Intrarea României în UE, a însemnat, pe lângă alte drepturi, şi accesul liber la munca în oricare din statele membre. Cel puţin teoretic! Pentru că, practic, mai multe ţări au impus restricţii muncitorilor români şi bulgari, de teama invaziei acestora pe pieţele interne ale muncii. Restricţii care au fost menţinute în zece dintre tările UE, la mai bine de patru ani de la intrarea celor doua state în comunitatea europeană.
Deşi la nivel european se militează pentru liberul acces la muncă pe piaţa comunitară, statele membre au posibilitatea de a impune restricţii cetaţenilor din statele nou intrare în UE, care pot fi menţinute pe o perioada de până la şapte ani.
Cetăţenii români[1] se pot încadra în muncă în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii statului membru respective în următoarelor state: Estonia, Finlanda, Polonia, Slovacia, Cehia, Cipru, Suedia, Slovenia, Letonia, Lituania, Bulgaria, Spania, Danemarca, Grecia, Ungaria şi Portugalia. Astfel, cetăţenii români pot lucra în aceste state fără a avea nevoie de permis de muncă. Zece ţări membre UE preferă să aştepte încheierea perioadei tranzitorii, la sfârşitul lui 2013, înainte de a-şi deschide piaţa muncii pentru bulgari şi români. Tratatul de aderare a Bulgariei şi României, intrate în UE în 2007, prevede încheierea restricţiilor privind libera circulaţie a muncitorilor din aceste două ţări la 1 ianuarie 2012. Dar, celelalte ţări membre pot cere un termen suplimentar de doi ani dacă apreciază că piaţa muncii din ţările lor este ameninţată.
Aceste state membre care solicită în continuare permise de munca muncitorilor români[2] sunt: Austria, Belgia, Franţa, Germania, Irlanda, Luxemburg, Malta, Marea Britanie şi Olanda, Italia.
De asemenea, Norvegia, Islanda, Lichtenstein şi Elveţia au restricţionat complet accesul românilor pe piaţa muncii, pe teritoriul lor. Elveţia are dreptul să impună restricţii până pe 31 mai 2014.
Cetăţenii români care doresc să lucreze în Austria[3] au în continuare nevoie de un permis de muncă (Beschäftigungsbewilligung), care trebuie solicitat de către angajator. Începând cu 1 ianuarie 2008 Austria şi-a deschis piaţa muncii pentru cetăţenii noilor state membre ale UE, inclusiv România şi Bulgaria, pentru 50 de grupe de meserii. Se pot elibera aprobări de muncă pentru următoarele meserii (în domeniul construcţiilor, construcţiilor de maşini, bucătari şi ospătari).
Pentru ca un cetăţean român să obţină permisul de muncă, este necesar ca un angajator din Belgia[4] să înainteze autorităţilor competente o cerere pentru a obţine autorizaţia de muncă pentru cetăţeanul în cauză.
Cetăţenii români care doresc să lucreze în Franţa[5] trebuie să obţină în prealabil o autorizaţie de muncă. Franţa a liberalizat accesul cetăţenilor statelor Uniunii Europene pe piaţa muncii, inclusiv în cazul României, pentru încă 150 de profesii şi meserii, în domenii precum construcţii, comerţ, agricultură, electricitate şi electronică, transporturi, logistică şi turism, industria uşoară, industria de prelucrare a lemnului, grafică, gestiunea şi administrarea întreprinderilor, informatică, cercetare, sistemul bancar şi al asigurărilor, comerţ, servicii casnice, publice, management, sănătate.
De la data aderării României la Uniunea Europeană, Germania[6] a impus restricţii în ceea ce priveşte accesul lucrătorilor români pe piaţa muncii. Totodată, limitarea s-a extins şi în sfera prestării de servicii de către societăţile stabilite în România, pentru anumite domenii cum ar fi construcţiile şi sectoarele conexe, decoraţiunile interioare şi activităţi de curăţătorie industrială (clădiri, mobile şi autovehicule). Prin Hotararea nr. 51 a SGB II din 24.11.2010 cetăţenii din Estonia, Lituania, Letonia, Polonia, Slovacia, Slovenia, Cehia si Ungaria nu mai necesită aprobare pentru desfăşurarea unor activitati sezoniere în Germania. În acelaşi document se precizează că lucrătorii sezonieri din Bulgaria, România şi Croaţia necesită în continuare, aprobare pentru muncă. Decizia de renunţare nu afectează numărul lucrătorilor sezonieri din România, întrucât pentru anul 2011 România va beneficia de alocarea unui contingent de lucru de până la 150.000 în domeniul activităţilor sezoniere, ţinându-se cont şi de evoluţia pozitivă din ultimii ani a numărului solicitărilor angajatorilor germani pentru forţă de muncă din România (în anul curent, cca.100.000[7] de lucrători sezonieri români au lucrat pe teritoriul R. F. Germania).
Marea Britanie[8] se vede nevoită să renunţe la toate restricţiile impuse pe piaţa muncii pentru locuitorii din cele opt state care au aderat la U.E. în 2004. Astfel, imigranţii din Cehia, Polonia, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Estonia, Letonia şi Lituania vor putea activa pe piaţa muncii din Marea Britanie. Singurele ţări membre care nu vor avea acces liber sunt România şi Bulgaria. În prezent, pentru a lucra în Marea Britanie, cetăţenii români trebuie să obţină un permis de muncă. Excepţie sunt studenţii, liber-profesioniştii şi cei care au mijloace financiare suficiente pentru a se întreţine. Există şi domenii de activitate pentru care românii pot solicita permisul de munca direct de la Ministerul de Interne, fără ca angajatorul să mai fie implicat. Aceste domenii sunt: personalul operaţional în aeroporturi, plasamente “au pair”, lucratori din gospodarii particulare, pastori, misionari sau membri ai unui ordin religios, angajaţi guvernamentali delegaţi, doctori pentru studii post-universitare sau dentişti şi generalişti rezidenţi.
Persoanele interesate să muncească în Olanda[9] au nevoie de permis de muncă, care va fi obţinut de angajatorul olandez, acesta va trebui sa facă dovada că pentru locul de muncă respectiv nu a existat nici un cetăţean olandez sau dintr-un stat membru UE care nu are restricţii pe piata muncii.
Aproape două milioane de români lucrează în străinătate, dintre care cei mai mulţi lucrează cu forme legale în Italia, respectiv 968.000 iar aproape 770.000 locuiesc cu forme legale în Spania.
Totuşi, ca membri ai Uniunii Europene, avem drept de şedere în toate ţările membre ale UE.
[1] www. ec.europa.eu/eures
[2] www.euractiv.ro
[3] www.muncainstrainatate.anofm.ro
[4] www.muncainstrainatate.anofm.ro
[5] www. paris.mae.ro
[6] www.mmuncii.ro
[7] www.bukarest.diplo.de
[8] www.ind.homeoffice.gov.uk
[9] www.rijksoverheid.nl
