Fiind privite din mai multe puncte de vedere investițiile străine directe au mai multe definiții. Una dintre cele mai importante definiții științifice este dată de către Fondul Monetar Internațional (FMI). Această definiție este importantă deoarece ea este folosită de către toate țările membre FMI în raporturile pe care le întocmesc pentru balanța de plăți.
Investițiile străine directe (ISD) reprezintă, conform FMI, o formă de investiții care implică o relație pe termen lung și care reflectă un interes durabil al unei entități rezidente în țara de origine (investitor direct) față de o entitate rezidentă într-o altă țară.[1]
Comisia europeană definește investițiile străine directe ca „înființarea sau achiziționarea unui activ generator devenit într-o țată străină asupra căreia firma investitoare deține controlul”[2]
Organizația Mondială a Comerțului (OMC) definește investițiile străine directe ca o achiziție a unui activ de către un investitor originar dintr-o țară (țara de origine) într-o țară străină (țara gazdă sau receptoare) cu intenția de a conduce acel activ. În accepțiunea acestei organizații, dimensiunea managerială este cea care distinge investițiile străine directe de investițiile de portofoliu (în active străine, obligațiuni și alte instrumente financiare).[3]
Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) definește investițiile străine directe ca fiind: investiții realizate pentru a câștiga un profit pe termen lung într-o întreprindere operând într-un mediu economic altul decât cel al investitorului, scopul investitorului fiind participarea la managementul întreprinderii respective.[4]
Conform Codului Organizației de Cercetare și Dezvoltare Economică (OCDE) de liberalizare a mișcărilor de capital investiția făcută cu scopul de a stabili relațiile economice de durată și care dă posibilitatea de a exercita o influență asupra managementului se realizează, în țara gazdă, de nerezidenți sau, în străinătate, de rezidenți, prin:
- crearea, extinderea unei societăți, filiale, sucursale (deținute în proporție de 100%) sau achiziționarea întregului pachet de acțiuni la o societate existentă;
- participarea la o societate nouă sau existentă;
- împrumuturi de peste 5 ani.[5]
Convenția Băncii Mondiale a elaborat o definiție pentru investițiile străine directe, dar nu a fost adoptată și pusă în practică. Aceasta spunea că investițiile înseamnă orice contribuție în bani sau alte bunuri care au valoare economică, pentru o perioadă nedeterminată sau, dacă perioada este determinată, pentru nu mai puțin de 5 ani.[6]
Legislația română în vigoare definește investiția directă ca fiind participarea la constituirea sau la extinderea unei întreprinderi, dobândirea de acțiuni sau părți sociale ale unei societăți comerciale , cu excepția investitorilor de portofoliu, înființarea și extinderea în România a unei sucursale de către o societate comercială străină. Aceste forme de investiții pot fi realizate prin una din următoarele forme:
- participarea la creșterea activelor unei întreprinderi, prin orice mod legal de finanțare;
- aport financiar, realizat în orice monedă convertibilă, inclusiv în monedă națională;
- aport în natură de bunuri corporale sau necorporale, mobile sau imobile.[7]
Tabel 1. Analiza principalelor caracteristici ale investițiilor străine directe
|
Criterii |
Investiții Străine Directe |
|
Categorii de investitori |
Persoane juridice (companii de mari dimensiuni angajate în producția de bunuri și servicii) |
|
Conținutul transferurilor |
Investițiile străine directe se realizează sub forma unui pachet de transferuri cu o compoziție complexă: active financiare( expertiză managerială și de marketing, tehnologice, cunoștințe) |
|
Diversificare |
Investițiile străine directe pot fi considerate o diversificare internațională |
|
Efectul de antrenare |
Amplu |
|
Factorii determinanți în decizia de a investi |
Rata creșterii economice, potențialul de creștere, stabilitatea politică, volatilitatea cursului de schimb a monedei locale, politica fiscală.Investițiile străine directe sunt influențate de rata dobânzii și de cursul de schimb însa prevalează perspectivele de rentabilitate oferite de țara gazdă. Investitorii analizează și aspecte ca mărimea pieței locale, costul forței de muncă, satrea infrastructurii, existența uni acord de liber schimb. La toate acestea se poate adăuga și obținerea unei performanțe superioare comparativ cu cele ale firmelor concurente. |
|
Implicarea în administrarea și controlul activității firmei țintă |
Investițiile străine directe sunt considerate investiții „active” |
|
Lichidiatea investiției în funcție de procedura și perioada de realizare |
Vânzarea pachetului de acțiuni se va face, în general, prin oferta publică de vânzare, plasament privat secundar sau răspuns la oferta publică de cumpărare (proceduri mai complexe decât executarea unui ordin bursier). |
|
Motivația investiției în funcție de strategia urmată |
Complexă (de exemplu cucerirea de noi piețe). Investițiile străine directe sunt realizate de CTN ca parte integrantă a unei strategii operaționale (de afaceri) |
|
Orizontul de timp |
Angajament pe termen lung |
|
Relația cu piața de capital |
Piața de capital deține un rol auxiliar. În cazul investițiilor străine, firmele trebuie să dețină, pe lângă importante disponibilități bănești, și anumite avantaje competitive pe care să le poată transfera în străinătate. |
|
Stabilitate |
Accentuată. Cauzele acestei situații sunt legate de faptul că : corporațiile transnaționale sunt interesate de profitul pe termen lung, obținut ca urmare a realizării unei producții; corporațiile transnaționale investesc în străinătate din considerente legate de piață, potențialul de creștere și caracteristicile strcturale ale țării gazdă și nu iau în considerare momentele de criză care se manifestă pe termen scurt; corporațiile transnaționale se implică în realizarea unei investiții străine directe ca parte integrantă a unui sistem de producție internațional, iar lichidarea afacerii respective nu numai că este dificilă, dar trebuie analizată în contextul strategiei companiei respective; |
|
Sursele beneficiilor ulterioare |
Investitorul urmărește să obțină un profit nu numai pe baza contribuției sale financiare, dar și a transferului activelor intangibile. Beneficiile trebuie să se materializeze în principal în avantaje financiare. |
|
Volatilitatea fluxurilor investiționale în perioada de criză cu care se confruntă economia țării gazdă |
Redusă. Cu toate acestea, există și situații în care volatilitatea investițiilor străine directe se dovedesc destul de ridicată. |
Sursa: Georgeta Ilie- Investiții internaționale- Editura Pro Universitaria, 2009, p 10-11
[1] FMI, Balance of Payments Manual, ed.a5-a, 1993
[2] Panorama of European Industry, European Comission, 1991
[3] Georgeta Ilie – Investiții intrenaționale ediția a II-a revizuită și adăugată, Editura Pro Universitaria, București, 2009, p.9
[4] UNCTAD, World Investment Report, 1992
[5] Scope and definition, UNCTAD series on issues in international investment agreements, UNCTAD, New York and Geneva, 1999, p.16
[6] World Bank Convention Materials, 1996, vol. 2, p. 623
[7] O.U.G. nr. 92/1997 privind stimularea investițiilor directe, modificată și aprobată prin Legea nr. 241/1998
