Conform art.1 Cod proc.pen, pentru a putea fi realizat scopul procesului penal, este necesar ca orice persoana care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala sa fie pedepsita conform vinovatiei ei si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspunderea penala.
In concret, activitatea procesual penala trebuie sa se finalizeze prin sanctionarea, atunci cand este cazul, a persoanelor ce se fac vinovate de savarsirea unor infractiuni.
In cadrul procesului penal, dispozitiile hotararii penale date de instanta de judecata si ramasa definitiva, trebuie aduse la indeplinire, dispozitii ce prevad constrangerea celor condamnati in asa fel incat acestia sa suporte efectiv sanctiunile penale aplicate.
Astfel, punerea in executare a hotararilor penale constituie o faza autonoma a procesului penal.
In faza punerii in executarea hotararilor penale actioneaza normele legale care reglementeaza punerea in executare a acestora, precum si unele norme care privesc aspecte procesuale legate de executare.
Este important de precizat ca exista diferenta intre reglementarea punerii in executare a hotararilor penale, ce cade sub incidenta exclusiva a normelor dreptului procesual penal, si executarea propriu-zisa a sanctiunii penale aplicate, ce cade sub incidenta normelor de drept substantial, norme cuprinse in Codul penal, Legea nr.275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, Legea nr.23/1969 privind executarea pedepselor (in ce priveste executarea pedepsei la locul de munca) .
Faza punerii in executare a hotararilor penale este alcatuita din acte procesuale si acte procedurale proprii, ce nu sunt intalnite in celelalte faze ale procesului penale si nici in cadrul executarii propriu-zise a sanctiunii penale.
Faza procesuala a punerii in executare a hotararilor penale este calauzita si de principii proprii, precum: obligativitatea, executabilitatea, jurisdictionalitatea si continuitatea.
Amanarea executarii pedepsei inchisorii
- I. Concept si caracterizare
In vederea realizarii scopului procesului penal si pentru a asigura eficienta pedepsei aplicate, este necesara executarea de indata a unei hotarari penale definitive.
Exista totusi unele situatii deosebite (de natura a pune in pericol viata, sanatatea sau interese majore ale condamnatului, daca ar fi privat imediat de libertate) in care se poate dispune amanarea executarii pedepsei inchisorii, situatii care reprezinta exceptii de la regula punerii de indata in executare a unei hotarari de condamnare. Aceste situatii insa sunt strict prevazute de lege, instanta de judecata fiind cea care poate aprecia, in functie de conditiile concrete ale cauzei, daca acorda sau nu anamarea executarii unei pedepse.
Amanarea executarii pedepsei inchisorii este reglementata de Codul de procedura penala in art.453-art.454.
- II. Cazurile in care poate fi dispusa amanarea executarii pedepsei inchisorii.
Asa cum am mentionat, situatiile in care poate fi dispusa amanarea executarii pedepsei inchisorii sunt expres prevazute de lege, tocmai pentru a exista o garantie ca amanarea executarii pedepsei este dispusa in situatii justificate pe deplin.
Potrivit Codului de procedura penala, art.453, amanarea executarii pedepsei inchisorii poate fi dispusa in trei cazuri:
1.Potrivit art.453 al.1 lit.a teza I – „cand se constata pe baza unei expertize medico-legale ca cel condamnat sufera de o boala grava care face imposibila executarea pedepsei, iar instanta apreciaza ca amanarea executarii si lasarea in libertate nu prezinta un pericol concret pentru ordinea publica”.
Din textul legal rezulta ca trebuie indeplinite cumulativ mai multe conditii pentru a putea fi dispusa amanarea executarii pedepsei inchisorii:
a)cel condamnat sa sufere de o boala grava care face imposibila executarea pedepsei;
b)boala trebuie sa fie constatata printr-o expertiza medico-legala;
c)prin amanarea executarii pedepsei si lasarea in libertate a celui condamnat nu se creeaza un pericol concret pentru ordinea publica.
Ramane la aprecierea instantei de judecata daca aceste conditii sunt indeplinite sau nu. Nu este insa obligatoriu pentru instanta de judecata a dispune amanarea executarii pedepsei inchisorii, chiar daca sunt indeplinite conditiile. Astfel, chiar daca exista un raport de expertiza medico-legala prin care se constata ca cel condamnat sufera de o boala grava care il pune in imposibilitatea de a executa pedeapsa, instanta nu este obligata sa dispuna amanarea executarii ei. Instanta de judecata nu poate contesta rezultatul continut in actul medico-legal, dar dispozitia de amanare a executarii pedepsei nu se bazeaza exclusiv pe concluziile raportului medico-legal, ci se au in vedere si alte elemente ce pot fi determinante in luarea hotararii.
In practica judiciara s-a statuat ca poate fi dispusa amanarea executarii pedepsei inchisorii numai in cazurile in care boala poate fi constatata printr-o expertiza medicala si nu poate fi tratata in reteaua sanitara din cadrul Admnistratiei Nationale a Penitenciarelor. Nu este suficient insa ca boala constatata sa poata fi tratata in reteaua sanitara a penitenciarelor, ci trebuie sa se verifice practic existenta conditiilor optime de tratament si terapeutica la locul de detinere (de exemplu, aparate medicale speciale, medicamente speciale etc).
Pentru a putea fi dispusa amanarea executarii pedepsei inchisorii este obligatorie efectuarea unei expertize medico-legale. Nu sunt suficiente, pentru admiterea sau respingerea unei asemenea cereri, acele certificate medicale care se afla la dosarul cauzei, dupa cum nici o expertiza anterior facuta nu poate fi relevanta. Pot fi luate insa in calcul aceste acte la efectuarea unei expertize medico-legale, tinandu-se in principal cont de verificarea reala a starii de sanatate a condamnatului la momentul formularii cererii.
De asemenea, pentru a putea fi dispusa amanarea executarii pedepsei inchisorii, este necesar ca din continutul raportului de expertiza medico-legala sa rezulte, fara echivoc, ca cel condamnat sufera de o boala grava care il pune in imposibilitatea de a executa pedeapsa sau ca boala nu poate fi tratata in sistemul penitenciar. Concluziile raportului de expertiza medico-legala trebuie sa fie precise, clare, unele neclaritati putand cnduce la completarea raportului sau efectuarea unei alte expertize medico-legale.
De precizat ca nu se face distinctie intre notiunile boli curabile si boli incurabile, fiind necesar doar sa se constate ca in conditiile detentiei, boala constatata ar expune sanatatea condamnatului la urmari grave.
In literatura de specialitate exista opinii care considera ca poate fi amanata si executarea masurii educative privind trimiterea minorului intr-un centru de reeducare.
In cazul in care este admisa cererea condamnatului, amanarea executarii pedepsei inchisorii poate fi dispusa numai „pana cand starea de sanatate a condamnatului se va ameliora, astfel incat pedeapsa sa poata fi pusa in executare” – art.453 al.1 lit.a teza a II-a.
Cu toate acestea, amanarea executarii pedepsei trebuie acordata pe un termen stabilit de instanta, in raport si de concluziile expertizei medico-legale, nefiind legala o o amanare fara a se stabili un termen sau o indicare generala ca dureaza pana cand condamnatul se va afla in situatia de a putea executa pedeapsa. In acest fel, se verifica la expirarea termenului care este starea condamnatului, iar daca boala de care a suferit nu a incetat se stabileste un nou termen pana cand este amanata executarea pedepsei privative de libertate.
2.Potrivit art.453 al.1 lit b teza I – „cand o condamnata este gravida sau are un copil mai mic de un an”.
Dispozitiile mentionate sunt aplicabile si femeii gravide fata de care s-a dispus masura trimiterii intr-un centru de reeducare.
In ipotezele prevazute in acest caz, „executarea pedepsei se amana pana la incetarea cauzei care a determinat amanarea” – art.453 al.1 lit b teza a II-a.
O situatie speciala o are condamnata la executarea pedepsei inchisorii la locul de munca, atunci cand este gravida, amanarea acordandu-se numai pe perioada stabilita de normele legale cu privire la concediul ce se acorda salariatelor inainte si dupa nastere, fara a mai beneficia de amanarea pentru copil mai mic de un an.
In literatura de specialitate si practica judiciara au fost exprimate opinii diferite cu privire la momentul pana la care poate fi dispusa amanarea in cazul in care condamnata are un copil mai mic de un an.
Potrivit unei opinii, s-a sustinut ca instanta, admitand cererea de amanare a pedepsei, poate dispune amanarea pe o durata mai scurta de timp decat cea prevazuta de lege – pana la incetarea cauzei care a determinat amanarea – acesta fiind un termen limita maxim, nu un termen obligatoriu, in acest fel putandu-se verifica mai bine daca mai subzista cauza care justifica masura luata.
Intr-o opinie contrara,imbratisata de mai multi, se sustine ca amanarea executarii pedepsei inchisorii in cazul in care condamnata are un copil mai mic de un an se dispune pana la incetarea cauzei care a detereminat amanarea, adica pana la implinirea varstei de un an, in ideea ca femeia condamnata sa poata ingriji copilul pana la varsta de un an, in caz contrar fiind prejudiciate in principal interesele minorului si s-ar contraveni dispozitiilor art.453 al.1 lit.b.
3.Potrivit art.453 al.1 lit.c – „cand din cauza unor imprejurari speciale, executarea imediata a pedepsei ar avea consecinte grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucreaza. In acest caz, executarea poate fi amanata cel mult 3 luni si numai o singura data”.
Lamurirea sintagmelor de „imprejurari speciale” si „consecinte grave” a fost lasata in sarcina instantelor judecatoresti care, de la caz la caz, apreciaza indeplinirea conditiilor prevazute de lege.
In acest sens, starea sanatatii unui parinte paralizat aflat in grija exclusiva a condamnatului constituie o imprejurare speciala ce justifica amanarea executarii pedepsei pe timpul necesar demersurilor in vederea internarii bolnavului intr-o institutie de asistenta sociala.
S-a considerat, de asemenea, in legatura cu cel condamnat sau familia sa, ca poate avea consecinte deosebit de grave punerea imediat in executare a pedepsei inchisorii atunci cand condamnatul este singurul sustinator al unei familii cu copii, care ar ramane lipsita de posibilitati de intretinere daca executarea s-ar face imediat.
Amanarea executarii pedepsei inchisorii poate fi dispusa, intre altele, cand executarea imediata ar avea consecinte grave pentru unitatea la care lucreaza cel condamnat.
Conditia nu este indeplinita atunci cand, data fiind natura functiei pe care o avea condamnatul si atributiile pe care aceasta le implica, inlocuirea condamnatului se poate face fara ca interesele generale si bunul mers al unitatii unde lucreaza sa fie afectate prin executarea imediata a pedepsei.
De asemenea, conditia nu este indeplinita in situatia in care se invoca faptul ca cel condamnat, asociat unic si administrator al unei societati comerciale, trebuie sa fie prezent la desfasurarea unor activitati comerciale de mare importanta, fara a se face insa dovada ca executarea imediata a pedepsei ar avea consecinte deosebit de grave pentru condamnat ori pentru societate.
In cazul in care, insa, unitatea la care lucreaza cel condamnat are absoluta nevoie de serviciile acestuia pana la pregatirea unei alte persoane care sa-l inlocuiasca, cererea de amanare a executarii pedepsei este intemeiata.
Referitor la termenul prevazut de lege pentru acordarea amanarea executarii pedepsei inchisorii, facem urmatoarele precizari: o asemenea amanare poate fi acordata doar pe cel mult 3 luni si numai o singura data. Aceasta inseamna ca, in cazul admiterii unei asemnea cereri, cel condamnat nu mai poate formula o noua cerere de amanarea executarii pedepsei inchisorii, chiar daca prima amanare nu s-a acordat pe trei luni sau daca motivele de fapt ar fi altele decat cele formulate in cererea anterioara.
Cu toate acestea, in cazul condamnatului care a mai obtinut o amanare a executarii pedepsei pentru unul din motivele prevazute de art.453 al.1 lit.b, nu constituie un impediment legal de a se amana executarea aceleiasi pedepse in temeiul art.453 al.1 lit c, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege.
III. Procedura amanarii executarii pedepsei inchisorii.
1.Titularii cererii de amanare a executarii pedepsei inchisorii
Potrivit art.453 al.2, pot formula cerere de amanare a executarii pedepsei inchisorii: procurorul, condamnatul, reprezentantul legal al condamnatului. In cazul prevazut la art.453 al.1 lit.c, cererea poate fi facuta si de conducerea unitatii in care lucreaza condamnatul.
Coroborand dispozitiile art.453 al.2 cu cele ale art.362 al.final, rezulta ca tatal nu poate solicita amanarea executarii pedepsei inchisorii aplicate fiului sau major, o asemenea cerere neputand fi totusi respinsa ca facuta de o persoana fara calitate. In aceasta situatie, instanta urmeaza a-l intreba pe condamnat daca isi insuseste cererea, in cazul in care si-o insuseste procedandu-se la judecarea acesteia.
Regulile mentionate se aplica si in situatia celui condamnat la executarea pedepsei la locul de munca, cu precizarea ca, in cazul situatie prevazute la art.453 al.1 lit b, executarea pedepsei poate fi amanata pe perioada stabilita de normele legale cu privire la concediul ce se acorda salariatelor inainte si dupa nastere.
Ca si noutate, prin Legea 356/2006 s-a reglementat posibilitatea retragerii cererii de amanare a executarii pedepsei inchisorii de catre cel care a formulat-o.
2.Instanta competenta. Atributiile altor organe de stat.
Potrivit art.454, instanta competenta sa se pronunte asupra acordarii amanarii pedepsei este instanta de executare.
In vederea solutionarii cererii, instanta procedeaza, potrivit art.460, la citarea partilor, prezenta condamnatului arestat si a procurorului fiind obligatorie, precum si luarea de masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu in cazurile prevazute de art.171 Cod proc.pen. Instanta se pronunta prin sentinta asupra cererii de amanare a executarii pedepsei inchisorii.
Potrivit art.454 al.1/1, instanta de executare care a dispus amanarea executarii pedepsei inchisorii trebuie sa comunice hotararea de amanare a executarii pedepsei, dupa ramanerea definitiva a acesteia, sectiei de politie in a carei raza teritoriala locuieste condamnatul, jandarmeriei, politiei comunitare, organelor competente sa elibereze pasaportul, organelor de frontiera, precum si altor institutii, in vederea asigurarii respectarii obligatiilor impuse condamnatului.
Organele in drept refuza eliberarea pasaportului sau, dupa caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata amanarii.
Organul de politie desemnat cu supravegherea de catre instanta de executare, verifica periodic respectarea obligatiilor de catre condamnat si, in cazul in care constata incalcari ale acestora, sesizeaza, de indata, instanta de executare. Daca aceasta din urma constata incalcarea cu rea-credinta a obligatiilor stabilite, poate dispune revocarea amanarii executarii pedepsei si punerea in executare a pedepsei privative de libertate. Daca insa incalcarea obligatiilor stabilite de instanta de catre cel condamnat nu ii este imputabila acestuia, instanta nu va dispune revocarea amanarii executarii pedepsei.
3.Caracterul executoriu al hotararii prin care se dispune amanarea executarii pedepsei inchisorii.
Amanarea executarii pedepsei isi produce efectele incepand cu data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de admitere a cererii.
De altfel, art.453 al.2/2 prevede: „in cazurile prevazute in al.1 lit. a si b, hotararile prin care se dispune amanarea executarii pedepsei sunt executorii de la data pronuntarii”. In concluzie in cazurile prevazute de art.453 al.1 lit. a si b hotararea este executorie de la data pronuntarii, iar in cazul prevazut in art.453 al.1 lit.c, hotararea este executorie de la data ramanerii definitive.
Instanta de executare este obligata sa tina evidenta amanarilor acordate si, la expirarea termenului, sa ia masuri pentru emiterea mandatului de executare, iar daca mandatul a fost emis, sa ia masuri pentru aducerea lui la indeplinire.
In situatia in care nu s-a stabilit un termen, judecatorul delegat al instantei de executare este obligat sa verifice periodic daca mai subzista cauza care a determinat amanarea executarii pedepsei, iar cand constata ca aceasta a incetat, sa ia masuri pentru emiterea mandatului de executare sau, dupa caz, pentru aducerea lui la indeplinire.
4.Obligatiile care trebuie respectate de condamnatul fata de care s-a dispus amanarea executarii pedepsei.
Conform art.453/1, pe durata amanarii executarii pedepsei inchisorii instanta va dispune ca cel condamnat sa respecte patru obligatii si poate dispune ca acesta sa respcte alte sase obligatii.
Astfel, conform art.453/1 al.1 lit.a-d, obligatiile care se dispun fata de persoana condamnata sunt:
-sa nu depaseasca limita teritoriala fixata decat in conditiile stabilite de instanta;
-sa se prezinte la instanta de judecata, oro de cate ori este chemat sau la organul de politie desemnat de instanta cu supravegherea, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat;
-sa nu isi schimbe locuinta fara incunostintarea instantei care a dispus amanarea;
-sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme.
Potrivit art.453/1 al.2 lit.a-f, obligatiile care pot fi dispuse fata de persoana condamnata sunt:
a)sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
b)sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive sau culturale sau in orice alte locuri stabilite de instanta;
c)sa nu se apropie de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, persoana impreuna cu care a comis fapta, martori, experti ori alte persoane stabilite de instanta si sa nu comunice cu acestea, direct sau indirect;
d)sa nu conduca nici un vehicul sau anumite vehicule stabilite;
e)sa nu se afle in locuinta partii vatamate;
f)sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in exercitarea careia a savarsit fapta.
Intreruperea executarii pedepsei inchisorii.
- I. Concept si caracterizare
Pe langa institutia amanarii executarii pedepsei inchisorii, legea reglementeaza si intreruperea executarii pedepsei inchisorii. Cele doua institutii se deosebesc prin faptul ca amanarea executarii pedepsei inchisorii are loc inainte de a fi inceput executarea, in timp ce intreruperea executarii pedepsei inchisorii presupune inceperea executarii pedepsei.
Intreruperea executarii pedepsei inchisorii se deosebeste si de liberarea conditionata, intrucat intreruperea executarii pedepsei inchisorii presupune reluarea executarii dupa o anumita perioada de intrerupere, in timp ce in cazul liberarii conditionate, pedeapsa se considera executata daca, in intervalul de timp de la liberare si pana la implinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a savarsit din nou o infractiune. Si in cazul liberarii conditionate poate fi reluata executarea pedepsei, dar numai in cazul revocarii acesteia, revocare ce se dispune daca cel liberat a comis din nou o infractiune, insa nici in aceasta situatie cele doua institutii nu se confunda.
De asemenea, intreruperea executarii pedepsei inchisorii se deosebeste si de suspendarea executarii pedepsei ce poate fi dispusa in cadrul cailor de atac extraordinare cand, in anumite situatii, in mod practic, suspendarea executarii pedepsei presupune intreruperea executarii in cazul in care aceasta a inceput; in aceste cazuri, suspendarea executarii pedepsei este intemeiata pe presupusa nelegalitate sau netemeinicie a hotararii atacate.
Intreruperea executarii pedepsei este reglementata de Codul de procedura penala in cadrul art.455-art.457.
- II. Cazurile in care poate fi dispusa intreruperea executarii pedepsei inchisorii
Conform art.455, intreruperea executarii pedepsei inchisorii poate fi dispusa in aceleasi cazuri in care poate fi dispusa si amanarea executarii pedepsei inchisorii. Astfel:
1.intreruperea executarii pedepsei inchisorii poate fi ceruta cand, pe baza unei expertize medico-legale, se constata ca cel care executa pedeapsa sufera de o boala grava care face imposibila executarea pedepsei, iar instanta apreciaza ca intreruperea executarii si lasarea in libertate nu prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
La fel ca si in cazul prevazut la amanarea executarii pedepsei inchisorii, conditiile prevazute in textul legal si care trebuie indeplinite cumulativ sunt:
-condamnatul sa sufere de o boala grava care face imposibila continuarea executarii pedepsei;
-boala trebuie sa fie constatata printr-o expertiza medico-legala;
-prin intreruperea executarii pedepsei si lasarea in libertate a condamnatului nu se creaza un pericol concret pentru ordinea publica.
Rezulta ca, si in cazul intreruperii executarii pedepsei inchisorii, verificarea bolii trebuie facuta pe calea unei expertize medico-legale, nefiind suficienta o constatare medico-legala sau referatul intocmit de medicul penitenciarului, dupa cum nici o expertiza anterioara, mai veche de un an, nu prezinta relevanta, deoarece trebuie stabilit cu certitudine daca boala de care sufera condamnatul in momentul formularii cererii, il pune in imposibilitatea de a executa pedeapsa.
Ca si in cazul amanarii executarii pedepsei inchisorii, peantru a putea fi dipusa intreruperea executarii pedepsei inchisorii, in expertiza medico-legala ce se efectueaza trebuie sa se precizeze clar, fara echivoc, ca boala nu poate fi tratatat in reteaua sanitara a Administratiei Nationale a Penitenciarelor si ca il pune pe condamnat in imposibilitatea de a executa pedeapsa.
Daca se constata indeplinite conditiile, intreruperea executarii pedepsei inchisorii poate fi acordata pana la o data cand cel condamnat se va gasi in situatia de a putea relua executarea pedepsei, insa se poate dispune numai pe un termen limitat, nu definitiv. Daca este stabilit un termen in raportul de expertiza medico-legala, instanta va avea in vedere acest termen.
- intreruperea executarii pedepsei inchisorii se poate dispune in situatia in care condamnata este gravida sau are un copil mai mic de un an.
Cu privire la acest caz de intrerupere a executarii pedepsei, consideram ca valabile consideratii facute la amanarea executarii pedepsei inchisorii.
- intreruperea executarii pedepsei inchisorii poate fi acordata in situatia in care, din cauza unor imprejurari speciale, continuarea executarii pedepsei ar avea consecinte grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucreaza.
Si in acest caz, instanta de judecata este cea care determina care sunt acele „imprejurari speciale” .
Prezinta importanta faptul ca nu se poate dispune intreruperea executarii pedepsei inchisorii pentru acelasi motiv pentru care condamnatul a obtinut amanarea executarii pedepsei pe timp de trei luni.
Daca in cererea formulata condamnatul invoca imprejurari avand consecinte grave pentru familia sa, cererea trebuie solutionata dupa efectuarea unei anchete sociale care sa ateste daca motivele invocate in cerere sunt intemeiate. Cererea, in acest caz, nu poate fi respinsa ca nedovedita, daca nu este efectuata aceasta ancheta sociala.
In cazul intreruperii executarii pedepsei inchisorii, perioada de intrerupere a executarii pedepsei se calculeaza de la momentul punerii in libertate a condamnatului si nu de la momentul pronuntarii sentintei, deoarece aceasta este supusa cailor de atac. In caz contrar, este posibil ca perioada pentru care s-a dispus intreruperea executarii pedepsei inchisorii sa expire inainte de punerea efectiva in libertate a condamnatului.
III.Procedura intreruperii executarii pedepsei inchisorii
1.Titularii cererii de intrerupere a executarii pedepsei inchisorii.
La fel ca si in cazul amanarii executarii pedepsei inchisorii, cererea de intrerupere a executarii pedepsei inchisorii poate fi facuta de procuror, de condamnat, de catre reprezentantul legal al condamnatului, de aparator si de sotul condamnatului.
In cerere trebuie aratat cazul de intrerupere si dovezile care il confirma. Daca cererea este facuta de o persoana neprevazuta de lege, condamnatul este intrebat daca isi insuseste cererea. In caz afirmativ, se solutioneaza cererea, iar in cazul in care nu si-o insuseste, cererea va fi respinsa ca facuta de o persoana fara calitate.
2.Instanta competenta. Atributii ale altor organe de stat
Conform Codului de procedura penala, art.456 – „Instanta competenta sa dispuna asupra intreruperii executarii pedepsei este instanta de executare sau instanta in a carei circumscriptie se afla locul de detinere sau, dupa,caz, unitatea unde se executa pedeapsa la locul de munca, corespunzatoare in grad instantei de executare”.
In concluzie, in cazul intreruperii executarii pedepsei inchisorii pot fi competente mai multe instante, si anume:
-instanta de executare, daca locul de detinere se afla in circumscriptia acesteia;
-instanta corespunzatoare in grad instantei de executare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere;
-instanta corespunzatoare in grad instantei de executare in a carei circumscriptie se afla locul de executare a pedepsei inchisorii cu executarea la locul de munca.
Cererea de intrerupere a executarii pedepsei inchisorii se solutioneaza in sedinta publica, presedintele instantei dispunand citarea persoanelor interesate si luarea de masuri in vederea desemnarii unui aparator din oficiu in cazurile prevazute de art.171 Cod proc.pen, prezenta condamnatului arestat si a procurorului fiind obligatorie (art.460 al.1-3).
Dupa concluziile procurorului si ascultarea partilor, instanta investita cu solutionarea cererii o va admite sau respinge, pronuntandu-se prin sentinta (art.460 al.4).
Daca cererea de intrerupere a executarii pedepsei inchisorii este solutionata de catre alta instanta decat cea de executare, solutia se comunica instantei de executare (art.460 al.6).
De precizat ca, respingerea cererii de intrerupere a executarii pedepsei inchisorii formulate de catre condamnatul detinut inca din timpul desfasurarii procesului penal dupa pronuntarea hotararii, dar inainte de a fi ramas definitiva, pe motiv ca nu era definitiva hotararea, nu atrage respingerea unei cereri ulterior formulate, daca exista vreunul din cazurile de intrerupere a executarii pedepsei inchisorii.
Daca insa, dupa introducerea unei cereri de amanare a executarii pedepsei inchisorii si mai inainte de solutionarea acesteia, condamnatul a fot arestat, cererea formulata trebuie considerata si solutionata ca o cerere de intrerupere a executarii pedepsei inchisorii, deoarece poate fi facuta pentru aceleasi motive ca si cererea de amanare a executarii pedepsei inchisorii.
Daca a fost admisa cererea de intrerupere, instantei ce a pronuntat o asemenea hotarare ii revin anumite obligatii. Astfel:
-instanta trebuie sa comunice de indata aceasta masura locului de detinere sau, dupa caz, unitatii la care se presteaza munca si organului de politie; daca hotararea este data de instanta in a carei circumscriptie se afla locului de detinere sau unitatea, aceasta instiinteaza si instanta de executare;
-instanta care a dat hotararea este obligata sa o comunice in ziua in care aceasta a devenit definitiva, sectiei de politie in a carei raza teritoriala locuieste condamnatul, jandarmeriei, politiei comunitare, organelor competente sa elibereze pasaportul, organelor de frontiera, precum si altor institutii, in vederea asigurarii respectarii obligatiilor impuse condamnatului.
Organele in drept refuza eliberarea pasaportului sau, dupa caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata intreruperii executarii pedepsei.
Organul de politie desemnat cu supravegherea de catre instanta care a dispus intreruperea, verifica periodic repectarea obligatiilor impuse condamnatului. Daca se constata incalcari ale acestora, sesizeaza, de indata, instanta competenta care, la randul ei, daca constata incalcarea cu rea-credinta a obligatiilor stabilite, poate dispune revocarea intreruperii executarii pedepsei si reinceperea executarii pedepsei privative de libertate.
Instanta de executare, administratia locului de detinere si agentul economic la care se presteaza munca tin evidenta intreruperilor acordate.
La expirarea termenului de intrerupere cel condamnat este obligat sa se prezinte la locul de detinere, in caz contrar administratia trimitand de indata o copie de pe mandatul de executare organului de politie, in vederea punerii in executare, fiin precizat in aceasta copie si cat a mai ramas de executat din durata pedepsei.
In cazul celui condamnat la pedeapsa inchisorii cu executarea la locul de munca, obligatia de a comunica instantei faptul ca acesta nu s-a prezentat la sediul unitatii, revine unitatii la care se presteaza munca.
In cazul in care nu s-a stabilit un termen, judecatorul delegat al instantei de executare verifica periodic daca mai subzista cauza care a determinat intreruperea executarii pedepsei, iar daca aceasta a incetat, trebuie luate masuri pentru emiterea mandatului de executare sau, dupa caz, aducerea lui la indeplinire.
La randul ei, administratia locului de detinere sau unitatea comunica instantei de executare data la care a reinceput executarea pedepsei.
Perioada cat executarea a fost intrerupta nu se socoteste in executarea pedepsei.
3.Caracterul executoriu al hotararii prin care se dispune intreruperea executarii pedepsei
Hotararile prin care se dispune intreruperea executarii pedepsei inchisorii devin executorii de la momentul ramanerii lor definitive, pe toata durata solutionarii cererii de intrerupere a executarii pedepsei inchisorii, persoana condamnata fiind in stare de privare de libertate.
4.Obligatiile pe care trebuie sa le respecte condamnatul fata de care s-a dispus intreruperea executarii pedepsei inchisorii
Pe durata intreruperii executarii pedepsei inchisorii, instanta va dispune ca cel condamnat sa respecte cele patru obligatii prevazute si la amanarea executarii pedepsei inchisorii si poate sa dispuna ca acesta sa respecte si alte sase obligatii care sunt prevazute si la amanarea executarii pedepsei inchisorii.
Astfel, obligatiile pe care instanta le dispune sunt:
-sa nu depaseasca limita teritoriala fixata decat in conditiile stabilite de instanta;
-sa se prezinte la instanta de judecata, oro de cate ori este chemat sau la organul de politie desemnat de instanta cu supravegherea, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat;
-sa nu isi schimbe locuinta fara incunostintarea instantei care a dispus amanarea;
-sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme.
Obligatiile care pot fi dispuse fata de persoana condamnata sunt:
a)sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
b)sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive sau culturale sau in orice alte locuri stabilite de instanta;
c)sa nu se apropie de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, persoana impreuna cu care a comis fapta, martori, experti ori alte persoane stabilite de instanta si sa nu comunice cu acestea, direct sau indirect;
d)sa nu conduca nici un vehicul sau anumite vehicule stabilite;
e)sa nu se afle in locuinta partii vatamate;
f)sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in exercitarea careia a savarsit fapta.
Bibliografie:
1.Tratat de drept procesual penal – Partea speciala – Ion Neagu;
2.Drept procesual penal – Partea speciala – Grigore Theodoru.
