Firma trebuie privită ca un sistem economic .Din acest punct de vedere ea easte alcătuită dintr-un ansamblu ordonat de elemente aflate în interconexiune şi interdependenţă care, sub acţiunea diferiţilor stimuli, pot realiza diferite performanţe. Acest sistem economic se concretizează într-un sistem de producţie; în cadrul acestuia un ansamblu de elemente Intrări se transformă într-un ansamblu de rezultate Ieşiri.
Indiferent de particularităţile activităţii firmei putem defini elementele de intrare Intrări ca fiind, materii prime, materiale, resurse umane, resurse financiare şi informaţionale iar cele care aparţin. Ieşirile se identifică, în esenţă cu bunurile sau serviciile rezultate în urma procesului care se desfăşoară în firmă.
Studiul sistemic se deosebeşte de cel clasic prin faptul că priveşte elementele componente prin prisma relaţilor care se stabilesc între acestea şi nu exclusiv prin prisma elementelor în sine. Studiul sistemic nu poate fi considerat doar „o modă”,pentru că el aduce avantaje privitoare la studiul elementelor şi anume:
- Relaţiile sunt prioritare,ceea ce determină posibilitatea de a realiza studiul indiferent de natura concretă a procesului studiat
- Deplasează efortul de studiu de la elementul izolat la ansamblul care conţine acest element
- Un studiu sistemic se concretizează prin modularitate,ceea ce însemnă că unele părţi pot fi schimbate,cu efecte favorabile asupra întregului în ansamblul său
- Analiza care se face are un caracter dinamic,deoarece este evident ca relaţiile dintre diferite elemente sunt mult mai dinamice decât elementele în sinea lor.
O altă etapă care se cuvine a fi menţionată în evoluţia teoriei generale a sistemelor este cea referitoare la delimitarea care se face între sistemul general şi elementele componente,considerate le rândul lor subsisteme.Astfel,dacă se face referire la întreprindere ca sistem general,se poate realiza o divizare a acesteia pornind d la două criterii esenţiale:
- Din punct de vedere structural,subsistemele componente pot fi de natură tehnologică,organizatorică,informaţională,decizională,a relaţiilor umane
- Din punct de vedere funcţional,subsistemele componente sunt date de funcţiunile întreprinderii.
Un moment important pentru evoluţia sistemelor economice îl constituie abordarea holonică[1] a acestora.
Astfel, în concepţia teoriei holonice, orice sistem este privit ca un ansamblu de subsisteme componente care acţionează coordonat şi unitar pentru a îndeplini un set de obiective generale, stabilite la nivelul firmei. Cel mai important aspect este legat de faptul că abordarea holonică consideră că fiecare element component trebuie tratat în complexitatea lui ca un subsistem, dar pe de cealaltă parte, el are obiective proprii care sunt deprinse din cele stabilite la nivelul firmei.
Abordarea sistemică crează premisele favorabile unei implementări eficiente a unor sisteme de conducere şi de organizare care să determine îndeplinirea obiectivelor firmei.
Scopul desfăşurării activităţii oricărei firme este realizarea de bunuri sau prestarea de servicii care să fie destinate pieţei.
Întrucât, serviciile au devenit în ultimul deceniu principalul subiect al competiţiei economice,numărul firmelor prestatoare de servicii au crescut considerabil, în întrega lume, începând cu anul 1960, când a avut loc revoluţia serviciilor. Mai mult, studiind dorinţele clienţilor, s-a dovedit că produsele sunt cumpărate pentru serviciile pe care ele le oferă şi nu ca entităţi în sine. La acestea se adaugă serviciile prestate direct de operatori. Un produs adus pe piaţă înglobează mai multe servicii decât prelucrări: dezvoltare tehnologică, control tehnic, distribuţie, depozitare etc. Şi agricultura este dependentă de servicii (transport, depozitare).
[1] Holon-provine din limba greacă şi înseamnă „un întreg dedus din părţi”
