Scurt istoric al activitatii bancii
Infiintarea Bancii Nationale a Austriei dateaza inca de la inceputul secolului al XIX-lea. Cu toate ca Banca din Viena (Wiener Stadtbak) exista inca de la 1705, abia in 1762 s-au emis primele bilete de banca numite „Bancozettel”[1].
La sfarsitul secolului al XVIII-lea, in timpul razboiului impotriva lui Napoleon, guvernul intervine preluand controlul direct al emiterii de bancnote, acestea inlocuind treptat monedele de alama si argint in tranzactiile comerciale. .
In 1799, guvernul decreta faptul ca banii de hartie vor fi singurul mijloc de plata in tranzactiile comerciale private ceea ce duce la devalorizarea acesteia. In pofida asigurarilor guvernului ca va restrange emiterea de bilete de banca, acestea continua sa se devalorizeze rapid, constrangand public etichetarea biletelor de banca ca „moneda vieneza”.
Pentru a-si recastiga increderea burgheziei si pentru restabilirea ordinii economice pe 1 iunie 1816, imparatul Francis I, emite doua decrete imperiale: the „Highest Finance Patent” si „Bank Patent”, in aceeasi zi fiind infiintata si Banca Nationala a Austriei („privilegirte österreichische National-Bank”).
Odata cu infiintarea Bancii Nationale, care detine exclusivitatea emiterii de bilete de banca, are loc si stabilizarea sistemului monetar austriac. Activitatea bancii centrale, care avea a conducere provizorie, a fost initial limitata la rascumpararea biletelor de banca aflate in circulatie si la emiterea de actiuni.
In anul 1955 s-a semnat Tratatul de Stat Austriac (Österreichischer Staatsvertrag), in care Nationalrat (Consiliul National) trece si noua lege a bancii nationale (valabil si astazi, cu un amendament din 1984). Aceasta contine prevederi care constrang Banca Centrala ca politica sa monetara si cea a creditarii sa corespunda politicii economice a guvernului si garanteaza independenta bancii centrale in ceea ce priveste creditarea sectorului public. De asemenea operatiunile de open market precum si politica rezervelor minime au fost incluse in instrumentele Băncii Centrale.
La sfarsitul anilor 60 devine evident faptul ca sistemul monetar de la Bretton Woods nu va putea fi mentinut pe termen lung, fapt ce determina reformarea sistemului monetar prin trecerea la cursurile flotante, iar in 1971 se renunta la convertibilitatea dolarului american, ceea ce reprezinta sfarsitul sistemului monetar international de la Bretton Woods.
Consolidare economica devine obiectivul intregii reforme socio-politica din anii 80, care determina adoptarea ca moneda de referinta a cursului de schimb, marca germana, fapt ce urmarea stabilirea preturilor interne. In aceste circumstante, politica monetara a fost indreptata spre crearea stabilitatii interne a economiei.
Cheia dezvoltarii economice din anii 90 a fost integrarea acesteia in Uniunea Europeana, in anul 1995, impreuna cu Finlanda si Suedia, precum si aderarea acesteia in acelasi an la Mecanismul Ratelor de Schimb din cadrul Sistemului Monetar European (EMS).
In indeplinirea sarcinilor si obiectivelor impuse de Sistemul European al Bancilor Centrale (European System of Central Banks), Banca Nationala a Austriei si deciziile sale trebuie sa actioneze independent de institutiile Comunitatii Europene precum si fata de alte organisme sau institutii ale statelor membre.
Incepand cu 1 ianuarie 1999, in Austria si in alte zece state membre a Uniunii Economico Monetare, s-a introdus EURO ca moneda unica europeana in toate statele. Banca Nationala a Austriei a transferat responsabilitatile sale de politica monetara catre Banca Centrala Europeana (European Central Bank – ECB), decizie luata in cadrul Consiliului Guvernator al ECB.
Banca Nationala a Austriei este parte integranta a Sistemului European al Bancilor Centrale, compus din Banca Central Europeana si bancile centrale a statelor membre.
Obiectivele Bancii Nationale a Austriei
„Securitate, stabilitate si incredere” – este crezul ce reuneste principiile dupa care se ghideaza Banca Nationala a Austriei si care i-au fost incredintate pentru a servi atat Austria cat si Europa in aceeasi masura[2].
Principalele obiective ale OeNB sunt acelea de a contribui la stabilitatea orientarii politicii monetare cu cea a Eurosistemului, gardian al stabilitatii financiare a Austriei, precum si aprovizionarea sectorului public dar si a investitorilor cu resursele financiare necesare. De asemenea, OeNB gestioneaza rezervele statului, adica rezervele de aur si valute, care vor sprijini moneda euro in perioade de criza, culegerea datelor si realizarea de analize si statistici economice; este activa in cadrul organizatiilor internationale si este responsabila de sistemul de plati. In plus, OeNB efectueaza plati in sistem euro, promoveaza cunoasterea si intelegerea acestui sistem publicului larg, iar cei ce iau decizii sunt datori acestora cu o politica deschisa si intelegatoare si sustine cercetarea in Austria.
Asadar, obiectivul principal al Bancii Nationale a Austriei, ca al oricarei alte banci centrale este de a asigura stabilitate financiara si monetara a tarii. Fiind parte a zonei euro, Banca Nationala Austriaca trebuie sa contribuie la sustinerea echilibrarii sistemului financiar european in ansamblu, contribuind cu instrumentele proprii de politica fiscala si monetara la realizarea obiectivelor Bancii Centrale Europene.
Functii si atributii ale Bancii Centrale a Austriei
Conform Legii Federale a Bancii Nationale a Austriei (1984 Nationalbank Act – NBG), OeNB este o companie pe actiuni. Desi, prin statutul sau, este o banca centrala, aceasta este condusa dupa anumite clauze, scrise in legea sa de infiintare. Totalul capitalului propriu este de 12 milioane de EURO, din care 70% este in proprietatea guvernului federal austriac si 30% din actiuni sunt detinute de investitori, de organizatiile salariatilor, precum si de alte banci sau companii de asigurari.
Banca Nationala a Austriei cu sediul in Viena, prin Trezorerie, poate primi titluri de renta precum si alte valori pentru pastrarea si administrarea acestora in deplina siguranta, insa le poate si refuza fara a da explicatii.[3]
De asemenea, OeNB se afla in varful piramidei sistemului bancar, coordonand intreaga activitate bancara, iar clientela este reprezentata in cea mai mare parte de bancile comerciale, fapt care a dus la denumirea de „banca a bancilor”.
OeNB poate deschide conturi si depozite bancare atat persoanelor fizice, cat si celor juridice. Mai mult, toate celelalte banci comerciale din Austria sunt obligate sa isi deschida conturi curente la Banca Centrala a Austriei si sa-si constituie la dispozitia acesteia rezervele banesti, cunoscute sub denumirea de rezerve minime obligatorii. Pe baza acestor rezerve OeNB acorda credite de refinantare a celorlalte banci din sistem.
Odata cu aderarea la Sistemul euro, OeNB nu mai indeplineste functia de banca de emisiune, deoarece aceasta functie este transferata, odata cu adoptarea monedei unice europene, catre Banca Centrala Europeana. De asemenea, si politica monetara este condusa tot de Banca Centrala Europeana, ca banca de emisiune a monedei unice europene, Banca Nationala a Austriei indeplinind astfel rolul unei sucursale a acestei banci la nivel european, urmarind indeplinirea sarcinilor de politica fiscala si monetara conform politicii generale stabilita de Sistemul European al Bancilor Centrale, fapt care urmareste realizarea armonizarii politicii monetare in toate tarile membre ale Sistemului Monetar European, fara a exista mari discrepante intre o tara si alta.
Politica monetara este cheia responsabilitatii Sistemului European al Bancilor centrale, principalul obiectiv al politicii monetare fiind, conform Tratatului de aderare la Comunitatea Europeana, acela de a mentine stabilitatea preturilor in zona euro.
Prin furnizarea unor serii de analize economice, OeNB este informata continuu asupra evolutiei monetare. In principal aceste analize sunt focalizate asupra evaluarii preturilor si a dezvoltarii activitatii economice si a factorilor determinanti. O alta sectiune in vizorul analizei OeNB este si performanta economiei austriece. La final, prin prelucrarea datelor se realizeaza previziuni pentru Austria, publicate o data la sase luni. OeNB realizeaza, de asemenea, si analize a inflatiei, a stabilitatii financiare, politica fiscala, structura si problemele de pe piata fortei de munca, precum si realizarea de comparatii internationale.
De asemenea, OeNB monitorizeaza si analizeaza procesul de integrare si progresele unor tari din sud-estul Europei realizand o expertiza care contine raportul de tara, dar nu in ultimul rand OeNB sustine tarile central si est-europene prin proiecte de cooperare tehnica precum si ca sponsor al Joint Vienna Institute (JVI).
In vederea asigurarii stabilitatii preturilor, una din indatoririle fundamentale ale oricarei banci centrale, asadar si a Bancii Nationale a Austriei, este mentinerea stabilitatii financiare si, in special, mentinerea echilibrului sistemului bancar.
Instrumentele folosite de OeNB
Pentru a-si duce la indeplinire misiunea de mentinere a stabilitatii financiare banca centrala are la dispozitie o serie de instrumente, printre care se numara: raspandirea transparentei cu privire la obiectivele bancii centrale, publicarea riscurilor identificate, apeland la participantii de pe piata (sa actioneze prudent), tinand cont de riscurile posibile, promovarea de initiative pentru a reduce vulnerabilitatea la crize precum si intarirea infrastructurii sistemului financiar (in special in domeniul serviciilor de plati si cel al instalarii unui sistem mai sigur), stransa colaborare si supraveghere a pietei din Austria precum si din afara ei, acordarea de credite ca ultima resursa, asigurand lichiditatea sistemului pentru a preveni o eventuala criza.
[1] www.oenb.at/en/ueber_die_oenb/bank_archiv/gechichte_der_oenb
[3] General Terms and Conditions Safe Custody and Purchase/Sale of Securities Oesterreichische Nationalbank, Printing Office, Vienna, July 2002
