Migraţia de muncă reprezintă o problemă, care la etapa actuală afectează majoritatea statelor lumii. După părerea specialiştilor în materie, două fenomene majore existente la moment pe piaţa forţei de muncă generează sporirea migraţiei în scop de angajare la lucru peste hotare:
- multe persoane economic active nu-şi pot găsi un loc de muncă sau nu-şi pot găsi un post de activitate adecvat, care le-ar permite să supravieţuiască şi să-şi întreţină familiile în ţările de origine;
- în alte ţări, în acelaşi timp, există o lipsă de forţă de muncă în diferite sfere ale economiei naţionale.
Alţi factori se referă ta schimbările demografice, crizele economice şi politice, nivelul insuficient de trai, adâncirea diferenţierii între statele dezvoltate şi cele aflate în curs de dezvoltare.
După cum se ştie, Republica Moldova este o ţară situată în Sud- Estul Europei. A apărut în calitate de stat independent şi suveran ca urmare a destrămării Uniunii Sovietice, după adoptarea în anul 1990 a Declaraţiei de independenţă a Republicii Moldova. Ţara este relativ mică, cu o suprafaţă de 33,8 mii km2. La 1 ianuarie 2008, populaţia sa constituia 3572,7 mii persoane, fară populaţia din partea de est a ţării din aşa-numita Transnistrie, a cărei populaţie este estimată la aproximativ 600 mii persoane. Astfel, populaţia totală a Republicii Moldova constituie circa 4,2 mii. persoane sau 124,2 persoane la 1 km.240
Ţară mică, situată la intersecţia a trei civilizaţii – europeană, slavă şi musulmană, Republica Moldova, prin chiar aşezarea sa geografică, oferă posibilităţi relativ simple de emigrare pentru cetăţenii săi. Existenţa unei oferte de forţă de muncă abundentă şi ieftină, dar calificată a servit drept stimulent suplimentar de emigrare. Migraţia de muncă a luat amploare atât în localităţile urbane, cât şi în cele rurale. începând cu anul 1990, deplasarea peste hotare a persoanelor în scop de angajare la muncă are loc pe două căi:
- cu ţările din CSI;
- cu alte ţări ale lumii.
Spre deosebire de populaţia urbană, populaţia rurală este relativ puţin receptivă la migraţia cu alte state ale lumii, de aceea în rândurile acesteia are loc migraţia de muncă cu ţările CSI şi, în primul rând, cu Rusia, Ucraina, Kazahstanul.
în componenţa persoanelor plecate la muncă peste hotare sporeşte numărul femeilor, constituind în prezent circa 50%.41
Conform unor date statistice şi sondajelor sociologice efectuate în ultimii doi ani, fiecare al treilea dintre cetăţenii moldoveni apţi de muncă lucrează peste hotare. Una dintre cele mai mari probleme privind migraţia de muncă o constituie lipsa estimărilor precise. Un şir de instituţii statale sunt abilitate cu funcţii de evidenţă a populaţiei (Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Tehnologiilor Informaţionale, Biroul Naţional de Statistică ş.a.), dar date exacte în problema menţionată nu sunt prezentate oficial. De aceea, în diferite surse se întâlnesc cifre diferite şi contradictorii referitor la numărul celor plecaţi peste hotarele Republicii Moldova cu scopul de angajare la muncă. Oficial, figurează J40000 de persoane, neoficial – 500000-600000 de persoane. Unii analişti numesc şi cifra de 1 milion de persoane plecate în căutarea surselor de existenţă.42
Deşi datele prezentate par a fi exagerate, ele sunt confirmate în mare măsură de statisticile primăriilor. Astfel, conform datelor primăriei din localitatea Cărpineni, în statele Europei, cu precădere în Italia, muncesc 1500 de cetăţeni. Din satul Corjeuţi, au plecat peste 2000 de persoane. Din satul Gura Galbenă, cu o populaţie de 7800 de locuitori, au plecat 2000 de locuitori. Din ei, 80% sunt în Israel, iar restul – în Portugalia, Italia, Cipru. Din 5033 de locuitori ai satului Scoreni, aproape 1500 activează ilegal în străinătate.43
De remarcat faptul că 90% din cei plecaţi peste hotare activează fară contract de muncă (ilegal). Mai mult, dacă în primii ani migraţia ilegală antrena numai un membru al familiei, apoi, în prezent, ea poartă un caracter familial. Majoritatea din cei plecaţi au pierdut interesul faţă de locurile natale, de ceea ce se întâmplă în ţară, rămânând pasivi la schimbări.
Din numărul total de cetăţeni moldoveni plecaţi în Comunitatea Statelor Independente (CSI), circa 70% muncesc la negru, iar dintre cei plecaţi în Grecia, Turcia şi Cipru, cota acestora constituie peste 55%. Totodată, în Portugalia şi Spania cota cetăţenilor Republicii Moldova care muncesc la negru atinge 43%: 95% din bărbaţii plecaţi peste hotare activează în domeniul construcţiilor, iar 96% din femei plecate sunt antrenate în prestarea serviciilor de menaj casnic şi de îngrijire socială, deoarece acestea sunt cele mai puţin verificate locuri de muncă de către autorităţile publice locale. în ultimii ani, un număr tot mai mare de cetăţeni moldoveni aflaţi peste hotare sunt antrenaţi în muncile agricole. A crescut numărul migranţilor de muncă cu studii superioare.
Migraţia de muncă are semnificaţii diferite în timp şi spaţiu. Ea se poate solda atât cu consecinţe pozitive, cât şi negative pentru toţi subiecţii: migranţii, ţările de origine şi ţările de destinaţie.
Pentru ţările de destinaţie avantajele migraţiei se concretizează în:
- acoperirea locurilor vacante de muncă cu forţă de muncă corespunzătore şi soluţionarea pe această bază a diferitelor probleme economice şi sociale;
- economisirea mijloacelor băneşti prin remunerarea mai redusă a angajaţilor străini în comparaţie cu remunerarea salariaţilor autohtoni, precum şi prin neacordarea migranţilor a protecţiei sociale.
Pentru ţările de origine migraţia de muncă se manifestă sub două aspecte: sub aspect pozitiv, iar altul – negativ.
Sub aspect pozitiv ea contribuie la:
- ocuparea populaţiei apte de muncă (fie şi în ţări străine);
- înbunătăţirea situaţiei financiare şi materiale a migranţilor şi membrilor familiilor acestora;
- la sporirea produsului intern brut (PIB-ului) al ţării.
Evident, migraţia de muncă are un impact pozitiv asupra îmbunătăţirii situaţiei materiale a migranţilor şi membrilor familiilor acestora. însă sumele repatriate reprezintă, în cele mai multe cazuri, un venit obţinut cu diverse greutăţi, stropit cu lacrimi.
Aspectele negative ale migraţiei la muncă se manifestă prin:
- tendinţe demografice alarmante;
- reducerea grupurilor populaţiei (20-45 de ani) cu cea mai înaltă productivitate de muncă;
- depopulaţia (pe termen lung) a ţării.
Procesul migraţiei la muncă are consecinţe contradictorii şi asupra migranţilor. Deşi migranţii şi familiile acestora au anumite beneficii de pe urma plecării peste hotare, mulţi dintre ei muncesc în condiţii de exploatare şi abuz, nu au acces la o protecţie socială legală. Migraţia ilegală plasează multe categorii de persoane, în special femei, în situaţii de vulnerabilitate, transformându-le într-un subiect al diverselor forme de discriminare ş.a. In plus, sute de familii divorţează, mii de copii rămaşi în ţara de origine devin vagabonzi, părăsesc şcoala, degradează.
In astfel de condiţii devine foarte acută necesitatea reglementării proceselor migraţiei forţei de muncă.
