Adam Smith (1723-1790) – considerat părintele economiei politice moderne, fondatorul şcolii clasice liberale. S-a născut în Scoţia, în comitatul Fife, în Kirkaldy, a făcut studiile de filozofie la Universitatea din Glasgow, iar studiile le termină la Oxford. Îl întâlneşte pe David Hume cu care va lega o strânsă prietenie, perioadă în care asupra sa exercită o anumită influenţă şi Voltaire. După un debut în cariera universitară la Edimburg, în 1751 este numit profesor de logică şi filozofie morală la Universitatea din Glasgow. În anul 1759 publică „Teoria sentimentelor morale” care l-a plasat foarte repede în avanscena filozofiei engleze. Lucrarea era o cercetare privind originea aprobării şi dezaprobării morale : dezvoltă ideea după care egoismul domină viaţa economică, în timp ce altruismul domină viaţa socială.
În 1764, la 40 de ani, se lasă de profesorat şi pentru o rentă de 800 £, pe viaţă, îl însoţeşte pe ducele Buccleug, nepotul celebrului om de stat Charles Townsheud, într-o călătorie în străinătate, călătorie care îi permite să cunoască lumea (îi întâlneşte pe Voltaire, pe fiziocraţii Quenay şi Turgot, care îl cuceresc şi îl inspiră). Se întoarce ulterior în Anglia şi în 1776 publică lucrarea „Avuţia naţiunilor. O cercetare asupra naturii şi cauzelor ei”, lucrare care îi confirmă celebritatea. Această lucrare cuprinde cinci cărţi. Esenţa teoriei sale economice este cuprinsă în primele două cărţi. Prima carte conţine miezul teoriei eleborate de A. Smith despre valoare şi repartiţie; a doua carte se ocupă cu natura, acumularea şi întrebuinţarea capitalului; cartea a treia are un pronunţat caracter istoric, fiind în fapt o monografie disparată despre dezvoltarea agriculturii în Europa de la căderea Imperiului roman; în cartea a patra face o analiză comparativă şi critică a unor doctrine economice premergătoare, mai ales mercantilismului şi fiziocratismului, iar în ultima parte a lucrării se ocupă de probleme ce ţin de stat şi de politica economică dusă de acesta, îndeosebi politica fiscală (ultima parte este un mic tratat despre finanţele publice).
„Avuţia naţiunilor. O cercetare asupra naturii şi cauzelor ei” a avut o influenţă mare asupra multor generaţii de economişti din Anglia şi din alte ţări. Ea a stimulat gândirea economică, atât prin răspunsurile date numeroaselor întrebări cu care erau confruntaţi economiştii, oamenii politici şi agenţii economici la graniţa dintre secolele XVIII şi XIX, cât şi prin polemicele şi îndoielile pe care le-au generat.
Pentru ceea ce a însemnat omul A. Smith, J. Schumpeter este de părere că e suficient a nota : „în primul rînd că era scoţian până în adâncul sufletului, pur şi fără pată; în al doilea rând, mediul său familiar imediat era serviciul public scoţian – pentru a-i înţelege viziunea asupra vieţii sociale şi a activităţii economice, iar în al treilea rând era un profesor, unul adevărat, nu numai când ţinea cursuri la Edimburg şi Glasgow, ci în mod permanent, în virtutea unui caracter indelebil”.
Intelectual fin, dotat, independent până la frondă, puţin dispus să fie deranjat, distrat până la bizarerie, acesta este omul şi economistul A. Smith care a lăsat ştiinţei economice o lume de idei şi o doctrină, cea liberală.
