Statul se foloseşte de buget pentru a-şi programa şi controla activitatea din sfera fiscalităţii.
Bugetul de stat cuprinde cheltuielile prognozate a se efectua pentru a se realiza programele guvernamentale, precum şi veniturile prevăzute a se obţine din impozite şi taxe, într-o anumită perioadă de timp (un an). Trebuie precizat faptul că bugetul este, pe de o parte, planul cheltuielilor guvernamentale curente şi de capital, iar pe de altă parte, planul veniturilor guvernamentale curente şi din capital.
În România, bugetul public este alcătuit din bugetul administraţiei centrale de stat şi bugetele locale, fiecare dintre ele cuprinzând două părţi: veniturile şi cheltuielile.
- Veniturile bugetului de stat sunt alcătuite din veniturile curente şi veniturile din capital.
- Veniturile curente ale bugetului de stat provin din veniturile fiscale şi veniturile nefiscale.
Veniturile fiscale curente au ca surse impozitele directe (impozitul pe profit, impozitul pe salarii, impozitul pe dividende, impozitul pe venitul agricol ş.a.) şi impozitele indirecte (accize, taxa pe valoarea adăugată, taxe vamale, taxe de timbru etc.).
Impozitele directe sunt impozitele percepute nemijlocit de la indivizi şi firme pe activitatea desfăşurată, astfel că persoanele vizate (fizice sau juridice) trebuie să le plătească efectiv, în cadrul anului fiscal, cu scopul sporirii veniturilor publice ale statului. Această abordare contrastează cu cea a impozitelor indirecte care se aplică asupra tranzacţiilor făcute de indivizi, firme şi instituţii, în special, asupra cheltuielilor făcute de persoanele fizice şi juridice atunci când cumpără bunuri şi servicii.
Veniturile nefiscale sunt vărsăminte la bugetul de stat de la diverşi agenţi economici şi instituţii publice, altele decât impozitele directe şi indirecte. În această categorie de venituri ale bugetului de stat se încadrează: vărsămintele din profitul net al regiilor autonome, vărsăminte ale instituţiilor publice (taxe pentru brevete şi invenţii înregistrate, taxe de metrologie, taxe şi alte venituri din protecţia mediului, taxe pentru eliberarea titlurilor de proprietate, venituri din amenzi etc.).
- Veniturile din capital sunt veniturile bugetului de stat care provin din valorificarea unor bunuri ale statului, cum ar fi: venituri provenite din valorificarea unor bunuri care aparţin unor instituţii publice, venituri din valorificarea stocurilor de la rezerva de stat şi de mobilizare, venituri din vânzarea locuinţelor construite din fondurile statului.
- Cheltuielile bugetului de stat reprezintă o listă a programelor specifice finanţate de către stat, în decursul anului financiar. În primul rând, bugetul de stat finanţează acţiunile social-culturale ale ţării, cum ar fi învăţământul, cultura şi arta, asistenţa socială, activitatea sportivă. În al doilea rând, cheltuielile bugetare au în vedere apărarea naţională, ordinea publică şi autorităţile publice (preşedinţia ţării, autoritatea legislativă, autoritatea judecătorească, autoritatea executivă ş.a.). În al treilea rând, cheltuielile bugetului de stat vizează acţiunile economice ale guvernului, cum sunt: finanţarea unei mari părţi a cercetării ştiinţifice, finanţarea prospecţiunilor şi lucrărilor geologice, finanţarea unor activităţi din industrie, agricultură, transporturi şi comunicaţii etc.
Bugetul de stat este un instrument important în reglarea situaţiei de ansamblu a economiei. Astfel, dacă presiunile inflaţioniste sunt prea puternice, statul elaborează un buget restrictiv; impozitele sunt majorate, iar cheltuielile guvernului sunt restrânse. Guvernul poate face schimbări în ceea ce privesc nivelul şi structura impozitării, precum şi în mărimea şi structura cheltuielilor guvernamentale în vederea realizării obiectivelor dezvoltării economice. De exemplu, pentru a se încuraja munca cinstită, se poate reduce impozitul pe venitul provenit din muncă; pentru a stimula asumarea riscului în afaceri, guvernul poate reduce impozitul pe profit.
Conceptul de buget de stat reflectă, într-o formă sintetică, funcţiile sistemului fiscal:
- a) funcţia de finanţare a cheltuielilor publice, potrivit obiectivelor urmărite;
- b) funcţia de redistribuire a veniturilor şi averilor, prin mecanismul impozitelor şi taxelor;
- c) funcţia de stabilizare a activităţii economice, de corectare a dezechilibrelor economice, devenind un instrument de politică macroeconomică şi socială.
Conceptul de buget de stat cuprinde şi alte noţiuni complementare, aşa cum sunt: excedentul bugetar, deficitul bugetar şi bugetul echilibrat.
Atunci când veniturile curente ale bugetului de stat (provenind din impozite directe şi indirecte, din venituri nefiscale şi veniturile din capital) sunt mai mari decât cheltuielile publice, bugetul de stat este excedentar. Dacă veniturile curente şi cheltuielile curente ale bugetului de stat sunt egale, fenomen rar întâlnit, bugetul de stat este echilibrat. Deficitul bugetului de stat apare atunci când cheltuielile sale curente depăşesc veniturile curente. Deficitele bugetare afectează economia naţională pe termen scurt, prin impactul lor asupra cererii globale, dar şi pe termen lung, prin impactul asupra investiţiilor şi producţiei naţionale potenţiale. Din acest unghi de vedere, se face deosebirea necesară între deficitele structurale şi deficitele ciclice.
Componenta structurală a bugetului se referă la partea activă a acestuia, care este influenţată de măsurile statului privind stabilirea cotelor de impozitare, mărimea transferurilor sociale, mărimea cheltuielilor de apărare, de ordine publică, pentru acţiunile economice ale guvernului ş.a. Componenta ciclică a bugetului este influenţată în mod pasiv de fazele ciclului economic, exprimate prin fluctuaţiile produsului şi venitului naţional. În funcţie de aceste componente se disting:
- a) bugetul real care cuprinde veniturile, cheltuielile şi deficitele/excedentele înregistrate efectiv într-o anumită perioadă de timp;
- b) bugetul structural se referă la veniturile, cheltuielile şi deficitele/excedentele care s-ar înregistra dacă economia naţională ar funcţiona la întregul său potenţial, dat de înzestrarea cu factori de producţie.
- c) bugetul ciclic reprezintă diferenţa dintre bugetul structural şi cel real; el măsoară impactul produs de ciclurile economice asupra bugetului, respectiv efectul acestora asupra veniturilor, cheltuielilor şi deficitelor/exce-dentelor bugetare.
În unele ţări, printre care şi România, există mai multe bugete publice, astfel că bugetul general consolidat al ţării este alcătuit din: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, bugetele locale, bugetul creditelor externe etc. Existenţa bugetului public consolidat comportă existenţa veniturilor totale consolidate şi a cheltuielilor totale consolidate. Veniturile totale consolidate se obţin prin scăderea transferurilor consolidate din veniturile totale (transferurile de la un buget public la altul: de la bugetul de stat către bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondului de asigurări sociale de sănătate ş.a.). Cheltuilile consolidate se obţin prin scăderea din cheltuielile totale a ajustărilor determinate de transferurile consolidabile.
În funcţie de evoluţia ciclului economic al afacerilor şi de numeroase alte evenimente de ordin economic, politic, militar, natural etc., cheltuielile şi veniturile efective ale bugetului de stat pot să atingă niveluri sub sau peste cele anticipate. Atunci când statul se confruntă cu deficite bugetare, el trebuie să se împrumute, ca orice agent al vieţii economice, pentru a-şi plăti datoriile. În acest scop, statul emite titluri financiare pe care le vinde posesorilor de bani, promiţând să restituie banii la o dată viitoare.
