Pentru estimarea valorii întreprinderii, se pot utiliza trei abordări sau modalităţi de evaluare:
- abordarea pe bază de active (patrimonială);
- abordarea pe bază de venit;
- abordarea prin comparaţie.
Fiecare tip de abordare cuprinde mai multe metode şi tehnici de evaluare, iar, în practică, un evaluator poate utiliza toate cele trei abordări pentru a estima valoarea întreprinderii.
Deci, există o deosebire între abordare şi metodă, deoarece abordarea reprezintă o atitudine faţă de stabilirea valoarii întreprinderii (prin comparaţii, prin costuri sau pe bază de randament), iar metoda este o cale concretă de calcul. Selecţia unui anumit tip de abordare sau a unei metode depinde de tipul de întreprindere, de situaţia acesteia la data evaluării, de informaţiile disponibile, de scopul evaluării etc. Standardele de evaluare recomandă, însă, ca evaluatorii să utilizeze cel puţin două abordări atunci când evaluează o firmă.
►Abordarea pe bază de active (patrimonială)
Este modalitatea de estimare a valorii unei întreprinderi sau a unui pachet de acţiuni, pe baza utilizării uneia sau mai multor metode de evaluare, prin care se determină valoarea de piaţă a activelor individuale ale firmei, din care se scade valoarea de piaţă a datoriilor totale.
Rezultă, deci, că, prin acest tip de abordare, valoarea firmei este egală cu activele totale corectate la valoarea de piaţă minus datoriile totale corectate.
Abordarea patrimonială se bazează pe principiul că un activ nu valorează mai mult decât costul de înlocuire al tuturor părţilor sale componente. Abordarea patrimonială necesită corectarea valorilor contabile din bilanţ (influenţate, în mare măsură, de costul istoric) cu valorile de piaţă, atât pentru active, cât şi pentru datorii. În evaluarea unei întreprinderi, se are, astfel, în vedere cât costă construcţia unei firme similară cu cea evaluată, luându-se în considerare toate cheltuielile, respectiv de recrutare, de angajare, instruire, de obţinere a autorizaţiilor şi licenţelor de funcţionare, de intrare pe piaţă, de creare a unei reţele de aprovizionare şi de distribuţie etc.
Din punct de vedere practic, această abordare presupune o activitate complexă, datorită multitudinii şi diversităţii activelor ce vor fi evaluate în mod diferit: imobilizări necorporale, corporale, financiare, active circulante.
În cadrul abordării patrimoniale, se cuprind următoarele metode:
-metoda activului net corectat (ANC), care pleacă de la premisa continuării activităţii de exploatare;
-metoda activului net de lichidare (ANL), care pleacă de la premisa încetării activităţii firmei şi lichidării acesteia.
►Abordarea pe bază de venit
Este modalitatea de estimare a valorii unei întreprinderi sau a unui pachet de acţiuni, pe baza utilizării uneia sau mai multor metode de evaluare, prin care valoarea este determinată prin convertirea (actualizarea sau capitalizarea) veniturilor anticipate.
Această abordare se bazează pe principiul anticipării, care presupune că valoarea provine din beneficiile viitoare anticipate ce urmează a fi generate de proprietatea deţinută. Cuprinde următoarele metode:
-metoda actualizării cash flow-ului net – presupune estimarea fluxurilor viitoare de lichidităţi şi determinarea valorii actuale a întreprinderii prin actualizarea acestor fluxuri cu o rată adecvată de actualizare;
-metoda capitalizării venitului – presupune obţinerea valorii prin împărţirea unui nivel reprezentativ al venitului cu o rată de capitalizare sau prin înmulţirea venitului cu un coeficient.
Utilizarea acestor metode necesită rezolvarea unor probleme, precum determinarea venitului reprezentativ, previzionarea fluxurilor de lichidităţi, stabilirea ratei de actualizare sau de capitalizare, estimarea ratei de creştere a firmei etc.
►Abordarea prin comparaţie
Este modalitatea de estimare a valorii unei întreprinderi sau a unui pachet de acţiuni, pe baza utilizării uneia sau mai multor metode de evaluare, prin care se compară obiectul de evaluat cu întreprinderi sau pachete de acţiuni similare care au fost tranzacţionate.
Aplicarea metodelor acestei abordări necesită existenţa unor informaţii disponibile referitoare la tranzacţii cu întreprinderi similare şi relevante. În practică, această abordare conduce la obţinerea celor mai bune rezultate referitoare la valorile estimate pentru obiectul evaluat.
Utilizarea acestor metode este destul de simplă, întrucât presupune identificarea asemănărilor şi deosebirilor dintre firma evaluată şi tranzacţii similare comparabile. Ca surse de informaţii, se pot utiliza:
-pieţele financiare de valori mobiliare, unde se tranzacţionează participaţii;
-piaţa vânzărilor şi cumpărărilor de întreprinderi în ansamblul său;
-tranzacţiile anterioare cu proprietăţi care au implicat evaluarea acestora.
În aplicarea acestei abordări, o atenţie deosebită trebuie acordată identificării unei baze de comparaţie rezonabile şi stabilirii unor parametri de echivalenţă (de exemplu, multiplicatorul preţ/cifra de afaceri sau preţ/profit net), care să asigure, eventual prin unele corecţii, convertirea unor date comparabile în valoarea întreprinderii supuse evaluării.
Abordarea prin comparaţie cuprinde următoarele metode:
-metoda comparaţiei cu societăţi similare cotate;
-metoda comparaţiei cu tranzacţii de întreprinderi similare necotate;
-metoda comparaţiei cu tranzacţii anterioare sau oferte de tranzacţie cu participaţii (acţiuni sau părţi sociale) ale firmei evaluate.
