Leasingul este o modalitate modernă de finanţare prin care clientul beneficiază de un bun, plata făcându-se eşalonat pe perioada contractului de leasing, ratele plătite fiind deductibile în funcţie de tipul contractului de leasing. Comparativ cu alte forme de finanţare, leasingul dispune de avantajul eliminării birocraţiei necesare acordării unui credit, precum şi a garanţiilor financiare doar cu bunul ce face obiectul contractului de leasing.

Clasificările existente privind leasingul sunt, într-o oarecare măsură, condiţionale. Însă, pentru organizarea activităţii practice direcţionate în domeniul însuşirii relaţiilor de leasing, un rol deosebit îl are definirea corectă a metodelor, formelor şi a căilor de realizare a acestora.

În literatura economică, nu există o tratare unică ale tipurilor de leasing şi se admite combinaţia de noţiuni. Până în prezent, nu a fost determinat nici nomenclatorul relaţiilor de leasing. Delimitările între ele nu întotdeauna sunt bine conturate, iar caracteristicile unui sau mai multor tipuri de leasing pot fi combinate în acelaşi contract. [13, p.35; 15, p.13-15].

Este necesar să se menţioneze că, odată cu adoptarea legii „Cu privire la leasing”, în Republica Moldova, au apărut schimbări pozitive în acest domeniu. În conformitate cu această legea, leasingul se subîmparte în:

  1. a) leasingul financiar, operaţiune care trebuie să îndeplinească anumite condiţii;
  2. b) leasingul operaţional, operaţiune care nu îndeplineşte niciuna din condiţiile contractului de leasing financiar;
  3. c) leasingul barter, operaţiune, în cadrul căreia locatarul achită valoarea ratelor de leasing prin bunuri al căror proprietar este;
  4. d) leasingul compensaţional, operaţiune, în cadrul căreia locatorul primeşte în contul

ratelor de leasing marfă produsă cu utilajul - obiect al leasingului;

  1. e) lease-back, operaţiune în cadrul căreia o parte transmite altei părţi proprietatea unui bun cu scopul de a-l lua ulterior în leasing;
  2. f) leasingul de consum, operaţiune de leasing, în cadrul căreia locatarul are calitatea de consumator, definită în legislaţia privind protecţia consumatorului;
  3. g) leasingul direct, operaţiune de leasing, în cadrul căreia locatorul întruneşte, concomitent, şi calitatea de furnizor al bunului;
  4. h) leasingul intern, operaţiune de leasing, în cadrul căreia toţi subiecţii sunt rezidenţi ai Republicii Moldova;
  5. i) leasingul internaţional, operaţiune de leasing în cadrul căreia locatorul sau locatarul nu este rezident al Republicii Moldova.

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS №17 „Leasing” prevede clasificarea leasingului în:

  • leasingul financiar, care este operaţiunea ce transferă, în mare măsură, toate

riscurile şi avantajele aferente dreptului de proprietate asupra bunului. Titlul de

proprietate poate fi transferat, în cele din urmă, sau nu.

  • leasingul operaţional este operaţiunea de leasing ce nu intră în categoria leasingului

financiar.

  • leasingul irevocabil reprezintă operaţiunea de leasing care este revocabilă, doar:

- dacă survine un eveniment contingent a cărui producere era puţin probabilă;

- cu permisiunea locatorului;

- în cazul în care locatarul contractează cu acelaşi locator un nou leasing privind

acelaşi bun sau unul echivalent; sau

- în momentul plăţii, de către locatar, a unei sume suplimentare, astfel, încât, la

începutul contractului de leasing, continuarea lui este certă, într-o măsură rezonabilă.

În activitatea practică ce ţine de efectuarea operaţiunilor de leasing, leasingul se

diferenţiază în funcţie de forma de organizare şi tehnica derulării, conform caracteristicii ce ţine de durata afacerilor, volumul de deservire a serviciilor arendaşului şi mărimea răscumpărării a obiectelor.

  1. În funcţie de forma de organizare şi tehnica derulării operaţiilor, leasingul poate fi:

- leasing direct, care reprezintă forma relaţiilor financiare în care producătorul utilajului sau proprietarul proprietăţii se manifestă în calitate de persoană ce o oferă în leasing.

Pentru efectuarea operaţiunilor de leasing întreprinderile, producătoare de utilaj creează, în structura lor, departamente speciale în cadrul serviciilor de marketing. Activitatea fără intermediari nu numai că simplifică esenţial mecanismul afacerii şi diminuează cheltuielile pentru efectuarea acesteia, dar şi permite producătorului să obţină toate facilităţile economice de la leasingul producţiei sale şi să le utilizeze la lărgirea şi reconstrucţia tehnică a producţiei.

Este necesar de menţionat că, în cazul leasingului direct, relaţiile financiare apar în momentul achitării plăţilor de leasing de către locatari şi primirii plăţilor de leasing de către locatori. În afară de aceasta, relaţiile financiare pot apărea în momentul asigurării maşinilor şi utilajului atât la locator cât şi la locatar. [27, p. 104]

- leasing indirect, care prevede transmiterea proprietăţii în leasing prin intermediari.

Această formă de leasing este cea mai răspândită şi se asociază cu realizarea mărfii prin achitarea în rate. Intermediarul, adică locatorul iniţial, finanţează procurarea mijloacelor de producţie ale producătorului şi le livrează utilizatorului, adică locatarului, iar apoi, periodic, primeşte plăţi de leasing de la arendaş. În leasingul indirect, participă cel puţin trei persoane: întreprinderea, compania de leasing şi locatarul, dar el poate include şi un număr mai mare de participanţi, în conformitate cu care se va modifica şi numărul subiecţilor relaţiilor financiare.

  • leasingul rambursabil, care se manifestă prin faptul că proprietarul averii mai întâi o realizează viitorului locator, adică aceleaşi persoane sunt în calitate de furnizor şi de locatar. Drept urmare, locatorul oferă împrumut în baza gajului aflat la vânzătorul – arendaş. Acest tip de leasing este raţional în utilizarea, de către băncile comerciale, în cazul lipsei, la împrumutător, a mijloacelor suficiente de acoperire a creditului. Răscumpărând averea de la întreprindere şi propunând-o în leasing aceluiaşi agent economic, banca îşi diminuează riscul investiţional, deoarece, în cazul reţinerii plăţilor de leasing sau al insolvabilităţii întreprinderii, este admisă rezilierea contractului şi preluarea averii. Luând în consideraţie riscul majorat al proiectelor investiţionale, leasingul rambursabil poate cointeresa băncile comerciale.
  1. Conform caracteristicii ce ţine de durata afacerilor, volumul obligaţiilor locatorului şinivelului de răscumpărare a obiectelor, se evidenţiază 2 tipuri de bază ale leasingului:

- leasing cu recuperarea deplină (totală) şi/sau leasingul financiar – cel mai răspândit tip de leasing, care presupune darea în arendă a tehnicii pe termen lung şi recuperarea deplină a costului acesteia în perioada de utilizare. Pentru leasingul financiar sunt caracteristice:

- participarea a trei persoane (producătorul sau vânzătorul obiectului afacerii, locatorul care încheie afacerea de vânzare-cumpărare cu producătorul şi locatarul);

- posibilitatea rezilierii contractului pe parcursul întregii perioade (în caz contrar, vor fi plătite amenzi esenţiale de către partea vinovată);

- perioada îndelungată a contractului de leasing, care, adesea, este egală cu termen de

activitate a obiectului afacerii;

- obiectele afacerii se deosebesc, de obicei, prin costuri înalte.

În cazul leasingului financiar, are loc, practic, vânzarea averii arendaşului cu plata în rate.

În acest context, sursa de achitare a plăţilor de leasing la locatar şi venitul primit de locator sunt de natură financiară, deoarece trebuie să fie decontate din conturi şi înscrise în strictă corespundere cu actele normative. Specificul intereselor celor 3 subiecţi ai relaţiilor de leasing financiar determină o deviere în explicarea acestei forme: în unele cazuri, despre forma de realizare a utilajului, maşinilor, în altele – ca modalitate de finanţare a investiţiilor capitale. În aceste aprecieri, nu sunt contradicţii. Pentru producător, leasingul financiar serveşte drept mijloc suplimentar de realizare a maşinilor şi utilajului, care oferă posibilităţi suplimentare de creştere a volumului vânzărilor consumatorilor, care nu dispun de resurse financiare suficiente pentru achitarea mărfurilor în numerar. Pentru locator, acesta este un mod eficient de investire a capitalului, care îi permite să investească rentabil sursele de finanţare şi utilizarea averii proprii, dar nu şi procurarea acesteia în proprietate. Prin aceasta, se manifestă deosebirea lui radicală de alte metode de finanţare a investiţiilor în capitalul fix.

În cazul leasingului financiar cu atragerea surselor suplimentare, un rol important îl deţin gajul, asigurarea, garanţiile şi procedura procurării averii în leasing.

În practică, se aplică 3 variante principale de relaţii ce ţin de vânzarea-cumpărarea obiectului de leasing:

  1. Locatarul alege singur vânzătorul şi obiectul leasingului, iar locatorul numai achită afacerea de vânzare-cumpărare şi transmite dreptul de utilizare producătorului. În cele din urmă, locatarul, în unele probleme se echivalează cu cumpărătorul averii;
  2. Locatorul alege vânzătorul, atunci el poartă responsabilitate faţă de locatar pentru îndeplinirea obligaţiunilor contractuale de vânzare-cumpărare a obiectului de leasing;
  3. Locatorul numeşte locatarul în calitate de agent pentru a comanda marfa la furnizor.

În cadrul leasingului financiar, sunt posibile diverse devieri în conţinutul clasificării acestuia şi anume:

  • leasingul separat (finanţat parţial de locator) constă în faptul că uneşte câteva instituţii financiar-creditare pentru finanţarea proiectelor mari de leasing. El presupune atragerea de către locator a unui împrumut, pe termen lung, de la unu-doi (varianta simplă) sau câţiva (varianta compusă) creditori în sumă de 70-80% din costul obiectului de leasing.

Locatorul deleagă o parte din drepturile asupra contractului de leasing împrumutătorilor (creditorilor), adică le transmite acestora drepturile sale asupra plăţilor şi atunci arendaşul efectuează plăţi pentru obiectul utilizat nemijlocit creditorilor. În interesul lor, este perfectat şi gajul pentru împrumut. Într-o astfel de afacere, locatorul, pe lângă venitul ordinar, mai obţine o recompensă pentru organizarea finanţării.

  • leasingul în grup (acţionar) diferă de alte tipuri de leasing prin faptul că, în calitate de locator, se manifestă un grup de participanţi (acţionari). Ei instituie o corporaţie specială şi numesc o persoană de încredere care efectuează, în continuare, toate operaţiunile necesare cu privire la relaţiile de leasing.

Mecanismul diversităţii acţionare a leasingului financiar include suplimentar acordul dintre persoana de încredere a proprietarilor şi alţi acţionari, în care stipulează drepturile şi obligaţiunile reciproce, precum şi condiţiile de gestionare a capitalului mixt şi atras. El este utilizat în cazul afacerilor mari: înzestrarea cu utilaj a întreprinderilor reconstruite sau noucreate, darea în arendă a obiectelor scumpe (avioane, nave maritime, obiecte cosmice).

  • leasingul financiar direct este efectuat de un singur locator, care nu este producătorul sau realizatorul averii. Într-o serie de ţări, acest tip de leasing este considerat drept leasing capital, în cazul în care corespunde uneia din următoarele cerinţe:

- în momentul final al afacerii, dreptul de proprietate asupra obiectului trebuie să fie

transmis locatarului;

- condiţiile contractului oferă dreptul de procurare a averii de la o anumită licitaţie;

- durata leasingului constituie 70-80% din termenul economic argumentat al fun. obiectului de leasing;

- costul actualizat al plăţilor minimale de leasing reprezintă nu mai puţin de 90% din

  • costul real al obiectului arendat, fiind scăzut creditul investiţional fiscal reţinut de către - leasingul operaţional (de deservire) presupune pentru locator posibilitatea de a-şi propune patrimoniul în leasing nu numai o singură dată în perioada funcţionării normative.

Leasingului operaţional îi sunt caracteristice următoarele:

  • locatarul are la dispoziţie patrimoniul pentru un anumit termen sau pentru un ciclu de producţie;
  • termenul contractului de leasing nu cuprinde uzura fizică a patrimoniului;
  • contractul de leasing poate fi reziliat de către locatar în orice moment;
  • riscul de deteriorare sau pierdere a patrimoniului, de obicei, îi revine locatorului;
  • locatorul nu dispune de garanţie deplină referitor la compensarea cheltuielilor de leasing şi este nevoit să transmită riscurile comerciale locatarului (riscul de deteriorare, uzură morală), ce duce la majorarea plăţilor de leasing;
  • la sfârşitul termenului contractual, patrimoniul se rambursează arendatorului, care mai apoi îl realizează sau îl propune în arendă altui client;
  • cota plăţilor de leasing, de obicei, este mai mare decât a leasingului financiar.

În prezent, leasingul operaţional, în statele economic dezvoltate, este mai răspândit în special în agricultură, construcţii, industrie extractivă şi în transport.

III. După volumul de deservire a serviciilor arendaşului, leasingul se împarte în:

  • Leasingul curat (net), care are loc în cazul în care toate cheltuielile pentru exploatarea, reparaţia şi asigurarea utilajului le suportă locatarul şi ele nu sunt incluse în plăţile de leasing, care astfel exclud toate cheltuielile însoţitoare. Locatarul este obligat să întreţină obiectul în funcţiune, să-l deservească tehnic, şi, la sfârşitul termenului afacerii, să-l returneze locatorului în stare bună luând în consideraţie uzura morală. [70, p.27]

Utilizarea leasingului net este posibilă în privinţa utilajului ce nu dispune de performanţe tehnologice înalte, a cărui reparaţie locatarul o poate efectua cu forţele proprii, fără să apeleze la organizaţii specializate.

  • Leasingul de deservire deplină (leasingul cu setul complet de servicii), presupune un sistem complex de deservire tehnică, reparaţie, asigurare, precum şi de livrare a materiei prime necesare, de pregătire a personalului calificat, marketing şi reclamă a producţiei produse de locatar din partea locatorului care menţine dreptul de proprietate asupra obiectului de leasing şi de aceea virează impozitul pe averea aflată la bilanţul contabil pe parcursul perioadei de gestiune. Compania de leasing este cointeresată de colaborare strânsă cu locatarul şi, pe parcursul perioadei de contract, efectuează control asupra utilizării corecte a obiectului transmis.

În practica mondială, leasingul de tranzit, frecvent, poartă caracter de grup. În cazul leasingului internaţional indirect, arendatorul şi arendaşul sunt persoane juridice ale unei ţări, însă capitalul primului aparţine parţial firmelor străine şi instituţiilor financiare. Drept obiect al contractului, de obicei, serveşte utilajul importat în ţara arendaşului. Cea mai mare parte a operaţiunilor de leasing de acest tip se verifică de către băncile transnaţionale şi corporaţii.

Pentru întreprinderile în calitate de locator din ţara noastră, leasingul internaţional prezintă interes datorită dreptului de obţinere a venitului în valută străină.

Pentru locatar, avantajul principal al leasingului internaţional constă în posibilitatea utilizării unui utilaj mai performant, accesul la diferite facilităţi financiare, valutare şi fiscale.

Astfel, conform cerinţelor Fondului Monetar Internaţional, obligaţiunile ce ţin de luarea în arendă a maşinilor şi utilajului de import nu majorează datoria externă. Din acest motiv, leasingul internaţional, în prezent, este activ utilizat nu numai în ţările dezvoltate, dar şi în cele în curs de dezvoltare care au datorii externe.

  1. IV. Înlesnirile fiscale şi metodele de uzură
  • leasingul fictiv are un caracter speculativ şi este calculat la obţinerea profitului din contul înlesnirilor existente în ţară. Această afacere de „simulare”, care se efectuează pentru a acoperi o altă operaţie, operaţie de vânzare–cumpărare în rate, pe care ar fi dorit să o efectueze cu achitarea în rate, poate fi considerată contract de leasing, dacă în condiţiile lui sunt prevăzute următoarele:

- uzura totală cu realizarea obiectului utilizat locatarului în baza condiţiilor acestuia;

- procurarea obiectului cu durata de funcţionare utilă pe termen lung cu utilizarea

acestuia pe parcursul perioadei contractuale.

  • leasingul adevărat din punct de vedere juridic trebuie să corespundă legislaţiei în vigoare şi conţinutului economic al activităţii de antreprenoriat în leasing.
  1. După caracterul plăţilor de leasing, se cunosc:
  • leasingul monetar, care are loc în cazul când toate plăţile sunt efectuate sub formă monetară;
  • leasingul de compensare, care presupune plăţi sub formă de furnizare de mărfuri produse de utilajul folosit sau sub forma de oferire a serviciilor reconvenţionale.
  • leasingul mixt, care se bazează pe combinarea plăţilor în bani şi de compensare, în care se întrebuinţează elementele afacerii barter.
  1. După mărimea afacerilor de leasing, există:
  • leasingul în sume mici, care este larg răspândit în multe ţări. Obiectul acestor

afaceri, deseori, îl constituie utilajele neproductive, care nu participă la procesul de

producţie. Acestea sunt calculatoarele, staţiile telefonice, sistemele de alarmă, amenajarea încăperilor pentru oficii. Companiile de leasing se ocupă de afaceri mici, deoarece volumul pentru perfectarea şi efectuarea unei afaceri mici nu este mai mic decât volumul lucrului la o afacere medie, iar profitul este mult mai mic. Pe de altă parte, clienţii potenţiali nu dispun de suficientă informaţie despre posibilitatea de a procura în leasing unul sau câteva calculatoare, staţii de telefoane sau alte utilaje asemănătoare etc.

În statele dezvoltate, o parte importantă a industriei de leasing este integrată în

sectorul businessului mic, dar, totodată, în Marea Britanie, la începutul creării companiilor de leasing, acestea au fost orientate numai la afaceri mari şi mai rar la cele mijlocii, ceea ce e caracteristic situaţiei actuale din Republica Moldova.

VII. După subiectul care efectuează operaţiunile de leasing, se disting:

  • leasing bancar. Băncile comerciale au început să efectueze operaţiuni de leasing în activitatea lor mult mai târziu decât alţi subiecţi de afaceri. Astfel, băncile comerciale din SUA au participat nemijlocit la relaţii de leasing la începutul anilor ‘60. La extinderea activităţii de leasing, a contribuit decizia adoptată în anul 1971 de Consiliul de administrare al Sistemului de Rezervă Federală al SUA, care a permis băncilor să formeze firme-fiice pentru darea în arendă a utilajului, iar apoi şi a imobilului.

În Republica Moldova, cota de participare directă a sistemului bancar la formarea

leasingului nu este prea mare.

   

       Sursă: datele AGPI din Republica Moldova

 

Conform datelor tabelului 1.2.1, unele bănci comerciale autohtone au avut calitatea de fondatori şi de creditori principali ai celor mai importante companii de leasing.