Uniunea Europeană sprijină România prin programul PHARE încă din 1991, alocând, în perioada 1991-2001 aproximativ 1,7 miliarde Euro pentru asistenţă financiară nerambursabilă.
Începând cu anul 1998, sprijinul PHARE în România este alocat în proporţie de 70% pentru investiţii şi de 30% pentru construcţie instituţională. Prin “construcţie instituţională” se înţelege procesul de sprijinire a ţărilor candidate de a-şi dezvolta structurile, strategiile, resursele umane şi managementul necesare dobândirii capacităţii de a pune în aplicare o legislaţie armonizată cu cea a statelor membre ale Uniunii Europene.
În cadrul fiecărui program anual PHARE se finanţează proiecte care să asigure pregătirea României în vederea aderării la Uniunea Europeană. Programul PHARE furnizează sprijin pentru îndeplinirea cerinţelor primului criteriu de la Copenhaga, anume stabilitatea instituţiilor care garantează democraţia, statul de drept, respectarea drepturilor omului şi protecţia minorităţilor.
A doua prioritate, “investiţiile”, îmbracă două forme: Investiţii pentru dezvoltarea infrastructurii de reglementare necesare pentru a asigura conformitatea cu legislaţia comunitară si investiţii directe legate de legislaţia comunităţilor europene. Alinierea la normele şi standardele Uniunii Europene presupune investiţii pentru dotarea instituţiilor cheie, a căror capacitate de a monitoriza sau aplica corpul legislativ comunitar trebuie întărită.
Investiţiile în coeziunea economică si socială impun prin măsuri similare celor finanţate în statele membre ale Uniunii Europene prin intermediul Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDER) şi al Fondului Social European (FSE). Aceste investiţii contribuie la dezvoltarea unei economii de piaţă funcţionale şi la dezvoltarea capacităţii de a face faţă presiunilor concurenţiale si forţelor pieţei din Uniunea Europeană.
Pe lângă aceste priorităţi, programul PHARE include anual alocări pentru proiecte în cadrul cooperării transfrontaliere cu Bulgaria şi Ungaria, precum şi pentru participarea la programele comunitare.
Implementarea programelor PHARE se realizează în momentul de faţă pe baza Manualului DIS (Decentralised Implementation System – Sistem descentralizat de implementare) şi a Ghidului pentru PHARE, ISPA şi SAPARD (PRAG – Practical Guide for Phare, ISPA & SAPARD).
Memorandumurile de Finanţare PHARE prevăd o perioadă de implementare a proiectelor de trei ani: în primii doi ani fondurile alocate trebuie contractate, în caz de necontractare fondurile putând fi pierdute, iar cel de-al treilea an este destinat efectuării plăţilor, sumele contractate dar neplătite în interiorul perioadei prevăzute de Memorandumul de Finanţare putând fi de asemenea pierdute.
Pentru România asistenta nerambursabila PHARE a fost direcţionată către următoarele domenii şi în următoarea ordine cronologică şi structură:
– finanţare pentru studiul armonizării legislaţiei române la directivele UE privind păstrarea stocurilor minime de petrol brut şi la produse petroliere. Studiul a recomandat în anul 1999 ca, obligaţia păstrării stocului minim să fie respectată de rafinării, terminalul petrolier Constanţa, distribuitori şi Termoelectrica ]n vederea reducerii capacităţii de depozitare existente dar şi pentru menţinerea stocului actual. Conform recomandărilor, stocurile minime ar trebui sa fie deţinute de către unităţile de producţie cu obligativitatea păstrării acestora existând în orice moment posibilitatea trecerii în proprietatea guvernului atunci când acesta va dispune acest lucru. Administrarea rezervelor dar şi stabilirea costurilor comerciale ale depozitării sunt stabilite şi controlate de către Administraţia Naţionala a Rezervelor Statului.
Acest sistem de administrare a resurselor în domeniul petrolier şi care conferă statului puteri depline nu a făcut decât să ridice costurile petrolului brut şi al produselor petroliere datorită angajamentelor pe care statul şi le-a asumat. În felul acesta, începând cu anul 1995, scumpirea programată a petrolului datorită în primul rând folosirii de către rafinării a unor stocuri sub capacităţile de rafinare a produs creşterea costurilor marginale ale rafinării şi implicit a contribuit împreuna cu o politică fiscală şi valutară neadecvată realităţilor economice din România (urmare angajamentelor internaţionale asumate de către guvern) la creşterea preţurilor de comercializare a carburanţilor şi a energiei la consumatori. Mai mult decât atât, nerentabilitatea rafinării produselor din petrol a contribuit la creşterea justificată a costurilor în economie făcând ca produsele româneşti prelucrate să nu fie suficient de competitive la export, îndeosebi cele cu grad mare de prelucrare (sau care încorporează valoare adăugată mare). Economia României a atins în felul acesta, limita competitivităţii în domeniul realizării produselor intensive în forţa de muncă iar structura exporturilor sale evidenţiază foarte clar această situaţie deoarece predomină la export materiile prime (cherestea, materiale de construcţii, produse chimice, textile şi confecţii şi produse agricole si alimentare).
– pentru privatizarea sectorului bancar şi de asigurări (proiectele au urmărit evaluarea si privatizarea Băncii Agricole, auditarea societăţilor de asigurări Astra si Asirom, auditarea BCR) s-au alocat pentru asistenţa tehnică 6 milioane EURO în anul 1998;
– Restructurarea industriei miniere a cărbunelui datorita neeficienţei şi rămânerii în urma în privinţa dotărilor. Acest obiectiv face parte din strategia de preaderare a României la Uniune Europeana şi implică angajamentul guvernului în vederea eliminării subvenţiilor pentru transformarea companiilor miniere în companii profitabile. Consecinţele au fost atât economice (privind dezvoltarea regionala ) cât şi sociale. În plan economic s-a redus efortul financiar al statului pentru menţinerea în funcţiune a minelor neprofitabile, la vremea respectivă considerându-se că este mai ieftin să se achiziţioneze cărbune din import decât din producţia internă, iar în plan social a crescut numărul şomerilor ca urmare a disponibilizării masive de personal provenind din minele neprofitabile care au fost închise (în felul acesta a crescut presiunea asupra statului pentru absorbţia şi reconversia forţei de munca astfel disponibilizate).
Proiectul a fost lansat în 1998 iar plata efectiva a asistenţei şi creditelor rambursabile şi nerambursabile a început în anul 1999, şi s-a încheiat în anul 2002 potrivit rapoartelor de monitorizare. Valoarea asistentei acordate (credite rambursabile şi nerambursabile inclusiv asistenta tehnică) a reprezentat 10 milioane Euro din care s-au cheltuit 9,34 milioane Euro restul de 0,65 milioane Euro anulându-se, fiind înregistrată ca o pierdere de fonduri. Studiind pe componente asistenţa acordată restructurării sectorului minier prin programul MARR (Mining Afecting Reconstruction Region) aceasta ne indică că, pentru linia de credit de 3,7 mil Euro pentru care s-au formulat 61 de cereri de finanţare, fiind aprobate 38 din care pentru 35 s-au semnat contracte de împrumut în valoare de 3,383 milioane Euro, s-au rambursat, până în decembrie 2002, 2,925 milioane Euro. Cealaltă componentă a programului implică credite nerambursabile în valoare de 6 milioane Euro şi o contribuţie locală a beneficiarului în proporţie de 25% din valoarea proiectului având ca scop crearea de locuri de muncă şi reconstrucţia economică în zonele miniere din valea Jiului şi judeţul Gorj. Pentru aceasta componenta din 151 de cereri preselectate au fost selectate 66 de proiecte.
– finanţare pentru continuarea privatizării companiilor de electricitate regionale, licitaţia fiind organizată în noiembrie 2002.
– anul 1999 s-a remarcat prin accelerarea procesului de privatizare realizat prin dezvoltarea susţinută a unui mediu de afaceri competitiv prin transferarea majorităţii societăţilor cu capital de stat către sectorul privat şi îmbunătăţirea politicilor bugetare severe prin restructurare. S-au alocat în acest sens 6 milioane Euro, în cadrul a 13 proiecte, pentru asistenţa tehnică în vederea restructurării unor societăţi comerciale din domeniile industriei chimice, coloranţilor, construcţiilor de maşini (autocamioane, autobuze, utilaj greu, construcţii şi reparaţii material rulant, locomotive, motoare şi echipamente Diesel) şi metalurgice. În prezent, asistenţa este acordată pentru audit de mediu în vederea adaptării societăţilor comerciale la legislaţia de mediu şi cerinţele protecţiei mediului din Uniunea Europeană. Sunt vizate companii din siderurgia neferoasă cum ar fi Romplumb Baia Mare.
– în anul 2000, asistenţa s-a concentrat pe liberalizarea sectorului energetic (dezvoltarea autorităţii secundare în sectorul gazelor, privatizarea distribuţiei electricităţii şi a gazelor, investiţii în centrale de transmisie a energiei), asigurându-i-se o finanţare PHARE in valoare de 28,9 milioane Euro.
La realizarea acestui obiectiv un rol important l-a avut contribuţia suplimentara a BEI în valoare de 81,3 milioane Euro, BERD cu 51,4 milioane Euro şi contribuţia naţională în valoare de 47,7 milioane Euro. Scopul pentru care s-a acordat asistenţa respectivă a fost realizarea restructurării în sectorul energetic.
– în anul 2001, a avut loc dezvoltarea mecanismelor de piaţă şi reforma în sectorul energiei electrice pentru care s-a acordat asistenţă în valoare de 2,8 milioane Euro. Separarea producerii, transmisiei şi distribuţiei energiei electrice a început să se aplice începând cu august 2000, aceasta având ca rezultat crearea companiilor independente juridic şi financiar, adică fragmentarea monopolului Conel. Temoelectrica este una din companiile independente care s-au desprins din Conel şi care are ca obiect de activitate producerea energiei electrice cu o capacitate totala de 11,162 MW (la sfârşitul anului 2000). Mai bine de 10 % din aceasta capacitate va trebui închisă din motive de raţionalizare şi modernizare a capacităţii producerii de electricitate, acesta fiind si scopul acordării asistenţei.
Un alt obiectiv al acordării asistenţei PHARE este crearea unei pieţe funcţionale a electricităţii care implică crearea unui operator comercial care să aibă capacitatea de a încheia contracte bilaterale. În acest domeniu România este în întârziere cu 2-3 ani faţă de Ungaria care în anul 2003 a intrat în prima etapă a liberalizării pieţei energetice. Aceeaşi rămânere în urma o indică şi Bulgaria.
În perioada 2000-2006, România a primit peste 25% din totalul de 1,04 mld. Euro disponibil, în cadrul programului ISPA destinat celor 10 ţări central şi est europene, ceea ce înseamnă că a primit în medie anual de la 208 la 270 milioane Euro, ocupând in felul acesta locul 2 după Polonia, la capitolul volumul total al asistenţei nerambursabile. Pentru a atinge standardele UE în domeniul transporturilor si mediului este nevoie de investiţii importante pe care ISPA le asigură in vederea dezvoltării căilor ferate, şoselelor, porturilor şi aeroporturilor, conform cerinţelor de dezvoltare a transporturilor mondiale.
Principalii beneficiari sunt ministerele, regiile autonome şi companiile naţionale. Pentru proiectele identificate, guvernul României a suportat aproximativ 25% din cheltuielile de finanţare. Ţinând cont că majoritatea proiectelor sunt destinate dezvoltării infrastructuri de mediu şi transporturilor au fost atrase în acest context, instituţii financiare internaţionale şi anume: Banca Europeană pentru Reconstrucţie si Dezvoltare (care a aprobat credite nerambursabile pentru România în valoare de 80 milioane Euro); Banca Europeana de Investiţii. Până în prezent, România a semnat un Memorandum de Finanţare cu UE în valoare de 1,57 mld Euro (jumătate din suma fiind repartizata egal între proiectele de mediu şi cele din domeniul transporturilor – modernizări de căi ferate, şosele, construcţii de autostrăzi şi pasaje – din care 1,17 mld. Euro reprezintă credite nerambursabile).
Programul SAPARD urmăreşte să sprijine România în pregătirea pentru participarea la Politica Agricolă Comună implementată în Uniunea Europeană, obiectivele operaţionale în acest sens fiind:
- rezolvarea problemelor specifice legate de o dezvoltare rurală durabilă;
- îmbunătăţirea standardelor de calitate ale produselor agricole si piscicole, ale procesului de producţie şi de comercializare a acestora şi aducerea lor la standardele practicate în Uniunea Europeană;
- sprijinirea României în implementarea legislaţiei Uniunii Europene (“acquis-ului comunitar”) corespunzătoare acestui sector;
Instituţia responsabilă cu implementarea tehnică şi financiară a programului în România este Agenţia SAPARD, instituţie publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, Agenţia SAPARD are în structură o unitate centrală, situată în municipiul Bucureşti, şi opt Birouri Regionale de Implementare a Programului SAPARD (BRIPS).
Responsabilitatea pentru managementul financiar al fondurilor SAPARD revine Responsabilului Naţional cu Autorizarea Finanţării (National Authorising Officer – NAO). Fondul Naţional din cadrul Ministerului Finanţelor Publice acţionează în calitate de Autoritate Competentă, având rolul de a emite, monitoriza şi retrage acreditarea Agenţiei SAPARD şi de a numi Organismul de Certificare.
Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale are în atribuţii coordonarea, raportarea, monitorizarea si evaluarea Programului SAPARD si îndeplineşte funcţia de Autoritate de Management pentru Programul SAPARD. Acest organism asigură monitorizarea efectivă a derulării Programului şi raportează Comitetului de Monitorizare pentru Programul SAPARD, progresele înregistrate în implementarea măsurilor şi dacă este cazul, ale sub-măsurilor.
Conform Planului Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală al României, prin intermediul Programului SAPARD s-a acordat finanţare în perioada 2000 – 2006 pentru unsprezece Măsuri, structurate pe patru priorităţi, astfel:
1.Îmbunătăţirea accesului la pieţe si a competitivităţii produselor agricole şi piscicole prelucrate:
1.1.Îmbunătăţirea prelucrării si marketingului produselor agricole şi piscicole;
1.2.Îmbunătăţirea structurilor in vederea realizării controlului de calitate, veterinar si fitosanitar, pentru calitatea produselor alimentare şi pentru protecţia consumatorilor;
2.Îmbunătăţirea infrastructurii pentru dezvoltare rurală şi agricultură:
2.1.Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale;
2.2.Managementul resurselor de apă pentru agricultură;
- Dezvoltarea economiei rurale:
3.1.Investiţii în exploataţiile agricole;
3.2.Constituirea grupurilor de producători;
3.3.Metode agricole de producţie proiectate să protejeze mediul şi să menţină peisajul rural (agro-mediu);
3.4.Dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice pentru generarea de activităţi multiple şi venituri alternative;
3.5.Silvicultura;
- Dezvoltarea resurselor umane:
4.1.Îmbunătăţirea pregătirii profesionale;
4.2.Asistenţă tehnică ;
Până în prezent, prin Programul SAPARD s-a asigurat implementarea a şase măsuri, dintre care, trei măsuri au fost acreditate de către Comisia Europeana în cursul anului 2002 si anume: Măsura 1.1 „Îmbunătăţirea prelucrării şi marketingului produselor agricole şi piscicole”, Măsura 2.1 „Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale” si Măsura 4.2 „Asistenţa tehnică”.
1.1 Îmbunătăţirea prelucrării şi marketingului produselor agricole şi piscicole
Potenţialii beneficiari :
- asociaţii si grupuri de producători (cu personalitate juridică);
- societăţi comerciale cu capital 100% privat;
- în sectorul vinificaţie sunt sprijinite: asociaţiile, grupurile de producători şi societăţile comerciale private care procesează numai soiuri nobile de struguri.
Tipurile de investiţii vizate :
- îmbunătăţirea şi optimizarea fluxurilor de producţie, prelucrare şi marketing al produselor agricole si piscicole;
- crearea sau modernizarea reţelelor locale de colectare, a capacităţilor de recepţionare, depozitare, condiţionare, sortare şi ambalare a produselor agricole si piscicole.
Aceste investiţii vor contribui la accelerarea ameliorării standardelor naţionale prin adaptarea progresivă la standardele comunitare în sectoarele: lapte şi produse lactate; carne (taurine, suine, ovine, păsări) şi ouă; legume, fructe şi cartofi; prelucrarea strugurilor – soiuri nobile pentru vin; peşte şi acvacultură şi produse de ostreicultură (stridii şi midii); cereale; seminţe oleaginoase; zahăr, plante textile (in şi cânepă). În cadrul acestei măsuri sunt finanţate proiecte a căror valoare totală eligibilă este cuprinsă între 30.000 şi 2.000.000 EURO.
