1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Pentru a clarifica esenţa raporturilor de leasing la etapa contemporană, este necesar a studia care au fost condiţiile ce au determinat apariţia leasingului şi care au fost factorii care au influenţat crearea cadrului juridic privind operaţiunile de leasing [166, pag. 261]. Nu pot fi determinate perspectivele, dacă nu vom cerceta trecutul, deoarece elementele unui fenomen viitor pot fi observate încă la temelia procesului respectiv [88, pag. 9].

În literatura de specialitate există afirmaţia că pentru prima dată termenul „leasing” a fost folosit în anul 1877 în SUA, când societatea „Bell Telephone Comp.” a oferit abonaţilor săi posibilitatea de a închiria aparatele telefonice, în locul vânzării acestora [71, pag. 7; 88, pag. 12; 106, pag. 30]. Datorită acestui curs economic, SUA a fost telefonizată mult mai rapid şi mai de amploare ca celelalte ţări ale lumii [88, pag. 13].

Ulterior, în anii ‘30 ai sec. XX, au apărut şi primele forme de leasing imobiliar. Toate formele de leasing folosite în această perioadă reprezentau, în fapt, simple locaţiuni, însă condiţiile şi scopurile pentru care au fost încheiate contractele în cauză au făcut posibilă abordarea leasingului şi ca operaţiune de credit [71, pag. 8].

Prima formă a leasingului, născută din necesitatea obţinerii unei finanţări în vederea desfăşurării unei activităţi productive, a apărut în anul 1950, tot în SUA [2]. Deja peste doi ani, în 1952 a apărut prima firmă specializată de închirieri („U.S. Leasing Corporation”) [3].

Odată cu înfiinţarea „U.S. Leasing Corporation”, leasingul a început să fie folosit pe scară largă, în special pentru închirierea de echipamente. A urmat implicarea băncilor comerciale, care dispuneau de fonduri financiare, contribuind astfel în mod esenţial la dezvoltarea operaţiunilor de leasing. De asemenea, legislaţia americană, concretizată într-o fiscalitate încurajatoare, coroborată cu dezvoltarea activităţilor lucrative pe fondul unei economii în plină expansiune, a dus la folosirea pe scară largă a leasingului de către societatile comerciale [71, pag. 9; 106, pag. 31].

La această etapă, când operaţiunile de leasing au trecut hotarele SUA, a apărut o noţiune importantă pentru dezvoltarea activităţii de leasing – leasing internaţional. În câţiva ani, „U.S. Leasing Corporation” deja avea deschise filiale în alte ţări ale lumii (prima, în anul 1959, în Canada – „Canada Dominion Leasing Corporation”) [88, pag. 14].

 Etapa contemporană se caracterizează prin răspândirea leasingului în Europa Occidentală şi Japonia, iar apoi şi în toată lumea [4].

În Europa, leasingul a apărut mai târziu – prin Anglia – răspândindu-se cu deosebire în ţările occidentale (Franţa, Olanda, Belgia ş.a.) [73, pag. 6]. Totodată, este necesar a menţiona că în unele surse se indică la faptul că leasingul este o invenţie engleză, că apoi a fost strămutat în America de Nord, şi numai după aceea, cu unele modificări, în a două jumătate a sec. XX a apărut din nou în Anglia [87, pag. 1; 97, pag. 18; 100, pag. 21].

Primele societăţi de leasing, ce deţin la etapa actuală întâietatea în volumul operaţiunilor de leasing în principalele ţări europene, au apărut la începutul anilor ‘605. Tot în acea perioadă, activitatea de leasing a început să prospere pe continentul asiatic. În Japonia, una dintre cele mai mari şi renumite societăţi de leasing la etapa actuală „Century Leasing System” a fost fondată în anul 1963 [87, pag. 1], alte surse indicând anul 1969 [88, pag. 14].

Răspândirea leasingului în Australia a avut loc la începutul anilor ‘60, iar în America Latină companiile de leasing au fost înfiinţate în Brazilia – în 1962, în Venezuela – în 1969, în Mexic – în 1967 şi în Columbia – în 1975.

 În Asia, după Japonia, companii de leasing au fost create în India – în 1973, în Coreea de Sud – în 1975, în Indonezia – în 1974, în Malaysia – în 1973, în Singapore – în 1972, în Taiwan – în 1973, şi în Thailanda – în 1978 [97, pag. 20].

Un rol apreciabil în dezvoltarea leasingului a avut şi crearea organizaţiilor naţionale de leasing, care ulterior s-au unit după caracterul regional. Astfel, de exemplu, asociaţia „Eurolease” a fost constituită în anul 1972, „Asialease” – în anul 1982, „Latin American Leasing Federation” – în 1983. În anul 1984 toate aceste asociaţii, precum şi asociaţiile SUA şi Australiei s-au unit în Consiliul Mondial al Leasingului [96, pag. 10].

În ceea ce priveşte factorii ce au contribuit la procesul de dezvoltare rapidă a leasingului în lume, în opinia lui D.R. Vahitov [106, pag. 28], aceştia sunt:

1) insuficienţa mijloacelor financiare lichide;

 2) înteţirea concurenţei, care, pe de o parte, avea nevoie de optimizarea investiţiilor, iar pe de alta, – de lărgirea esenţială a pieţei de desfacere, căutând noi modalităţi de comercializare a mărfurilor [6];

3) reducerea venitului societăţilor comerciale în rezultatul luptei concurenţiale, ceea ce a limitat capacitatea lor financiară pentru ridicarea volumului de producere (leasingul făcea posibil ca societatea, investind mijloace minime, să folosească utilajul necesar);

4) creşterea esenţială a numărului de agenţi ai businessului mic şi mijlociu, precum şi

gradul de participare a acestora la tranzacţiile de leasing (având posibilităţi restrânse în obţinerea unui credit bancar, acestea erau printre primii clienţi ai societăţilor de leasing);

5) necesitatea obiectivă în aplicarea unor forme netradiţionale de finanţare a investiţiilor capitale, ce permiteau în acelaşi timp soluţionare problemelor privind obţinerea bunului necesar, fără a „îngheţa” sume enorme în activele de producere;

6) contribuirea statului la stabilizarea tranzacţiilor de leasing prin organele sale

guvernamentale şi financiare, având scop stimularea randamentului economic şi a volumului de investiţii (au fost modificate reglementările fiscale, contabile în vederea reducerii sau anulării impozitelor şi plăţilor corespunzătoare, reducerii termenului de amortizare etc.);

7) revoluţia tehnico-ştiinţifică, care ducea la învechirea morala rapida a utilajului.

În literatura de specialitate sunt stabilite patru criterii de determinare a nivelului de dezvoltare a leasingului într-o anumită ţară: baza normativ-juridică, reglementarea de stat, condiţiile macroeconomice, starea climatului investiţional (facilităţile fiscale, nivelul ratelor bancare, nivelul inflaţiei etc.) şi modalitatea ţinerii evidenţei contabile [90, pag. 193].

În ceea ce priveşte dezvoltarea leasingului în Republica Moldova, termenul „leasing” a apărut încă până la adoptarea primei legi speciale dedicate reglementării juridice a leasingului – a Legii Republici Moldova cu privire la leasing nr. 731 din 15.02.1996 [9] (în continuare – Legea 731/1996) în textul unor hotărâri de guvern dedicate stabilizării şi susţinerii economiei statului moldav [28; 29]. Totodată, pentru o „înflorire” a acestuia în ţara noastră este nevoie de a aplica practica statelor străine, desigur, luându-se în consideraţie specificul economiei naţionale. În perioada anilor 2003-2005 Guvernul Republicii Moldova, cu susţinerea financiară a Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, a elaborat un proiect de lege cu privire la leasing,

aprobat la 28 aprilie 2004 şi intrat în vigoare la 8 iulie 2005 (în continuare – Legea 59/2005), care vine să stimuleze atragerea investiţiilor în ţară prin intermediul operaţiunilor de leasing.

 De menţionat că prima companie de leasing în ţara noastră datează cu anul 1989 – societatea „MoldLeasing”, care la acea etapă transmitea în posesiune şi folosinţă temporară contra plată combine frigorifice şi utilaj agricol [137, pag. 62]. Conform datelor Departamentului Statistică şi Sociologie, la data de 1 ianuarie 2002 în Moldova existau 112 agenţi economici având ca obiect de activitate declarat „închirierea maşinilor şi echipamentului”, dintre care 75 de companii au efectuat tranzacţii de leasing financiar, ceea ce constituie 65% din numărul total de companii de leasing.

Însă, potrivit datelor oficiale, prezintă raportul de activitate numai 60 de societăţi înregistrate, inclusiv 8 companii din domeniul leasingului financiar [137, pag. 48]. În acest context, este necesar de remarcat că, deşi proiectul Corporaţiei Financiare Internaţionale (CFI) derulat în anii 1997-2001 a eşuat7, constatăm că băncile comerciale moldoveneşti totuşi au început, deşi neîncrezut, crearea unor companii de leasing specializate afiliate: MAIB-Leasing, Banca Socială Leasing etc [8]. Spre regret, nu avem posibilitatea de a prezenta în cifre9 evoluţia operaţiunilor de leasing pentru perioada de peste 10 ani cât acestea sunt reglementate în Moldova.

 Totodată, am constatat insuficienţa de informaţie privind activitatea majorităţii societăţilor de leasing. Acestea sunt prezentate, de regulă, de organele vamale, fiscale sau de organele administraţiei publice centrale pe ramuri. Însă, informaţia prezentată de acestea reflectă doar anumite domenii ale economiei naţionale. În legătură cu aceasta, ar fi bine ca în programele naţionale privind efectuarea lucrărilor statistice în diferite domenii să fie incluse cercetările statistice în domeniul leasingului. Aceasta va permite ajustarea datelor statistice ce caracterizează dezvoltarea activităţii de leasing şi, ca rezultat, administrarea efectivă a industriei leasingului, luarea hotărârilor necesare, îndreptate spre stimularea renovării fondurilor fixe în ţară. Pentru efectuarea

cercetărilor în cauză este necesar de a elabora o metodologie corespunzătoare ce ar lua în consideraţie particularităţile şi practica desfăşurării activităţii de leasing în Republica Moldova.

 Analizând cota leasingului în proiectele investiţionale în Republica Moldova, constatăm că, oricum, aceasta rămâne a fi extrem de mică, în comparaţie cu alte state10. Ponderea ce îi revine leasingului în volumul total de investiţii în capitalul fix din Moldova pentru anii 1996-2001 nu a atins nici valoarea de 0,5%. Conform statisticii anului 2001, cota leasingului a atins doar 0,2% în comparaţie cu acelaşi indice de 18-25% în ţările Europei Centrale şi de Est sau de 2-4% în Rusia şi Ucraina [137, pag. 46].

În mass-media şi în literatura de specialitate sunt numite diverse motive ale dezvoltării lente a leasingului, începând cu cercul restrâns al obiectelor leasingului, destinaţia leasingului, terminând cu politica fiscală dezavantajoasă pentru operaţiunile de leasing promovată de stat [121, pag. 1].

Însă, odată cu adoptarea noii legi cu privire la leasing, precum şi a legii cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative, majoritatea impedimentelor ce erau enunţate au dispărut. Deşi multe probleme ce limitau dezvoltarea leasingului în Moldova au fost înlăturate, mai sunt factori care frânează accelerarea acestuia.

Pentru impulsionarea operaţiunilor de leasing în Republica Moldova guvernul ar fi bine să întreprindă următoarele:

  1. Perfecţionarea bazei normative cu privire la operaţiunile de leasing. Deşi au fost întreprinse un şir de măsuri în această direcţie, procesul urmează a fi definitivat prin aducerea actelor normative corelative în concordanţă cu principalele acte legislative în domeniu. Printre acestea se numără legislaţia cu privire la cadastrul bunurilor imobile (procedura de înregistrare a bunurilor imobile transmise în leasing), legislaţia financiar-bancară (elaborarea mecanismului de derulare a operaţiunilor de leasing operaţional) etc.
  2. Crearea de către întreprinderile producătoare a unor departamente specializate sau a unor societăţi care vor populariza leasingul ca modalitate de comercializare a propriei producţii. Aceasta va contribui la susţinerea producătorului autohton şi, desigur, la creşterea volumului de producere [11].
  3. Este necesară crearea unei asociaţii care va promova interesele membrilor săi, ale societăţilor de leasing, se va ocupa cu lucrul metodic, va pregăti specialişti în domeniul leasingului, va participa la elaborarea proiectelor de acte normative [12].
  4. Pentru a ieşi pe piaţa CSI, precum şi pe piaţa mondială, este necesar ca asociaţia naţională să obţină calitatea de membru în Confederaţia de leasing CSI [13] şi, respectiv, în Federaţia Europeană a Asociaţiilor Companiilor de Leasing „Leaseurope”[14]. Aceasta va permite accesul la rezultatele investigaţiilor şi cercetărilor de ultimă oră din domeniul leasingului, la diverse informaţii, date statistice, participarea la seminare şi conferinţe interstatale şi internaţionale, studii cu implicarea specialiştilor teoreticieni şi practicieni cu renume. De asemenea, aceasta va permite stabilirea contactelor cu parteneri străini prin alte asociaţii naţionale.
  5. Soluţia optimă pentru insuficienţa de mijloace financiare la societăţile de leasing ar fi crearea în Republica Moldova a unui Fond de dezvoltare a leasingului. Accesul la fondul în cauză să fie asigurat în baza anumitor tendere, unde se vor alege cele mai de perspectivă şi rentabile proiecte. Aceasta va permite societăţilor de leasing nou-formate să-şi înceapă activitatea, iar celor existente să şi-o amplifice. Aşa, de exemplu, în Republica Uzbekistan, Corporaţia Financiară Internaţională elaborează programul de constituire a unui asemenea fond. Acesta va fi creat în baza mijloacelor financiare acordate de instituţiile financiare şi organizaţiile donatoare [150, pag. 2].
  6. Trebuie perfecţionat sistemul de informare, astfel ca acesta să includă analiza pieţei de leasing, colectarea şi prelucrarea datelor statistice, a materialelor publicitare şi metodologice.
  7. Este necesară crearea unui centru sau sistem de perfecţionare a cadrelor înalt calificate pentru societăţile de leasing.
  8. Se impune crearea unei baze de date unde societăţile de leasing să plaseze informaţia despre rău-platnici.

În concluzie, analizând etapele stabilirii şi dezvoltării leasingului ca fenomen economic, constatăm că încă la începutul omenirii „homo economicus” a tins să-şi satisfacă necesităţile sale în obţinerea bunurilor şi folosirea eficientă a acestora [97, pag. 21]. Dar poate fi numită aceasta „leasing”? Susţinem ideea expusă în literatura de specialitate [106, pag. 221], potrivit căreia deseori specialiştii ce studiază apariţia şi dezvoltarea leasingului consideră „leasing” orice relaţie de locaţiune (arendă), orice relaţie legată de posesia şi folosirea unui bun cu alt drept decât cel de proprietate. Considerăm că astfel de afirmaţii sunt bazate pe interpretarea greşită a esenţei operaţiunilor de leasing şi a elementelor caracteristice acestora, ce permit separarea leasingului întrun segment de sine stătător al relaţiilor economice şi juridice.

 Analiza aspectelor istorice ale operaţiunilor de leasing permite să evidenţiem corelaţia dintre etapele de evoluţie a leasingului şi situaţia acestuia la etapa actuală în lume. Leasingul a parcurs o cale destul de lungă, permanent fiind modificat, dând naştere unor noi forme, lărgind cercul obiectelor date în leasing etc. Ne exprimăm încrederea că, în condiţiile dezvoltării continue a sferelor informaţionale şi tehnologice, leasingul are tendinţa de a evolua în continuare.

Totodată, considerăm că imaginea sa de instrument benefic social, economic şi juridic este insuficient dezvoltată în Republica Moldova din cauza popularizării insuficiente a subiectului dat în afaceri, în sistemul de guvernare, precum şi în cercurile politice. De asemenea, credem că pentru dezvoltarea leasingului în Republica Moldova, pe lângă un cadru normativ progresiv, mai este nevoie de prezenţa anumitor factori. Printre aceştia se înscriu: elaborarea unor mecanisme de derulare a operaţiunilor de leasing în practică, stabilitatea situaţiei macroeconomice şi politice în ţară, în acelaşi rând a nivelului inflaţiei, a politicii fiscale, ridicarea gradului de dezvoltare a concurenţei, convertibilitatea leului moldovenesc.

 În principiu, leasingul în Republica Moldova are toate premisele legale şi economice necesare pentru a se dezvolta. Suntem în prezenţa unei legislaţii progresiste ce stimulează dezvoltarea acestei metode alternative de finanţare. Locatorul, având susţinerea statului, ar trebui să manifeste interesul şi să întreprindă anumite măsuri organizatorice şi tactice pentru dezvoltarea şi promovarea activităţii sale, popularizând leasingul, astfel contribuind la renovarea economiei Republicii Moldova.

Considerăm că operaţiunile de leasing au un mare potenţial pentru dezvoltarea lor în continuare. Acesta va fi solicitat întâi de toate în domeniul agroindustrial. De asemenea, societăţile din industria alimentară şi industria uşoară vor fi locatarii ce vor beneficia deseori de serviciile de leasing. Un segment aparte ce se va bucura de popularitate va fi leasingul de consum.