Publicat în

ASIGURĂRILE DE BUNURI

În ţara noastră se practică o mare varietate de asigurări de bunuri, în funcţie de natura acestora, de riscurile la care sunt expuse bunurile, de natura proprietăţii bunurilor şi de obiectul societăţilor de asigurare. Conform criteriilor menţionate în primul capitol, pot fi identificate mai multe forme de asigurare a bunurilor, incluse în obiectul de activitate al unor asigurători, cum sunt:

– asigurarea clădirilor, a altor construcţii şi a conţinutului acestora pentru cazurile de pagube produse de incendiu şi alte calamităţi;

– asigurarea lucrărilor de construcţii-montaj şi a răspunderii constructorului;

– asigurarea mijloacelor de transport auto;

– asigurarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor pentru cazuri de avarii accidentale;

– asigurarea bunurilor sau valorilor pentru cazurile de furt prin efracţie sau prin acte de tâlhărie;

– asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice;

– asigurarea aeronavelor;

– asigurarea maritimă;

– asigurarea animalelor şi a culturilor agricole.

  1. Particularităţi ale asigurărilor de bunuri

În cazul asigurării de bunuri, societatea de asigurări se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării, o despăgubire. Astfel, contractul de asigurare de bunuri este un contract de despăgubire, având deci la bază principiul despăgubirii – un principiu fundamental al asigurării. Dovada încheierii contractului de asigurare rezultă din:

  • emiterea şi transmiterea unui document de asigurare (poliţă);
  • emiterea şi transmiterea unei cereri de plată a primei de asigurare;
  • înscrisul prin care se manifestă voinţa asigurătorului de a încheia contractul.

Asigurătorul este persoana juridică care se obligă să plătească asiguratului o anumită sumă de bani la producerea evenimentului prevăzut ca risc asigurat în contractul de asigurare.

Asiguratul este persoana fizică sau juridică ce are un interes patrimonial faţă de bunul asigurat şi care, prin intermediul contractului de asigurare, cedează riscul asigurătorului.

Interesul asigurabil este o cerinţă de bază pentru existenţa oricărui contract de asigurare. În cazul asigurării de bunuri, prin interes asigurabil se înţelege valoarea pecuniară a bunului expusă pierderii sau valoarea patrimonială ce poate fi pierdută pentru asigurat sau beneficiar, ca urmare a producerii evenimentului asigurat.

Obiectul asigurării îl reprezintă bunurile menţionate în contractul de asigurare, fie prin determinarea lor individuală, fie prin indicarea unui grup de bunuri (este cazul asigurării complexe a gospodăriilor populaţiei). Astfel pot fi asigurate:

– bunurile care aparţin persoanelor fizice sau juridice;

– bunurile primite în folosinţă sau aflate spre păstrare, reparare, vânzare sau expuse în muzee şi expoziţii;

– bunurile sau activele ce fac obiectul unor contracte de cesionare, închiriere sau locaţie de gestiune, leasing.

Bunurile şi riscurile ce pot fi asigurate, precum şi situaţiile în care se acordă despăgubiri sunt prevăzute în condiţii speciale stabilite de asigurător pe categorii de asigurări.

Perioada asigurată este perioada pentru care asigurătorul este obligat să acopere daunele în baza poliţei. Asigurările de bunuri se încheie pe o perioadă de 1 an, dar la cererea asiguratului se pot încheia şi pe perioade mai scurte.

Suma asigurată. La asigurările obligatorii de bunuri, suma asigurată se stabileşte pe baza normelor de asigurare, iar la cele facultative în funcţie de propunerea asiguratului, fără însă a depăşi valoarea bunului în momentul încheierii asigurării, sau pentru unele bunuri, sumele stabilite de asigurător.

Prin valoarea bunurilor la data asigurării se înţelege:

  1. a) la clădiri şi construcţii – valoarea de înlocuire (costul construirii sau achiziţionării construcţiilor/clădirilor respective), din care se scade uzura în raport cu vechimea, gradul de întrebuinţare şi starea de întreţinere a clădirii;
  2. b) la mijloacele fixe şi obiectele de inventar – valoarea acestora (valoarea de înlocuire), din care s-a scăzut uzura în raport cu vechimea, întrebuinţarea şi starea de întreţinere;
  3. c) la materii prime, materiale, produsele finite, mărfuri, – preţul de cost sau preţul de achiziţie al acestora;
  4. d) pentru bani în numerar, timbre şi librete de economii – valoarea nominală;
  5. e) pentru hârtii de valoare – preţul pieţei;
  6. f) pentru metale nobile neprelucrate, bunuri din metale nobile, bijuterii, perle, pietre preţioase – preţul pieţei;
  7. g) pentru colecţii şi obiecte de artă – valoarea de circulaţie (de piaţă) determinată pe bază de cataloage sau expertize.

Prima de asigurare se stabileşte aplicându-se cota de primă la suma asigurată şi se plăteşte anticipat, integral sau în rate. Cota de primă este diferenţiată pe categorii de riscuri, în funcţie de felul bunului asigurat, precum şi de frecvenţa şi intensitatea producerii riscurilor asigurate. Societăţile de asigurare diferenţiază bunurile pe clase de risc, iar pentru fiecare clasă stabileşte cota de primă tarifară specifică.

Răspunderea asigurătorului începe de regulă după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-au plătit primele de asigurare şi s-a întocmit contractul de asigurare şi încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea.

Obligaţiile asiguratului. În baza contractului de asigurare, asiguratul trebuie să îndeplinească o serie de obligaţii specificate în condiţiile de asigurare, a căror neîndeplinire poate conduce la rezilierea contractului. Există obligaţii corespunzătoare perioadei anterioare producerii unei daune şi obligaţii referitoare la procedura ce trebuie urmată de asigurat la producerea unei daune.

Constatarea şi evaluarea daunei. Stabilirea despăgubirii. Mecanismul despăgubirii se declanşează automat la producerea riscului asigurat. Despăgubirea se face în raport cu starea bunului din momentul producerii evenimentului asigurat, iar valoarea acestuia nu poate depăşi cuantumul pagubei, suma asigurată şi nici valoarea bunurilor în momentul producerii evenimentului asigurat.

La asigurarea de bunuri se aplică unul din cele trei principii de acoperire a pagubelor:

  • – principiul răspunderii proporţionale (cu cât suma asigurată este mai apropiată de valoarea bunului asigurat, cu atât nivelul despăgubirii este mai apropiat de cuantumul pagubei);
  • principiul primului risc D=P, în limita sumei asigurate (se aplică atunci când pagubele totale se produc mai greu)
  • principiul răspunderii limitate, despăgubirea se acordă numai dacă paguba depăşeşte o anumită limită, stabilită în contract şi numită franşiză, ce poate fi deductibilă şi atinsă.

În limita sumei asigurate: societatea de asigurări acordă despăgubiri şi pentru:

  • – cheltuieli făcute în scopul limitării daunei;
  • – cheltuieli legate de îndepărtarea resturilor de la locul producerii evenimentului asigurat;
  • – daunelor provocate bunurilor menţionate în contractul de asigurare, prin distrugeri sau avarii datorită măsurilor de salvare luate de asigurat pentru împiedicarea şi/sau limitarea consecinţelor producerii riscului.

Sunt situaţii în care asigurătorul poate refuza plata despăgubirii şi anume:

  • – dacă dauna a fost provocată în mod intenţionat de către una din părţi (asigurat, beneficiar, un membru din conducere, persoane juridice asigurate, persoane fizice majore care locuiesc şi gospodăresc (în mod statornic) cu asiguratul, persoana asiguratului sau beneficiarului;
  • – dacă persoanele specificate mai sus nu au luat măsuri necesare împiedicării sinistrului sau limitării acestuia, deşi puteau face acest lucru.
  • După fiecare daună, suma asigurată se diminuează cu valoarea despăgubirii acordate, cu începere de la data producerii evenimentului asigurat. Pentru restul perioadei de asigurare, asigurarea continuă pentru suma rămasă. Revenirea la suma asigurată iniţial se poate face la cererea asiguratului, printr-o asigurare suplimentară, contra plăţii diferenţei de primă corespunzătoare.
  1. Asigurarea clădirilor şi a conţinutului acestora pentru pagube produse de incendii şi alte calamităţi.

Prin acest tip de asigurare, asigurătorul asigură facultativ, următoarele:

  • clădiri şi alte construcţii (inclusiv instalaţiile aferente acestora – sanitare, electrice, ascensoare) care servesc pentru: locuinţe, birouri, magazine, restaurante, depozite, ateliere, cluburi, cinematografe, teatre, muzee, dependinţe, clădiri în curs de construcţie;
  • maşini, utilaje, instalaţii, unelte, motoare, inventar gospodăresc şi alte mijloace fixe;
  • obiecte de inventar;
  • mărfuri, materii prime, materiale, produse finite, semifabricate şi alte mijloace circulante materiale.

Excepţie de la cuprinderea în această asigurare fac următoarele categorii de bunuri:

– bunuri degradate, barăci, porturi, diguri,

– bunuri din gospodăriile persoanelor fizice, autovehicule cu tracţiune mecanică, navele şi animalele – care se asigură în alte condiţii speciale de asigurare.

– bani, hârtii de valoare, documente, obiecte preţioase (cu excepţia bunurilor de acest fel care constituie obiecte de muzeu sau expoziţii, sau a celor care se asigură conform altor condiţii speciale de asigurare).

Bunurile cuprinse în asigurare trebuie nominalizate în poliţă, şi să se găsească la locul şi adresa menţionate în aceasta.

Suma asigurată se stabileşte pe baza declaraţiei asiguratului referitoare la valoarea clădirilor în momentul încheierii contractului de asigurare, iar aceasta nu trebuie să depăşească valoarea lor la data asigurării.

Sumele la care se face asigurarea se pot stabili conform cererii asiguratului, astfel:

  1. a) separat pentru fiecare clădire sau altă construcţie, precum şi pentru fiecare obiect de muzeu sau expoziţie, etc.
  2. b) pentru conţinut (mijloace fixe şi mijloace circulante materiale):
  • -global pentru toate bunurile din aceeaşi grupă prevăzută în tariful de prime anexat, care se află în clădire sau în alte construcţii.
  • -separat pentru fiecare bun sau pentru unele bunuri, din aceeaşi grupă prevăzută în tariful de prime anexat, care se află în clădire sau în alte construcţii.

Bunurile se asigură la valori declarate de asigurat astfel:

  • -pentru mijloace fixe – valoarea de înlocuire;
  • -pentru mijloace circulante – costul ori preţul de achiziţie;
  • -pentru obiectele de artă – valoarea de catalog (valoarea de circulaţie);
  • -pentru alte valori – valoarea nominală sau preţul pieţei;
  • -pentru bunurile casnice – costul procurării din nou a acestora.

După fiecare pagubă, asigurarea continuă pentru suma rămasă (calculată ca diferenţă între suma asigurată şi suma cuvenită drept despăgubire), fără modificarea primei. Pentru reîntregirea sumei asigurate, asiguratul trebuie să plătească o primă adiţională corespunzătoare.

În general, societăţile de asigurare iau în asigurare bunurile de natura construcţiilor şi a conţinutului acestora, în cadrul a trei categorii de poliţe (poliţa „standard”, poliţa „standard

extinsă”, poliţa „toate riscurile”), prin care realizează o anumită selecţie a riscurilor, tarifele crescând în funcţie de complexitatea şi creşterea incidenţei de risc.

  • În cazul poliţei standard, cu tarife mai mici, se despăgubesc pagubele produse bunurilor de următoarele riscuri: incendiu, inclusiv pagube materiale directe produse bunurilor asigurate, prin carbonizare totală sau parţială şi topire cu şi fără flacără, avarii accidentale produse de incendiu instalaţiilor de gaze, apă, canal sau încălzire centrală; trăznet; explozie urmată sau nu de incendiu, chiar dacă a avut loc în afara clădirii (fără a fi cauzată de dispozitive explozive); căderea pe clădire sau construcţie , inclusiv pe cele în care se află bunurile asigurate a unor corpuri cu excepţia dispozitivelor explozive.
  • Poliţa standard extinsă, cu tarife mai ridicate, comparativ cu prima categorie, cuprinde riscurile prevăzute la poliţa anterioară la care se adaugă riscul de cutremur şi/sau, inundaţie şi/sau, furtună şi grindină şi/sau, riscuri politice (grevă, tulburări civile, acţiuni ale unor grupuri răuvoitoare), vandalism, terorism.
  • Poliţa toate riscurile, cu cele mai mari tarife, cuprinde toate riscurile cu excepţia cazurilor de riscuri grave cum sunt: războiul civil, revoluţia, conspiraţia, explozia atomică, radiaţiile, poluarea din orice cauză. De asemenea fac excepţie cazurile de uzură, fermentaţie, pătare din surse normale de căldură, pagube provocate bunurilor mobile aflate sub cerul liber, pagube produse intenţionat de asigurat sau de prepuşii acestuia.

Răspunderea asigurătorului începe după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-au plătit primele de asigurare şi încetează la ora 24 a ultimei zile, din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea.

La asigurarea construcţiilor şi a conţinutului acestora primele de asigurare se stabilesc în mod diferenţiat pe grupe de bunuri, destinaţia acestora, mediul în care se află (urban sau rural), şi separat pentru construcţie şi pentru conţinutul acesteia. La asigurătorii care practică cele trei tipuri de asigurări amintite anterior, tarifele sunt diferenţiate în general după aceleaşi criterii, dar pentru riscurile asigurate în plus peste poliţa standard se stabilesc prime adiţionale, pe categorii de riscuri, astfel încât pentru o asigurare tariful total poate să difere de la un asigurat la altul în funcţie de întinderea protecţiei.

În cazul în care se solicită încheierea unei asigurări cu franşiză, se aplică coeficienţi de ajustare a primelor de asigurare. De asemenea, unii asigurători acordă bonusuri de primă dacă poliţele se reînnoiesc de la un an la altul, aceasta în scopul de a-şi menţine în portofoliu clienţii fideli.

Pentru plata integrală a primei de asigurare la data încheierii contractului de asigurare se aplică o reducere a primei datorate, de regulă de 10% , în funcţie  de asigurător.

Constatarea şi evaluarea pagubelor ca urmare a producerii riscurilor asigurate se face de către asigurător şi experţii acestuia împreună cu asiguratul. În limita sumei asigurate, în cuantumul despăgubirii se includ şi cheltuieli de natura celor făcute în scopul limitării daunelor, precum şi cele legate de curăţirea locului.

În cazul producerii riscului asigurat, societatea de asigurări acordă despăgubiri astfel:

  1. a) pentru dauna totală:
  • -la clădiri, mijloace fixe şi obiecte de inventar, sumele asigurate menţionate în poliţă;
  • -la celelalte bunuri, valoarea la data producerii riscurilor asigurate a cantităţii distruse în întregime, determinată în funcţie de preţurile la care s-a încheiat asigurarea, respectiv costul reparaţiilor sau restaurărilor în cazul obiectelor de artă, ori preţul pieţei pentru hârtii de valoare, metale nobile şi alte bunuri asemănătoare.
  1. b) pentru dauna parţială:
  • -la clădiri, mijloace fixe şi obiecte de inventar asigurate la valoarea din nou: costul refacerii, reparaţiei, reconstrucţiei, restaurării sau înlocuirii părţilor avariate ori distruse; iar pentru cele asigurate la valoarea rămasă, costurile de mai sus diminuate cu coeficientul de uzură;
  • -la celelalte bunuri, valoarea pierderii de calitate la data producerii riscului asigurat determinată în funcţie de preţurile la care s-a încheiat asigurarea, respectiv costul reparaţiilor, restaurărilor în cazul colecţiilor de artă, ori preţul pieţei pentru hârtii de valoare, metale nobile şi alte bunuri asemănătoare.

Din cuantumul despăgubirilor se scad:

  • – franşiza prevăzută în poliţă;
  • – valoarea resturilor care pot fi întrebuinţate sau valorificate;
  • – orice prime datorate până la sfârşitul perioadei de asigurare.

În cazul furtului, dacă bunurile nu au fost găsite, despăgubirile se acordă numai dacă la data înştiinţării făcute la asigurător, au trecut 30 de zile calendaristice, iar plata despăgubirilor se face numai dacă există confirmarea scrisă de la poliţie că bunul a fost găsit. Dacă după plata despăgubirii bunurile sunt găsite, asiguratul este obligat să restituie suma încasată cu titlu de despăgubire, sau partea din aceasta, reprezentând valoarea bunurilor găsite.

  1. Asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice

Pentru protecţia bunurilor aflate în gospodăria persoanelor fizice, societăţile de asigurare propun încheierea unei poliţe complexe care include trei asigurări distincte: de bunuri, de accidente şi răspundere civilă.

  1. a) Asigurarea bunurilor

Prin poliţa complexă sunt asigurate bunuri, precum: mobilier şi obiecte casnice, obiecte de bucătărie, veselă, frigidere, congelatoare, aparate de uz casnic, aparate audio-video, cărţi, îmbrăcăminte, covoare, tablouri, obiecte de artă, unelte, etc. Bunurile care fac obiectul asigurării pot fi proprietatea asiguratului sau a altor persoane fizice care locuiesc în mod statornic cu asiguratul.

Despăgubirile sunt acordate pentru cazurile de distrugere parţială sau totală a bunurilor, cauzate de: incendiu, explozie, trăsnet, căderi de corpuri, grindină, furtună, inundaţie, cutremur, infiltrarea apei provenite de la un apartament învecinat.

Asigurarea oferă şi posibilitatea despăgubirii în cazul furtului prin efracţie sau a tâlhăriei. De asemenea, despăgubiri se acordă şi pentru pagubele cauzate bunurilor cu ocazia măsurilor de salvare în timpul producerii daunelor sau pentru cheltuielile făcute cu măsurile de salvare a bunurilor asigurate.

  1. b) Asigurarea de accidente

În asigurare este cuprins asiguratul precum şi persoanele care locuiesc în mod statornic cu asiguratul, fiind acoperite consecinţele unor evenimente cu caracter întâmplător, fără voinţa asiguratului, cum sunt: explozia, arsurile, acţiunea curentului electric, lovirea, căderea, intoxicaţia, asfixierea, atacul din partea altei persoane.

Despăgubirile se acordă pentru cazurile în care, în urma producerii riscului asigurat se constată decesul ori invaliditatea permanentă totală sau parţială.

  1. c) Asigurarea de răspundere civilă

În baza acesteia se acordă despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul sau persoanele aflate în întreţinerea acestuia, sunt obligate să le plătească pentru prejudiciile de care răspund în faţa legii, faţă de terţe persoane aflate la domiciliul asiguratului.

Asigurarea complexă se încheie în baza declaraţiei de asigurare completată de către solicitant, pentru o perioadă de un an (la cerere se poate încheia şi pe perioade mai scurte, de cel puţin 3 luni). Asigurarea este considerată încheiată odată cu perfectarea contractului de asigurare şi plata primelor.

Bunurile se asigură pentru sumele declarate de asigurat, acestea neputând depăşi valoarea lor, apreciată pe baza preţului de vânzare practicat de societăţile comerciale din care se scade uzura.

Pentru încheierea asigurării complexe, se întâlnesc două posibilităţi:

  1. global, pentru toate bunurile din aceeaşi locuinţă la o sumă asigurată propusă de asigurat şi agreată de asigurător;
  2. separat pentru unele bunuri, caz în care pentru acestea se întocmeşte un inventar care se anexează declaraţiei de asigurare.

Sumele asigurate pentru asigurările de accidente şi răspundere civilă se stabilesc în limitele maxime stabilite pe eveniment asigurat prin normativele fiecărei societăţi care practică asigurarea complexă, sau în unele cazuri poate fi egală cu suma asigurată la bunuri. Prima de asigurare este unică pentru toate felurile de bunuri aflate în locuinţă şi în funcţie de cotaţiile de primă practicate de societăţile de asigurare, aceasta putând fi achitată anticipat şi integral sau se poate conveni ca plata să se facă în rate.

Răspunderea asigurătorului începe după 2 zile de la ora 24 a zilei în care s-a încheiat asigurarea, respectiv în care s-au plătit primele de asigurare şi încetează la orele 24 ale ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea. În caz de daună produsă după încheierea asigurării, însă înaintea trecerii a 2 zile, primele de asigurare se restituie.

Pentru o mai bună protecţie unele societăţi de asigurare oferă posibilitatea încheierii odată cu asigurarea complexă a bunurilor şi o asigurare a clădirii în care se află bunurile asigurate, percepându-se o primă suplimentară în acest scop, dar eliberându-se o poliţă unică.

În această situaţie se poate vorbi de o poliţă globală de asigurare a clădirilor şi bunurilor persoanelor fizice. Includerea clădirilor în asigurarea complexă îşi demonstrează necesitate în practică, întrucât evenimentele asigurate care produc pagube bunurilor din locuinţă, au ca şi consecinţă şi avarierea clădirii provocând prejudicii importante.

  1. Asigurarea bunurilor pe timpul transportului terestru (cargo)

Contractele de asigurare a bunurilor pe timpul transportului terestru cuprind doar mărfurile obişnuite care sunt transportate pe căile ferate, cu vehicule sau prin poştă. În condiţii speciale pot fi acceptate şi mărfuri perisabile, periculoase (uşor combustibile, inflamabile sau explozive, lichide acide), bunurile de valoare mare (bani, hârtii de valoare, documente, obiecte preţioase, colecţii, tablouri), precum şi animalele vii.

În cadrul asigurării bunurilor pe timpul transportului terestru sunt acoperite următoarele riscuri:

  • -incendiu, trăsnet, explozie, furtună, ploaie, grindină, inundaţie, cutremur, prăbuşire sau alunecare de teren, contaminare, avalanşă de zăpadă;
  • -accidente ale mijlocului de transport: ciocniri, loviri, izbiri, căderi, derapări, răsturnări, împotmoliri.
  • -acte de tâlhărie;
  • -spargere, scurgere, risipire, dispariţie sau furt al bunurilor asigurate, ca urmare a unui accident al mijlocului de transport;
  • -accidente în timpul încărcării, aşezării sau descărcării bunurilor.

Nu se acordă despăgubiri pentru:

  • pagubele produse din cauza unor însuşiri proprii naturii bunurilor transportate;
  • pagubele produse ca urmare a relei conservări de către asigurat a bunurilor transportate, a ambalării şi a transportării bunurilor în stare deteriorată;
  • pagubele produse bunurilor transportate, provocate de viermi, rozătoare, insecte, ger sau căldură atmosferică;
  • pagubele produse bunurilor transportate, ca urmare a predării spre expediere a unor bunuri excluse de la transport, sub denumire falsă, inexactă sau incompletă.

La asigurările cargo, suma asigurată poate fi formată din:

  • valoarea bunurilor conform facturii;
  • costul transportului şi costul asigurării, dacă acestea nu sunt incluse în valoarea facturii;
  • cheltuieli şi taxe vamale;
  • o supraasigurare de 10% din valoarea bunului pentru acoperirea acelor cheltuieli care nu pot fi prevăzute la încheierea asigurării.

Prima de asigurare se determină prin înmulţirea sumei asigurate cu cota de primă. Cotele de primă variază în funcţie de felul transportului. În cazul transportului pe căile ferate, răspunderea asigurătorului începe în momentul primirii bunurilor de către transportator şi încetează în momentul eliberării bunurilor către destinatar.

În cazul transporturilor efectuate cu autovehicule, răspunderea asigurătorului începe în momentul încărcării bunurilor în vehicule şi încetează în momentul descărcării bunurilor la destinaţie.

  1. Asigurarea aeronavelor

În cadrul acesteia, obiectul asigurării îl reprezintă navele aeriene aparţinând companiilor aeriene de transport şi asociaţiilor sportive, care sunt asigurate pentru:

  • -pierderea sau avarierea navei;
  • -răspunderea faţă de pasageri şi pentru bagajele acestora, precum şi pentru mărfurile transportate;
  • -răspunderea civilă legală faţă de terţi.

În baza contractului de asigurare, pentru pierderea sau avarierea aeronavei se acordă despăgubiri pentru:

  • pierderea fizică directă sau pierderea totală constructivă, ori avarierea aeronavei, în timpul zborului, rulării la sol şi a staţionării la sol;
  • dispariţia aeronavei;
  • avariile pricinuite aeronavei de măsurile de salvare;
  • cheltuielile făcute pentru salvarea şi conservarea aeronavei;
  • cheltuielile de judecată, arbitraj făcute de asigurat, cu acordul asigurătorului, în scopul formulării pretenţiilor faţă de terţi.

Pierderea fizică directă reprezintă distrugerea completă a aeronavei, fiind imposibilă repunerea ei în stare de folosinţă.

Pierderea totală constructivă reprezintă avarierea gravă a aeronavei, astfel încât cheltuielile implicate de operaţiunile de salvare, de măsurile de limitare a pagubei, de transport, reparaţie şi repunere în stare de folosinţă depăşesc 75% din suma asigurată.

În baza asigurării aeronavelor pentru răspunderea legală faţă de terţi, asigurătorul acordă despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de despăgubiri şi cheltuieli de judecată pentru:

  • vătămarea corporală sau decesul pasagerilor ca urmare a accidentării acestora la bordul aeronavei sau în cursul operaţiunilor de îmbarcare sau de debarcare;
  • pierderea, avarierea sau distrugerea bagajelor şi a bunurilor aflate asupra pasagerilor;
  • pierderea, avarierea sau distrugerea mărfurilor transportate;
  • vătămarea corporală sau decesul persoanelor ori avarierea sau distrugerea bunurilor din afara aeronavei, cu condiţia ca acestea să fi fost cauzate în mod direct de aeronavă sau de obiecte desprinse ori căzute din aceasta.

La asigurarea aeronavelor nu sunt acoperite următoarele situaţii:

  • pierderea suferită ca urmare a folosirii pistelor şi a terenurilor de aterizare neautorizate, cu excepţia cazurilor de forţă majoră;
  • pierderile provocate de transportul de pasageri şi mărfuri peste numărul de locuri şi greutatea admisă de capacitatea de transport a aeronavei;
  • pierderile provocate de acţiunea intenţionată sau de culpa gravă a asiguratului sau a reprezentanţilor săi;
  • pierderea suferită în perioada în care aeronava este folosită în scop ilegal sau este utilizată în alt mod decât cel conform termenilor din certificatul de aeronavigabilitate;
  • pierderea suferită ca urmare a folosirii aeronavei în alt scop decât transportul de pasageri sau mărfuri;
  • pierderi produse din cauza zgomotului, poluării sau altor pericole asemănătoare.

Asiguratul nu are răspundere civilă legală dacă accidentul a fost produs:

  • – dintr-un caz de forţă majoră;
  • – din culpa exclusivă a persoanei păgubite;
  • – din culpa exclusivă a unei terţe persoane.

Aeronavele se asigură la sumele declarate de asigurat şi agreate de asigurător şi care nu trebuie să depăşească valoarea de înlocuire a aeronavei la data încheierii asigurării. Răspunderile se asigură la sumele declarate de asigurat pentru pasageri, bagaje şi pentru mărfurile transportate, precum şi pentru terţi, în limitele prevăzute în legislaţia din România, în convenţiile internaţionale la care ţara noastră este parte sau în acordurile încheiate de asigurat cu partenerii săi externi.

Despăgubirile. În caz de pierdere fizică directă sau de dispariţie, asiguratul este despăgubit cu suma asigurată.

În caz de pierdere totală constructivă, despăgubirile se acordă astfel:

  • dacă aeronava poate fi reparată, despăgubirea este reprezentată de costul reparaţiilor necesare din care se scade valoarea reperelor ce se mai pot întrebuinţa sau valorifica;
  • dacă aeronava nu mai poate fi reparată sau dacă efectuarea reparaţiei nu este justificată, despăgubirea este reprezentată de suma asigurată, din care se scade valoarea reperelor ce se mai pot întrebuinţa sau valorifica;

Asigurarea aeronavelor se poate încheia fie pentru o perioadă de timp, fie pentru o călătorie determinată. În asigurarea pentru pierderea sau avarierea aeronavei, la asigurările încheiate pentru o perioadă de timp, răspunderea asigurătorului începe şi încetează la datele prevăzute în poliţa de asigurare.

La asigurările încheiate pentru o perioadă determinată, răspunderea asigurătorului începe:

  • în momentul începerii operaţiunilor de îmbarcare sau încărcare pe aeroportul de plecare;
  • în momentul pornirii motoarelor (în cazul unei călătorii fără pasageri sau mărfuri);

şi încetează:

  • în momentul terminării operaţiunilor de debarcare sau descărcare pe aeroportul de destinaţie;
  • în momentul opririi motoarelor (în cazul unei călătorii fără pasageri sau mărfuri);

Răspunderea civilă a companiilor de navigaţie aeriană este reglementată pe plan internaţional prin:

  • Convenţia de la Varşovia (1929), completată cu protocolul de la Haga (1955), se aplică transporturilor internaţionale de persoane, mărfuri sau bagaje;
  • Convenţia de la Chicago (1944), privind transporturile aeriene internaţionale, prin care ţările semnatare se obligă să acorde dreptul de survol în anumite cazuri expres menţionate
  • Convenţia de la Roma (1953), se aplică în cazul daunelor provocate terţilor din afara aeronavei;
  • Convenţia de la Tokyo (1963), se aplică infracţiunilor penale sau actelor care pot compromite securitatea aeronavei, a persoanelor sau a bunurilor aflate în aeronavă;

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *