Natura, geneza şi evoluţia banilor
Banii reprezintă o marfă spcială care, într-un îndelungat proces istoric, de dezvoltare a schimbului, s-a separat în mod constant de lumea mărfurilor pentru a îndeplini rolul de echivalent general şi de instrument general al schimbului.
Banii au apărut cu mult timp în urmă, din necesitatea facilitării schimbului, realizat iniţial sub formă de troc – schimbul direct dintre două bunuri.
În evoluţia istorică a banilor se disting trei etape importante:
- perioada banilor-marfă – primele forme concrete de bani au fost anumite bunuri, animale, blănuri, bucăţi de metal etc. Care aveau rol de:
- intermediar;
- etalon pentru măsurarea celorlalte bunuri;
- perioada banilor monedă, treptat rolul de bani s-a restâns la metale
preţioase (aur, argint) datorită unor proprietăţi intrinseci:
- valoare mare într-un volum mic;
- sunt omogene şi perfect indivizibile;
- perioada banilor de hârtie (fiduciari – bazaţi exclusiv pe încredere),
aceşti bani nu mai au valoare intrinsecă, valoarea rezultând doar din semnul valoric imprimat pe ei. Monedelor metalice li s-au adăugat bancnotele, semne băneşti emise de bănci care:
- certificau prezenţa aurului în păstrarea băncii;
- exprimau angajamentul băncii de a le preschimba, la cerere, în aur (până la primul război mondial).
Dreptul de a emite bancnote a fost, treptat, restrâns şi rezervat unei singure bănci
- Banca de Emisiune sau Centrală. Dacă până la primul război mondial bancnotele
circulau paralel cu monedele de aur şi argint, după această dată emisiunile de monede
din metale preţioase au devenit excepţii, convertibilitatea bancotelor în aur şi argint restrângându-se treptat, ele devenind simple intrumente utilizate în tranzacţii economice.
Trăsăturile esenţiale care pun în evidenţă natura banilor din economiile de piaţă contemporane sunt:
- banii reprezintă un instrument obiectiv-necesar, indispensabil pentru societate;
- banii reprezintă un instrument social al economiei de schimb, natura banilor nu depinde de corpul material al acestora ci de funcţiile sociale îndeplinite;
- raţiunea de a fi a banilor o constituie rolul lor de a facilita schimbul mărfurilor şi derularea normală a fluxurilor economice;
- realizarea rolului şi funcţiilor banilor are loc numai pe baza încrederii pe care o au faţă de instrumentul monetar posesorii efectivi sau potenţiali ai banilor;
- banii au caracter:
- nedeterminat – permit transformarea lor în orice marfă şi achitarea oricărei datorii;
- general – sunt acceptaţi în orice moment şi orice loc al unei comunicaţii monetare;
- imediat – permit reglarea instantanee şi definitivă a actelor de vânzare-cumpărare şi stingerea unei datorii.
Rolul şi funcţiile banilor în economia de piaţă
Rolul banilor în cadrul economiei de piaţă se concretizează în funcţiile pe care aceştia le îndeplinesc distingându-se astfel două mari direcţii:
- Teoria clasică ce consideră că banii îndeplinesc următoarele funcţii:
- măsură a valorii;
- mijloc de circulaţie;
- mijloc de plată;
- mijloc de tezaurizare;
- bani universali.
- Teoria contemporană care consideră că funcţiile banilor sunt următoarele:
- mijloc de schimb şi stimulare a activităţii economice;
- instrument al circulaţiei mărfurilor şi mijloc de comparaţie;
- de rezervă ca valoare, care se desfăşoară în timp şi îmbracă două aspecte:
- banii sunt instrument de economisire;
- banii permit realizarea valorilor viitoare;
- mijlocitor al schimburilor de mărfuri şi măsură a valorii cu două funcţii conexe:
- mijloc de tezaurizare,
- mijloc de plată.
Dacă în ceea ce priveşte rolul covârşitor al banilor în economia de piaţă, precum şi funcţiile pe care ei le îndeplinesc, diferitele şcoli şi teorii economice sunt de accord, că nu s-a ajuns încă la o definiţie larg acceptată a banilor, capabilă să surprindă sintetic esenţa şi semnificaţia acestora.
Astăzi banii sunt expresia generică pentru bancnote, monedă metalică, monedă scripturală şi alte instrumente recunoscute ca monedă, existente în posesia agenţilor economici, având forme şi denumiri diferite de la o ţară la alta (dolar, liră, euro, leu, etc.) acceptate pentru schimburi şi plăţi într-un spaţiu economic dat. Ei sunt un simbol al avuţiei conferind putere economică deţinătorului lor.
Funcţiile banilor sunt în esenţă următoarele:
- mijloc de măsură a valorii (etalon de calcul) permit măsurarea şi compararea în timp şi spaţiu a cheltuielilor şi rezultatelor. Moneda naţională reprezintă etalonul general de măsură pentru întreaga activitate economică, singurul mijloc capabil să comensureze şi să compare bunuri economice şi activităţi diferite din punct de vedere:
o cantitativ, o calitativ, o structural.
- mijloc de circulaţie (de schimb) constă în aceea că moneda este mijlocitorul schimbului, banii putând trece de la un deţinător la altul;
- mijloc de plată – orice obligaţie economică este evaluată în bani şi încetează prin achitarea sumei corespunzătoare;
- mijloc de rezervă (de economisire) are la bază caracterul impersonal al monedei care poate fi folosită de oricine, pentru orice marfă şi în orice moment. Banii sunt lichiditate prin excelenţă, adică sunt acceptaţi în tranzacţii în condiţii de risc şi pierderi minime pentru deţinători;
- bani universali – reprezintă capacitatea banilor de a servi pentru circulaţie sau stingerea obligaţiilor pe plan internaţional.
Teoria economică contemporană a desprins o caracteristică importantă a banilor lichiditatea care constă în calitatea constantă pe care o au banii de a fi oricând convertibili în bunuri sau servicii şi de a da posibilitatea alegerii din partea posesorilor lor.
