Obiectivul primar de a contribui la o dezvoltare economică a Republicii Moldova este susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii. Aceasta poate avea loc prin accesul întreprinderilor mici şi mijlocii la metode moderne de afaceri şi promovarea tehnicilor noi în implimentarea unei politici investiţionale coerente. Una din modalităţile eficiente de finanţare a procesului de renovare şi modernizare a potenţialului de producere a bussinesului mic şi mijlociu este leasingul.

Leasingul ca afacere ar putea fi considerat cel mai pătimit domeniu din Moldova. Intervievarea selectivă a managerilor companiilor de leasig din Moldova a permis, printre altele, determinarea spectrului celor mai grave probleme cum sunt:

- necesitatea unor surse de finanţare mai ieftine şi mai durabile;

- incertitudinea regulilor şi normelor impozitării,evidenţei contabile ale tranzacţiilor de leasing;

- mediul investiţional nefavorabil, instabilitatea financiară şi blocajul financiar din economia Moldovei.

Principalele impedimente juridice în dezvoltarea leasingului în RM sunt neconcordanţa între actele normative în vigoare, instabilitatea legislativă şi insuficienţa aplicării legilor, neaderarea la Convenţia de la Ottava, care generează anumite rezerve din partea companiilor străine de a încheia operaţiuni de leasing internaţional [33, p. 179].

Din punct de vedere juridic relaţiile de leasing sunt reglementate de cîteva acte normatve. Dar diferitele regimuri juridice, determinate de aceste acte normative, conduc la o interpretare neunitară a operaţiunilor de leasing. Astfel, legislaţia nu determină clar deosebire între noţiunile de leasing financiar şi cel operaţional, ceea ce conduce la diverse interpretări ale acestora. Este necesar a concretiza şi denumirea însăşi a legii,deoarece ea trebuie să reflecte raporturile de natură financiară între părţi şi,în consecinţă, natura raporturilor lor juridice,de aceea ar fi fost corect ca în titlul legii să se specifice”cu privire la leasingul financiar”.

Ar fi oportun a se prezenta noţiunea de leasing ca formă de activitate investiţională privind achiziţionarea bunurilor şi transmiterea lor în temeiul contractului de leasing financiar persoanelor fizice şi juridice contra plată, pe un termen limitat şi în anumite condiţii stipulate în contract, cu drept de răscumpărare a bunului de către utilizator.

Principalele divirgenţe între locator şi utilizator apar în cazul neefectuării plăţilor contractuale. În asemenea situaţii locatorului trebuie să i se asigure prin lege dreptul de a prelua (ridica) bunul de la partea care se face vinovată.

Legislaţia din RM prevede două modalităţi de asemenea preluare:
       - restituirea voluntară de către utilizator a obiectului leasingului în temeiul prevederilor contractuale;

        - executarea silită conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
        Practica judiciară privind executarea silită a obligaţiilor debitorului dovedeşte că se apelează la sechestrarea şi vînzarea bunurilor debitorului.
Este necesară clarificarea în legislaţie şi a situaţiei în care bunurile utilizatorului sunt sechestrate la cererea organelor de stat ca urmare a executării silite a creanţelor bugetare sau la cererea altor creditori în contul datoriilor utilizatorului. Adeseori, organele fiscale alături de bunurile proprii ale utilizatorului sechestrează şi bunurile deţinute în leasing.

Legislaţia Germaniei şi Elveţiei prevede opţiunea care transformă leasigul în contract de cumpărare- vînzare în rate de tip special: în cazul leasingului proprietar al bunurilor rămîne locatorul, iar în cazul vînzării-cumpărării în rate, dreptul de proprietate trece la utilizator odată cu încheierea contractului. Tranzacţia de leasing diferă de tranzacţia de încheiere-vînzare, de tranzacţia de cumpărare-vînzuare în rate, de tranzacţia prin garanţie în general prin mărimea plăţilor, argumentate economic. Contractul de leasing se bazează în esenţă nu pe criterii economice, ci pe forma care corespunde normelor juridice.

În Germania băncile controlează doar tranzacţiile de leasing, care sunt efectuate de structurile afiliate sau subordonate Parlamentului. La fel, activitatea de leasing, nu se reglementează şi nu se limitează.

Acţiunile primordiale ce pot fi aplicate în domeniul legislativ ar fi:
- definirea leasingului ca o componentă a activităţii investiţionale;

- înlăturarea dimensiunilor dintre Legea cu privire la leasing şi actele normative din domeniul vamal şi valutar, dat fiind faptul că prevederile Legii cu privire la leasing(art.17 puntul (2) şi punctul (3)), nu sunt aplicabile deoarece contravin altor acte normative.

Premiza instituţională de formare şi promovare a afacerilor de leasing ca o componentă a activităţii investiţională este fondarea unei asociaţii naţionale de non-profit.
         Una din soluţiile actuale o constituie amortizarea Legii cu privire la leasing cu toate dispoziţiile Codului civil, Codului fiscal, codului vamal ale Republici Moldova. Toate modificările şi completările legislative privind activitatea de leasing trebuie efectuate în strictă concordanţă cu prevederile Convenţiei de la Ottava cu privire la leasingul financiar internaţional.