O dată cu anul 1999, s-a creat, la nivelul Uniunii Europene, un Sistem European al Băncilor Centrale. Acesta este format din Băncile Centrale ale statelor membre şi Banca Centrală Europeană.
Pregătirea activităţii sistemului de bănci centrale europene a fost asigurată prin crearea în 1994 a Institutului Monetar European5.
Sistemul European al Băncilor Centrale trebuia să realizeze punerea în aplicare a politicilor monetare ale comunităţii şi conducerea operaţiilor de schimb cu monede necomunitare, gestionarea rezervelor oficiale de schimb ale statelor membre şi controlul bunei funcţionări a sistemelor de plată. Toate aceste funcţii ale Sistemului European al Băncilor Centrale vizează măsurile care au condus la unificarea monetară şi deci, introducerea monedei unice europene.
De altfel, Consiliul Europei a dat decizia prin care Banca Centrala Europeana să fie consultată de către autorităţile naţionale şi în vederea proiectelor de natură legislativă.
Banca Centrala Europeana se comportă precum o bancă centrală a unui mare stat federal – Europa. Însă, trebuie de menţionat că statele membre por negocia în instanţele internaţionale şi chiar să încheie acorduri internaţionale în mod independent fără a prejudicia competenţele şi acordurile comunitare. O condiţie ce nu trebuie neglijată este aceea de căutare a armonizării legislaţiilor naţionale în vederea supravegherii compatibilităţii acestora cu prevederile necesare bunei funcţionalităţi a Sistemului European al Băncilor Centrale.
