fost elaborat instrumentul de culegere a informaţiilor, şi anume un chestionar alcătuit din 30 de întrebări, din care trei întrebări de identificare şi restul de conţinut.

 

  1. Analiza şi interpretarea rezultatelor cercetării

 

3.1. Gradul de informare privind existenţa autorităţii cu atribuţii în domeniul concurenţei

 

În urma analizei cercetării, 3% dintre agenţii economici intervievaţi nu au auzit de existenţa Consiliului Concurenţei până la momentul primirii chestionarului. 14% dintre respondenţi au auzit de Consiliu la momentul înfiinţării acestuia sau la intrarea în vigoare a Legii concurenţei (1996-1997). 3% dintre respondenţi au considerat, cu aproximaţie că acest lucru s-a produs în intervalul temporal 1998-1999, iar 2% în perioada 1999-2000. 9% dintre firmele chestionate au auzit de Consiliu în urmă cu patru-cinci ani, 11% în ultimii doi-trei ani, 3% în ultimul an, iar 1% doar cu câteva luni în urmă.

Numărul mare de nonrăspunsuri la această întrebare (54%) şi faptul că majoritatea respondenţilor nu au putut identifica cu exactitate momentul în care au aflat de existenţa Consiliului demonstrează două aspecte interesante: importanţa acordată acestui aspect (Legea concurenţei şi Consiliul Concurenţei sunt două aspecte care pot fi uşor ignorate de mediul de afaceri) şi interacţiunea firmelor cu membrii Consiliului (în momentul iniţierii acestei cercetări am plecat de la premisa că majoritatea firmelor din România nu au auzit de Consiliu pentru că nu aveau cum sau nu aveau de ce sau chiar dacă au auzit acest lucru a fost tratat ca orice altă informaţie de media).

În plus, mediul de afaceri din România nu este încă educat să trateze problematica concurenţei cu seriozitatea cu care tratează de exemplu politica de marketing, deşi cele două sunt interdependente şi nu ar trebui să existe una fără cealaltă. Dar, cu siguranţă, momentul 2007 va însemna mai mult pentru firme decât o piaţă mai largă de desfacere şi ameninţarea concurenţei din partea firmelor europene. Acesta va fi semnalul că, fără o strategie clară, autentic concurenţială, fără cunoaşterea reglementărilor în domeniul concurenţial, fără conştientizarea rolului jucat de autoritatea de concurenţă, beneficiile rezultate pe o anumită piaţă pot fi de scurtă durată şi mult mai reduse decât cele anticipate.

Cele mai multe firme (35%) au aflat de existenţa şi acţiunile Consiliului prin intermediul mass-media (TV, radio, presă, reviste de specialitate), 3% din Monitorul Oficial (MO), 5% prin intermediul internetului, 6% în cadrul unor conferinţe, seminarii, iar 4%, în contextul promovării unor acţiuni întreprinse de Consiliul Concurenţei (CC) (la aplicarea unor amenzi, decizii de concentrare economică). O parte dintre respondenţi (5%) au aflat de existenţa Consiliului doar din întâmplare sau datorită unor împrejurări care au determinat obţinerea unor informaţii despre comportamentul unui concurent pe piaţă. Doar 5% dintre firmele chestionate au aflat de Consiliul Concurenţei în contextul unui control efectuat de inspectori de concurenţă sau în împrejurări determinate de depunerea unei notificări sau cu ocazia solicitării unor informaţii firmei din partea Consiliului despre piaţa în care activează.

Un procent de 77% dintre respondenţi nu au luat niciodată contactul şi nu au fost contactaţi de membri, personal de specialitate, respectiv inspectori din cadrul Consiliului. Pentru restul de 23%, motivele interacţiunii cu membrii Consiliului pot fi sintetizate astfel:

o cu ocazia obţinerii unui certificat de investitor (ajutor de stat);

o la depunerea unei notificări privind o concentrare economică;

o cu ocazia unei licitaţii la care a participat firma;

o pentru a obţine informaţii necesare firmei sau în legătură cu un concurent de pe piaţă;

o la o audiere, în urma unei plângeri în baza art. 5(1) din Legea concurenţei; o cu ocazia unor modificări legislative pe piaţa pe care acţionează firma; o în cadrul unor conferinţe, seminarii etc.; o la un control efectuat de inspectorii de concurenţă.

Niciunul dintre agenţii economici chestionaţi nu a menţionat printre sursele de informare raportul anual al instituţiei şi revista de specialitate editată în cadrul instituţiei (care apar periodic, deşi cu oarecare întârziere).

De asemenea, un aspect important pentru respectarea regulilor concurenţiale pe piaţă, care constituie şi o sursă importantă de informaţii, este depunerea unei plângeri la Consiliul Concurenţei. Niciunul dintre agenţii economici incluşi în anchetă nu a precizat printre modalităţile prin care a luat contact cu Consiliul Concurenţei depunerea unei plângeri, deşi o parte dintre aceştia au precizat că au cerut informaţii în legătură cu activitatea unui concurent de pe piaţă.

 

3.2. Rolul Consiliului Concurenţei în reglarea mecanismelor economiei de piaţă

 

În conformitate cu prevederile Legii concurenţei, Consiliul Concurenţei are drept scop protejarea şi stimularea concurenţei pentru asigurarea unui mediu concurenţial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor. 23% dintre respondenţi au identificat prin răspunsurile oferite această atribuţie a Consiliului Concurenţei.

De asemenea, 37% dintre respondenţi au subliniat faptul că acesta ia decizii pentru cazurile de încălcare a prevederilor Legii concurenţei şi este un organism de control care, pentru asigurarea concurenţei pe piaţă, efectuează investigaţii privind activitatea agenţilor economici, supraveghează anumite acţiuni ale acestora şi ia decizii în situaţiile privind încălcarea legii concurenţei. 14% dintre respondenţi au menţionat ca atribuţie a Consiliului sancţionarea practicilor anticoncurenţiale în scopul protejării firmelor de pe piaţă, 10%, sancţionarea abuzului de poziţie dominantă (sau situaţii de monopol), 7%, aprobarea concentrărilor economice, iar 11%, aprobarea, monitorizarea şi alte atribuţii în domeniul ajutorului de stat. Numai unul dintre respondenţi a precizat faptul că ia decizii de acordare a dispenselor de exceptări individuale de înţelegeri sau acordă derogări.

Niciun respondent nu a menţionat că rolul Consiliului Concurenţei în calitate de autoritate administrativă autonomă are două dimensiuni: una corectivă privind restabilirea şi menţinerea unui mediu competitiv normal, iar cealaltă, dimensiunea preventivă de monitorizare a pieţelor şi supravegherea actorilor care operează pe aceste pieţe, şi că în virtutea principiului autonomiei asigură aplicarea efectivă a deciziilor proprii.

Paleta diversificată a răspunsurilor, care acoperă în proporţie de 90% atribuţiile esenţiale ale Consiliului nu reflectă neapărat o cunoaştere a lor de către membrii comunităţii de afaceri. Mai mult, 90% dintre firme nu au indicat mai mult de trei atribuţii ale Consiliului şi de cele mai multe ori răspunsurile au fost formulate destul de neclar (de exemplu, protejarea concurenţei sau protecţia consumatorului sau organism de control sau stabilirea corectă a preţului). Aceasta deoarece, chiar dacă o parte dintre cei intervievaţi au auzit de Consiliul Concurenţei, neavând niciun fel de contact cu membrii acestei instituţii, le-a fost destul de dificil să formuleze răspunsuri clare şi la obiect, reuşind în cele din urmă să intuiască cam care ar fi în general atribuţiile acestei instituţii.

3.3. Modul de apreciere a activităţii Consiliului Concurenţei de către mediul de afaceri

 

În urma analizei cercetării, se poate observa că aproximativ jumătate dintre firmele chestionate consideră că activitatea Consiliului este una acceptabilă, ceea ce reflectă mai degrabă evitarea adoptării unei poziţii şi a exprimării unei opinii în acest sens. Aceasta, deoarece firmele ori nu cunosc suficiente aspecte pentru a-şi forma o părere (bună sau rea), fie dovedesc un îngrijorător dezinteres.

 

 

 

 

 

19% dintre respondenţi au considerat că activitatea este slabă, iar 2% foarte slabă. Cele mai importante motive semnalate de respondenţi au fost: lipsa de eficienţă (nu acoperă toate sectoarele, reacţionează cu întârziere, durată mare de investigare, sancţiunile nu sunt suficient de aspre, lipsa de comunicare între departamente), gradul redus de informare a populaţiei şi o slabă reflectare în mass-media, deficienţe de implementare a legii sau neîndeplinirea atribuţiilor conferite prin lege, lipsa de credibilitate, imagine şi vizibilitate reduse şi subordonare faţă de politic.

Se poate observa că 24% dintre firme au apreciat activitatea Consiliului ca fiind una bună, iar 5% au considerat că este foarte bună. Cu toate acestea, argumentele folosite în sprijinul acestei afirmaţii nu sunt convingătoare: Consiliul este o organizaţie cu atribuţii, obiective şi scopuri bine definite şi, deşi mai are multe aspecte de perfecţionat, a reuşit să intervină pe piaţă în unele cazuri de încălcare a legii cum ar fi în domeniul asigurărilor, farmaceutic, petrolier; are reacţii prompte la aplicarea măsurilor, face verificări corecte şi obiective, adoptă multiple modalităţi de promovare prin intermediul unor seminarii, reviste de specialitate, buletine informative şi reprezintă România în relaţiile cu alte instituiţii şi organizaţii de profil.

Faptul că există ca instituţie şi are o misiune, un scop sau faptul că reprezintă România în relaţiile cu alte instituiţii şi organizaţii de profil nu este nici pe departe o justificare pentru a aprecia calitatea acţiunilor sale şi nici faptul că a reuşit să intervină pe piaţă în anumite situaţii (întrucât acesta a fost şi motivul pentru care a fost înfiinţat), în timp ce în multe alte situaţii a rămas un simplu spectator sau a fost un instrument al politicului în diferite intervenţii pe piaţă.

3.4. Soluţii de îmbunătăţire a activităţii Consiliului

Cei mai mulţi dintre agenţii economici intervievaţi au propus îmbunătăţirea activităţii de promovare a acţiunilor Consiliului printr-o informare adecvată a populaţiei şi mediului de afaceri asupra reglementărilor în domeniu, o pregătire mai bună a personalului acestei instituţii şi specializarea acestuia, dar şi creşterea numărului de inspectori, în special la nivel teritorial şi introducerea unor servicii specializate pe domenii. Unii respondenţi au sugerat întărirea credibilităţii instituţiei prin creşterea numărului de cazuri investigate, un ritm mai rapid de soluţionare a investigaţiilor, aplicarea de sancţiuni mai severe şi transparenţa aplicării legii, a luării deciziilor, şi reducerea birocraţiei; un aspect important este reducerea corupţiei din cadrul instituţiei prin acordarea de stimulente materiale motivante pentru inspectori pentru întărirea controalelor efectuate. De asemenea, este necesară o monitorizare mai atentă a comportamentului agenţilor economici, reducerea situaţiilor de monopol şi a ajutorului de stat, concomitent cu asigurarea independenţei şi autonomiei din punct de vedere politic şi îmbunătăţirea regulamentelor şi instrucţiunilor în domeniul concurenţial.

Majoritatea cazurilor analizate de autorităţile de concurenţă de la înfiinţarea lor şi până în prezent au implicat statul, prin diverşii săi reprezentanţi - inclusiv autorităţi centrale sau locale: hotărâri luate de guvern, ordine ale diferiţilor miniştri, decizii ale autorităţilor locale, comportamente în care diferite autorităţi - în special de la nivel local, dar nu numai - acţionau similar unor agenţi economici, regii sau societăţi cu capital de stat etc. Practic, cu excepţia unor fuziuni sau achiziţii în unele ramuri, cum ar fi industria cimentului sau cea a berii - în toate celelalte cazuri importante analizate de autorităţile de concurenţă din România statul - în ambele sale ipostaze - a fost prezent într-o măsură mai degrabă mare decât mică (Negrescu şi Oprescu, 2004). Această observaţie relevă imensa importanţă a faptului că autoritatea de concurenţă trebuie să fie independentă de mediul politic, pentru a-şi îndeplini cu adevărat misiunea pe care o are.

Alte soluţii din partea unui grup restrâns de firme cuprind: îmbunătăţirea comunicării şi a relaţiei cu mediul de afaceri prin: crearea unui site specializat cuprinzând informaţii utile pentru mediul de afaceri (2%), de exemplu privatizări importante sau licitaţii, întâlniri lunare cu patronatele locale, cu reprezentanţii mediului de afaceri (4%), organizarea de seminarii privind explicarea legislaţiei, iar Consiliul Concurenţei să aibă mai degrabă un rol consultativ decât sancţionator (2%), precum şi îmbunătăţirea cooperării cu instituţii de profil din Uniunea Europeană şi pe plan internaţional (3%).

O singură firmă a menţionat necesitatea serviciilor de consultanţă pentru companii privind protecţia împotriva practicilor anticoncurenţiale. Deşi răspunsul nu vizează îmbunătăţirea activităţii Consiliului, el merită adus în discuţie deoarece prezintă o deosebită importanţă pentru concluziile cercetării. Apariţia şi dezvoltarea firmelor de consultanţă în domeniul concurenţei este de fapt soluţia pentru cele mai multe firme pentru a rezista pe o piaţă extinsă după 2007. Totuşi, este îngrijorător faptul că o singură firmă din cele chestionate a sesizat acest aspect, în condiţiile în care cele mai multe vor avea de înfruntat după 2007 concurenţa a sute de mii de firme, pe o piaţă relevantă delimitată de frontierele UE, unde cea mai importantă autoritate cu rol sancţionator va fi Comisia Europeană.

Important de subliniat este şi faptul că 3% dintre respondenţi au propus editarea propriei publicaţii de către Consiliul Concurenţei (deşi ea există) şi existenţa unui raport bianual cu atribuţiile şi realizările instituţiei (deşi există unul anual, care însă poate fi procurat doar de la sediul instituţiei).

Dincolo de situaţiile când anumite firme sunt investigate pentru înţelegeri vizând restrângerea concurenţei sau pentru abuz de poziţie dominantă, între Consiliul Concurenţei şi mediul de afaceri trebuie să existe o cooperare reciproc avantajoasă, aspect subliniat şi de respondenţi, care evidenţiază o altă necesitate în vederea întăririi capacităţii firmelor de a face faţă presiunii concurenţiale de pe piaţa UE.

Astfel, mediul de afaceri trebuie să fie conştient de „armele" pe care le are la îndemână pentru a lupta împotriva unor comportamente ale unor firme vizând restrângerea sau eliminarea concurenţei. Mediul de afaceri trebuie să înţeleagă cum poate autoritatea de concurenţă să îl ajute, prin eliminarea unor bariere aflate la intrarea sau ieşirea de pe diferite pieţe. De asemenea, mediul de afaceri trebuie să perceapă rolul autorităţii de concurenţă în a convinge guvernul în legătură cu importanţa bunei funcţionări a mecanismelor pieţei libere.

Pe de altă parte, autoritatea de protecţie a concurenţei are nevoie, la rândul său, de mediul de afaceri, întrucât nu poate lua decizii discreţionare. De aceea, este necesară stabilirea unor reguli clare, simple, transparente şi, deci, cunoscute de toată lumea. Acest lucru necesită sprijin din partea tuturor şi în special din partea comunităţilor de afaceri, care pot oferi cadrul instituţional adecvat promovării principiilor concurenţiale.

 

 
   


3.5. Modul cum se va modifica activitatea Consiliului după aderarea la UE

 

A.se va dezvolta

B.se vadiminua

C va rămâne nesch imbată

 

Figura 3. Percepţia mediului de afaceri din România privind modificarea atribuţiilor Consiliului Concurenţei după aderarea la UE

 

În privinţa modului cum se va schimba activitatea Consiliului Concurenţei după aderarea României la UE, respondenţii consideră în proporţie de 88% că activitatea acestuia se va dezvolta, aspect care se corelează cu faptul că 71% dintre respondenţi au apreciat activitatea Consiliului ca fiind acceptabilă, slabă şi foarte slabă (şi numai 24% au considerat că este bună, iar 5% foarte bună).

Motivele pentru care aderarea la UE va contribui la dezvoltarea activităţii Consiliului sunt determinate în cea mai mare parte de necesitatea adoptării standardelor comunitare, respectiv internaţionale şi a armonizării legislaţiei româneşti cu regulamentele şi instrucţiunile din UE. De asemenea, un factor important îl constituie creşterea dimensiunilor pieţei şi implicit accentuarea concurenţei, faptul că după aderare vor fi mai multe firme, iar Consiliul va trebui să îşi redimensioneze activitatea pentru a păstra un mediu concurenţial normal. Aderarea va contribui şi la îmbunătăţirea şi dezvoltarea cooperării cu instituţiile UE şi autorităţi corespondente din statele membre şi implicarea experţilor străini, aspect care va ajuta România să-şi consolideze experienţa în problematica concurenţei.

Alte motive oferite de firmele incluse în anchetă pentru a susţine ideea conform căreia activitatea Consiliului va cunoaşte o îmbunătăţire după ianuarie 2007 sunt: reducerea numărului întreprinderilor de stat, a monopolurilor, diminuarea ajutorului de stat şi preluarea responsabilităţilor în acest domeniu de către UE, creşterea sferei de aplicabilitate a concentrărilor economice, diversificarea ofertei de produse, creşterea surselor de finanţare.

7% dintre respondenţi au menţionat faptul că activitatea Consiliului se va diminua, deoarece, după aderare, deciziile în materie de concurenţă vor fi luate de Comisia Europeană, iar Consiliul Concurenţei va deveni o autoritate teritorială. 5% dintre respondenţi consideră că activitatea Consiliului va rămâne neschimbată cel puţin în următorii ani, în mare parte din cauza corupţiei şi pregătirii slabe a personalului.

Este adevărat că aderarea la UE va presupune şi modificări în ceea ce priveşte modul de partajare a deciziilor între Consiliul Concurenţei şi Comisia Europeană, care va deveni cel mai important factor de decizie în materie de concurenţă. Cu toate acestea rolul Consiliului nu poate fi minimizat, în contextul în care dimensiunea comunitară va fi elementul de partajare între aspectele anticoncurenţiale care vor fi de competenţa Comisiei şi cele care vor intra în sarcina Consiliului. Numai în materie de ajutor de stat, de la data aderării, competenţa monitorizării procesului de acordare a ajutorului de stat va fi transferată de la autorităţile naţionale Comisiei Europene.

 

3.6. Modalităţi de informare utilizate de mediul de afaceri în ce priveşte activitatea Consiliului Concurenţei

 

Se observă că principala sursă de informare în legătură cu activitatea Consiliului Concurenţei din România este presa (60%), urmată de televiziune (47%), internet (34%), site-ul instituţiei (23%) şi radio (11%). Printre alte surse de informare au fost menţionate în procente foarte mici: Monitorul Oficial, legislaţia, contactul direct cu membrii Consiliului, comunicate primite pe fax.

 

Consider că nu este surprinzător faptul că mass-media oferă principalul suport de informare pentru mediul de faceri. Dar într-o zonă atât de complexă şi specializată cum este cea a concurenţei, astfel de surse sunt necesare, dar nu şi suficiente pentru a oferi analize şi soluţii. Nu este surprinzător nici faptul că printre sursele de informare nu au fost menţionate revista Profil-Concurenţa editată de patru ori pe an de Consiliu şi nici raportul anual al Consiliului, care ar trebui să constituie principalele surse de informare pentru comunitatea de afaceri în acest domeniu. Acest lucru se poate explica fie prin lipsa promovării acestor două mijloace promoţionale, fie prin faptul că acestea nu s-au dovedit surse reale şi eficiente pentru a oferi soluţii concrete la situaţiile de pe piaţă şi în final pentru a capta interesul şi atenţia mediului de afaceri. Am putea spune că, în momentul de faţă, este esenţială, pentru România, o concurenţă între reviste de specialitate în problematica concurenţei şi o promovare adecvată a acestora pe piaţă.

 

  1. Analiza SWOT a Consiliului Concurentei

Metoda SWOT este una dintre cel mai frecvent utilizate metodologii de analiză a nivelului de performanţă în cadrul unei organizaţii. Scopul său este de a identifica factorii majori care afectează competitivitatea, în scopul elaborării unei strategii viitoare. SWOT prezintă o metodologie simplă de aplicare şi poate fi adaptată la cerinţele diverselor organizaţii; ea ajută la sistematizarea punctelor tari, a slăbiciunilor, oportunităţilor şi ameninţărilor caracteristice acelei organizaţii sau anumitor elemente din cadrul acesteia. În felul acesta, are loc identificarea factorilor interni şi externi care afectează organizaţia, cuantificarea impactului lor şi sistematizarea elementelor definitorii, ajutând la definirea unei strategii şi a unor direcţii de dezvoltare corespunzătoare.

 

Punctele forte

Punctele forte descriu atributele pozitive, tangibile şi intangibile, interne, ale Consiliului Concurenţei. Procentele relativ mici care susţin fiecare aspect denotă faptul că nu există elemente pozitive recunoscute de majoritatea membrilor comunităţii de afaceri. Interesant este faptul că unele puncte forte se regăsesc în procente mai ridicate printre punctele slabe (lipsa de promovare, credibilitate, independenţa, calitatea personalului). Diversitatea răspunsurilor indică lipsa recunoaşterii Consiliului ca autoritate independentă, autonomă în domeniul concurenţial, capabilă să transmită mesaje credibile. Punctele forte sunt reprezentate în mare măsură de faptul că există o autoritate cu atribuţii în domeniul concurenţei, că se aplică legea concurenţei, iar sancţiunile sunt nediscriminatorii, apoi personalul calificat, monitorizarea pieţei pentru crearea unui mediu concurenţial normal; dar acestea sunt simple funcţiuni ale autorităţii concurenţiale şi nu fac dovada unor atribute sau calificări deosebite, care să evidenţieze anumite acţiuni ale instituţiei sau comunicarea cu mediul de afaceri.

 

 

 

 

 

 

Tabelul 1

Percepţia mediului de afaceri privind punctele forte ale Consiliului Concurenţei

 

PUNCTE FORTE ale Consiliului Concurenţei

Procent respondenţi

aplicarea legii, a deciziilor proprii şi aplicarea de sancţiuni nediscriminatorii

16

existenţa unei autorităţi în domeniul concurenţial şi a unei legi a concurenţei

15

calitatea personalului

12

monitorizarea pieţei pentru crearea unui mediu concurenţial normal

10

autonomie, independenţă în luarea deciziilor, investigaţii, analiză

9

asigurarea protecţiei consumatorului prin aplicarea legii

7

funcţionarea, alinierea la normele UE

7

deschiderea de investigaţii din proprie iniţiativă

5

imaginea şi promovarea acţiunilor sale către public

3

claritate, obiective, scop, misiune bine definite

3

colaborarea cu guvernul în elaborarea strategiei de creştere a competitivităţii firmelor pe piaţă

3

nu ştiu

10

 

Puncte slabe

Punctele slabe s-ar putea sintetiza ca fiind lipsa de experienţă în domeniul marketingului şi promovării, resursele limitate, lipsa de acces la tehnologie sau mentalitate învechită, oferta de servicii limitată sau comunicare şi reprezentare slabă în rândul comunităţii de afaceri. Încă o dată lipsa de promovare a acţiunilor sale este punctată negativ şi constituie principalul aspect sesizat de respondenţi, urmată de subordonare politică, credibilitate redusă, personal slab calificat). Punctele slabe captează aspectele negative interne ale organizaţiei care îi scad din valoare sau o plasează într-un dezavantaj faţă de mediul de afaceri, faţă de populaţie, faţă de alte instituţii. Acestea sunt zone care trebuie îmbunătăţite pentru a putea face faţă provocărilor impuse de un mediu concurenţial real. Cu cât sunt identificate mai repede punctele slabe şi cu mai multă acurateţe, cu atât mai evidente şi rapide vor fi rezultatele pozitive.

Tabelul 2

Percepţia mediului de afaceri privind punctele slabe ale Consiliului Concurenţei

 

PUNCTE SLABE ale Consiliului Concurenţei

Procent respondenţi

informarea slabă a populaţiei, mediatizarea activităţii şi vizibilitate în mass-media reduse

20

subordonarea politică, expus influenţelor politice şi intereselor grupărilor economice

14

lipsa de credibilitate, de putere, fermitate, de a se impune, de curaj

10

personal slab pregătit, lipsa de specialişti şi experţi

8

instrumente insuficiente de control, cadru legislativ deficitar, proceduri rigide

7

timp lung de soluţionare a cazurilor, viteza de acţiune şi reacţie

7

lipsa de fonduri, dotare, reprezentare slabă în teritoriu

9

acordarea de ajutoare de stat ilegale şi slabă monitorizare a ajutoarelor de stat

5

sancţiuni aplicate discriminatoriu

3

acordă atenţie firmelor mari, nu şi firmelor mici şi mijlocii afectate mai mult de practici anticoncurenţiale

3

corupţia în cadrul instituţiei

2

slaba implicare în probleme de transparenţă şi corupţie

2

nu face investigaţii din proprie iniţiativă

2

lipsa comunicare cu mediul de afaceri

3

altele

9

nu ştiu

7

 

Ameninţări

Ameninţările includ factori care se află în afara controlului organizaţiei, care ar putea să pună instituţia într-o poziţie de risc. Cu cât sunt identificate mai bine ameninţările potenţiale, cu atât mai mult organizaţia va răspunde mai activ pentru a face faţă provocărilor. Din răspunsurile primite, o ameninţare pentru Consiliu este reacţia negativă a mediului de afaceri faţă de unele acţiuni cu conotaţie politică (cum ar fi acordarea unor ajutoare de stat ilegale prin intermediul unor măsuri fiscale cum se întâmplă în momentul de faţă pe piaţa ţigărilor din România, sau de exemplu aplicarea unor sancţiuni discriminatorii). Dar la fel de bine poate fi şi o reacţie negativă a unor instituţii internaţionale (cum ar fi OMC sau Comisia Europeană) în legătură cu nerespectarea unor obligaţii asumate prin tratate (obligaţii care au fost încălcate de mai multe ori, cum ar fi de exemplu aprobarea unor scheme de ajutor de stat incompatibile cu acquis-ul), finalizate cu aplicarea unor amenzi, excluderea din cadrul unor organizaţii, amânarea aderării etc.

 

 

 

 

 

Tabelul 3

Percepţia mediului de afaceri privind ameninţările la activitatea Consiliului Concurenţei

 

 

AMENINŢĂRI pentru Consiliul Concurenţei

Procent respondenţi

mediul concurenţial din România nu s-a schimbat şi nu se va schimba în următorii ani

7

nu se ridică la standardele impuse de UE

5

nu există o lege clară

4

dificultatea implementării legii datorită conjuncturii economice, politice şi sociale

3

acordarea de ajutoare ilegale

3

slabă monitorizare a sistemului ajutoarelor de stat

3

 

Oportunităţi

Oportunităţile reflectă potenţialul pe care Consiliul îl poate realiza prin implementarea unei strategii reale de marketing şi definirea unei culturi organizaţionale (mai ales după eliminarea paralelismului şi dualităţii odată cu fuzionarea cu Oficiul). Ele se pot concretiza prin intermediul creşterii vizibilităţii, credibilităţii, stilului şi mentalităţii, o percepţie pozitivă din partea pieţei sau capacitatea de a oferi o valoare adăugată mai mare (serviciu de consultanţă, proiecte cu mediul de afaceri, sprijinirea IMM-urilor în perspectiva aderării). Oportunităţile pot fi văzute şi prin prisma creşterii dimensiunilor pieţei după integrarea pe piaţa UE, dar şi prin facilitatea colaborării cu alte instituţii de profil de pe piaţa unică beneficiind de o mai mare expertiză şi modalităţi de perfecţionare.

 

 

Tabelul 4

Percepţia mediului de afaceri privind oportunităţile Consiliului Concurenţei

 

OPORTUNITĂŢI pentru Consiliului Concurenţei

Procent respondenţi

dezvoltarea relaţiilor cu alte instituţii de concurenţă din ţările UE

7

necesitatea alinierii la standardele impuse de UE

5

extinderea teritorială

2

eliminarea paralelismului odată cu fuzionarea cu Oficiul Concurenţei

2

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  1. Concluzii

Cercetarea de faţă prezintă câteva limite datorate unor restricţii de natură financiară şi materială, ceea ce a determinat opţiunea pentru o cercetare calitativă şi alegerea unui eşantion format din firme cu sediul în Bucureşti. Referitor la unitatea de sondaj, au existat şi persoane intervievate care nu au avut calitatea sau cunoştinţele necesare pentru a răspunde corect întrebărilor din chestionar, deşi aceasta a fost clar şi corect definită. De asemenea, în urma analizei şi prelucrării rezultatelor, s-a observat caracterul preponderent descriptiv al acesteia, ceea ce de fapt a fost precizat iniţial.

Apreciez că cercetarea privind mediul concurenţial din România este totuşi suficient de concludentă pentru a putea fi menţionate câteva concluzii pertinente referitoare la percepţia şi gradul de cunoaştere a unor aspecte esenţiale privind concurenţa, în procesul de integrare a României în UE. Nu trebuie pierdut din vedere faptul că principala provocare după 2007 o reprezintă capacitatea de a face faţă presiunilor concurenţiale de pe piaţa UE. Sub rezerva îndeplinirii acestei condiţii, România a primit şi statutul de economie de piaţă funcţională. Un eventual eşec în atingerea acestui obiectiv poate transforma avantajele aderării în iluzia unui vis spulberat. Dar principalul aspect este conştientizarea faptului că fără o concurenţă deschisă şi un mod curent şi continuu de informare nu există o piaţă funcţională.

Respectarea regulilor unei concurenţe libere, deschise şi loiale în spaţiul european presupune cunoaşterea reglementărilor din acest domeniu, şi mai mult decât atât existenţa unei conştiinţe civice, a unui spirit al democraţiei şi al libertăţii economice. Se vorbeşte tot mai des în literatura de specialitate de existenţa unei discipline a concurenţei şi a unei culturi în domeniul concurenţei, ca cerinţe obligatorii şi necesare ce vor permite integrarea mai accentuată în Uniunea Europeană (Monti, 2001). Dacă disciplina concurenţei se învaţă mai repede de autorităţile în domeniu, dar şi de agenţii economici în parte, ea trebuind să fie similară cu cea din cadrul UE, cultura concurenţială se dobândeşte în timp, printr-o serie de acţiuni şi măsuri menite să conducă la îndeplinirea acestor cerinţe. Aici trebuie să intervină rolul Consiliilor de Concurenţă din fiecare ţară, care vor trebui să dezvolte o activitate semnificativă în acest sens. Ca urmare, ţările (în special cele candidate) ar trebui să beneficieze de următoarele activităţi cu rol de formare a unei culturi în domeniul concurenţei:

o organizarea de seminarii şi sesiuni de pregătire profesională susţinute de experţii europeni;

o participarea la conferinţe anuale de specialitate;

o stagii de pregătire la Direcţia Generală - Concurenţa din cadrul Comisiei Europene şi la autorităţile de profil din statele membre;

o asistenţă tehnică oferită din partea unor experţi ai UE în domeniul legislaţiei concurenţiale comunitare.

Nu este deloc exagerat, în acest context, să existe o interdependenţă între cultura în domeniul concurenţei şi cultura organizaţională sau cultura în domeniul marketingului, pentru că toate se înscriu în trendul actual şi au ca obiectiv obţinerea unor avantaje competitive pe piaţa europeană, vor permite mai bună poziţionare în cadrul acestei pieţe şi vor constitui o garanţie pentru reuşita integrării în spaţiul economic european. Politica în domeniul concurenţei trebuie să fie o componentă constantă a mixului de politici practicat de o ţară aflată în tranziţie, şi nu doar una de conjunctură. Existenţa unei politici consecvente şi coerente de protecţie a concurenţei este de natură a uşura controlul din acest punct de vedere al procesului de privatizare şi de a conferi credibilitate intervenţiilor autorităţilor de concurenţă.

Consider că, la acest capitol, fundamental este rolul firmelor de consultanţă. În primul rând pentru că autoritatea în domeniul concurenţei are limitele şi constrângerile proprii determinate de lipsa resurselor materiale şi umane, iar pe de altă parte rolul său este predominant sancţionator şi mai puţin preventiv. Altfel, forţa sa de constrângere poate fi diminuată, dacă există riscul transformării sale dintr-un factor de control într-un sfătuitor. Rolul său trebuie să rămână acela de depistare şi sancţionare a practicilor cu efecte anticoncurenţiale pe piaţă.

De aceea, pentru a face faţă provocărilor concurenţiale de pe piaţa unică, firmele trebuie să apeleze la serviciile firmelor de consultanţă pe probleme de concurenţă, care să aibă grijă ca toate deciziile de afaceri să fie perfect legale şi compatibile cu prevederile legii concurenţei. Activitatea de consultanţă pe probleme de concurenţă este abia la început, dar ea probabil va cunoaşte o adevărată amploare abia în următorii doi ani după momentul aderării, când mediul de afaceri va conştientiza necesitatea unui astfel de serviciu, în lipsa unui departament specializat pe probleme de concurenţă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie

 

Ball, Donald A., McCulloch, Wendell H. (1996). International Business. The challenge of global competition, sixth edition, McGraw-Hill Companies Inc.

Băjenaru, Violeta, Slăvoiu, Ovidiu (2001), Economia Integrării Europene, Bucureşti: Editura ASE

Drăgan, Gabriela, Atanasiu, Isabela, Neudorfer, Helmut (EU adviser) (2002). Romanian special development zones and EU state aid policy, Pre-accession Impact Studies, European Institute of Romania

Fuerea, Augustin (coord.), Sandu, Steliana, Scarlat, Cezar, Hurduzeu, Gheorghe, Păun, Cristian, Popescu, Roxana Mariana (2004), Evaluarea gradului de concordanţă a legislaţiei române cu acquis-ul comunitar, la nivelul anului 2002, pe capitole de negociere, Studii de Impact II, studiul nr. 1, Institutul European din România

Kerber, Wolfgang, Budzinski, Oliver (2004), Towards a Differentiated Analysis of Competition Laws, German Working Papers in Law and Economics, Paper 12

Miron, Dumitru (coord.), Păun, Laura, Dima Alina, Dumitru, Miron (1998). Economia Uniunii Europene, Bucureşti: Editura ASE

Parasuraman, A. (1991) Marketing Research, 2nd edition, Addison-Wesley Publishing Company, Inc.

Cartea Albă a Liberei Concurenţe în România, Consiliul Concurenţei România *** Colecţia revistei Profil - Concurenţa, anii 1998-2006 *** Colecţia revistei Capital din anii 2002-2006