în prima jumătate a secolului XIX, perioadă de plin triumf a teoriilor liberalismului economic clasic, apare în Germania un mod de gândire diametral opus, şi anume protecţionismul economic. întemeietorul noii gândiri a fost economistul german Friedrich List Lucrarea în care şi-a expus ideile şi teoriile sale economice se numeşte Sistemul naţional de economie politică, publicată în 1841.

Gândirea economică a lui Fr.List s-a format într-o perioadă crucială a istoriei germaniei. La 1800 Anglia şi Franţa îşi încheiaseră procesul de formare a statelor naţionale unitare şi a economiilor naţionale, în timp ce Germania era divizată în peste 360 de stătuleţe izolate, fâră unitate politică şi economică, fără industrie şi agricultură în dezvoltare, în pericol de a fi subjugată economic de ţările avansate.

Aceste şi alte împrejurări l-au silit pe Fr.List să se ridice împotriva liberalismului economic clasic care promova interesele de îmbogăţire ale ţărilor industrial dezvoltate pe seama ţărilor rămase în urmă în această privinţă. învinuirile aduse de Fr.List liberalismului clasic se pot sintetiza în următoarele:

  1. Acuzaţia de cosmopolitism, care nu ţine cont de interesele naţionale, ci doar de cele ale individului.
  2. Politica liberală avantajează pe cei dezvoltaţi şi defavorizează pe cei rămaşi în urmă.
  3. Există contradicţii majore între interesul individual egoist şi interesul naţional, că între aceste două este mai important şi trebuie să se afle pe prim plan cel din urmă.

De aceea, în sistemul teoretic al lui Fr.List nu individul este elementul de bază al vieţii economice, ci naţiunea cu nevoile ei de consolidare economică şi politică. „Trăsătura caracteristică a sistemului conceput de mine, - preciza Fr.List, - este naţionalitatea, întreaga mea concepţie este clădită pe ideea de naţionalitate, ca verigă între individ şi omenire. Aceasta întrucât un individ este preocupat numai de necesităţile sale personale şi ale gospodăriei sale... O naţiune, însă, se ocupă de necesităţile sociale ale majorităţii membrilor săi nu numai în prezent, ci şi de soarta generaţiilor viitoare. Un individ poate, prin faptul că urmăreşte propriul său interes, să prejudicieze interesul obştesc; o naţiune, atunci când promovează bunăstarea generală, poate să frâneze interesele unora dintre membrii săi— O naţiune poate să sufere din cauza faptului că nu dispune de o industrie, deşi unii membri ai săi pot să prospere din vânzarea produselor industriale străine”. Deci, de la individ la naţiune, - iată schimbarea radicală produsă de Fr.List în metodologia cercetării fenomenelor şi proceselor economice.

Forţele productive ale naţiunii Dpcă ştiinţa economică de până la Fr.List era considerată o ştiinţă a avuţiei - definită ca o îngrămădire de bunuri economice - sub forma valorilor de întrebuinţare, la el ea este o ştiinţă a „forţelor productive” care creează avuţia.

Avuţia adevărată este puterea de a crea avuţie. Puterea unei naţiuni nu este avuţia pe care o are la un moment dat - ca totalitate de bunuri - pentru că aceasta poate fi consumată şi ţara poate să decadă, ci forţa productivă corespunzătoare, capabilă să desfăşoare crearea de avuţie în proporţii tot mai mari.

în forţele productive ale naţiunii Fr.List a inclus tot ce exista în societatea germană şi putea fi mobilizat eficient în direcţia progresului economic şi social: forţa de muncă creatoare de noi bunuri; spiritul oamenilor; forţele naturii care pot fi atrase şi folosite benefic în procesul dezvoltării, sindicatele, instituţiile civile, statul ş.a.

Fr.List a făcut din stat şi intervenţia sa în economie factori importanţi ai dezvoltării economice. „Statul, - scria el, - este constituit din oameni care s-au născut liberi, dar pe care nu este îndeajuns să-i laşi să acţioneze anarhic, ci trebuie să-i şi sprijini pentru ca în activitatea lor să nu fie tulburaţi. Puterea statului rezidă în suma puterii indivizilor; legătura dintre aceşti indivizi izolaţi, creată prin lege şi care constituie forţa totală pentru a realiza bunăstarea generală, se numeşte stat.”[1]

Cu ajutorul unui stat puternic se poate crea o bogăţie şi mai mare decât cea deja acumulată. Lansarea ideii forţelor productive ale naţiunii şi a studierii lor, a adus în ştiinţa economică o problematică nouă şi unghiuri noi de reconsiderare a subiectelor tradiţional cercetate, cum erau: rolul muncii în crearea avuţiei şi a diviziunii muncii în amplificarea ei, munca productivă şi munca neproductivă şi încadrarea acesteia în complexul larg al economiei naţionale: producţie, organizarea socială şi juridică, mergând până la creaţia artistică.

Protecţionismul Odată stabilit locul şi rolul forţelor productive ale naţiunii, principalul obiectiv al politicii economice a statului devine protecţionismul, iar calea prioritară - dezvoltarea industrială.

în viziunea lui Fr.List, protecţionismul nu poate fi nici permanent şi nici rigid, nici absolut şi nici total, nici un scop în sine, ci instrument de protejare şi apărare a pieţei interne de invazia mărfurilor străine, precum şi a agenţilor economici autohtoni în dezvoltarea producţiei naţionale. El trebuie să fie un protecţionism temporar şi educator. Un aşa protecţionism trebuie să ducă spre mărire şi putere, să educe forţele productive ale naţiunii în spiritul apărării intereselor naţionale şi numai după aceasta să cedeze locul liberalismului economic.

Fr.List acordă prioritate dezvoltării industriei, ca ramură de bază a creşterii economice şi a forţelor productive ale naţiunii. Industria este capabilă să mărească eficienţa, să dezvolte armonios teritoriul naţional, să asigure reala independenţă a unui stat. Structurile industriale au o superioritate decisivă asupra celor agrare, deoarece, în condiţiile liberului schimb ţările industriale dezvoltate Ie subordonează pe cele agrare.

După părerea Iui Fr.List, nivelul de dezvoltare al industriei determină eficienţa întregii activităţi a naţiunii.

în concluzie se poate menţiona, că oamenii ştiinţei şi practicii vor reveni mereu la ideile şi teoriile lui Fr.List. Şi nu fără de folos.

 

[1]  Ibidem, pag. 125-126