Privită global sau în structură (pe segmente), pe o arie teritorială largă sau pe zone mai restrânse, piaţa trebuie adusă la o formă cantitativă de exprimare care să servească agentului economic drept element de referinţă pentru dimensionarea activităţii sale.
Exprimarea capacităţii pieţei poate fi făcută cu ajutorul mai multor indicatori ţinându-se seama de cele două categorii economice esenţiale ale pieţei: cererea şi oferta. Acestea pot ti luate în consideraţie în mod diferit, astfel încât pentru aceiaşi piaţă se pot obţine dimensiuni diferite. Principalii indicatori care exprimă capacitatea pieţei sunt:
- mărimea globală a cererii;
- mărimea globală a ofertei;
- volumul relaţiilor de vânzare-cumpărare, rezultate din confruntarea cererii cu oferta.
Cele două categorii ale pieţei • cererea şi oferta – şi. în special, raportul dintre acestea explică dimensiunile şi unele stări caracteristice ale pieţei cum ar fi stările de penurie, de echilibru sau de abundenţă în general, pieţei îi este specifică tendinţa de echilibrare a ofertei eu cererea de mărfuri şi servicii. Apreciere acestei tendinţe se face cu ajutorul indicatorului denumit raportul de forţe pe piaţă (oferta /cererea) a cărui valoare atestă situaţia pieţei la un moment dat. Astfel, pot fi definite trei situaţii:
- când raportul de forţe este mai mic decât 1, starea caracteristică a pieţei este cea de absorbţie (de penurie), adică starea în care se afirmă piaţa vânzătorilor:
- când raportul este egal cu 1. se poate vorbi de de.echilibru;
- când raportul este mai mare decât 1, pieţei îi este caracteristic fenomenul de presiune (starea de abundenţă) si se afirmă piaţa cumpărătorilor.
Dimensiunile pieţei nu sunt rigide, ci prezintă o anumită mobilitate: cererea satistacută nu trebuie confundată cu cererea reală, iar vânzările efective nu pot fi socotite automat egale cu cele posibile. Posibilităţile lărgirii pieţei dincolo de dimensiunile ei la un moment dat. constituie premisa celor mai multe acţiuni de marketing.
Noţiunea de capacitate a pieţei presupune două dimensiuni simultane, care pot fi în unele cazuri, substanţial diferite: o dimensiune reală, efectivă şi alta posibilă, potenţială. Lărgirea pieţei unui produs sau a unei întreprinderi, vizează acoperirea decalajului existent aproape în permanenţă între piaţa actuală şi potenţială, transformarea actelor de schimb potenţiale în acte efective.
