Caracteristicile actuale ale evoluţiei numerice a populaţiei

Din analiza evoluţiei numărului populaţiei atât la nivel mondial cât şi pe continente sau ţări se pot desprinde principalele caracteristici actuale ale acestui fenomen demografic şi anume:

• la nivel de continente şi mari regiuni geografice se observă o scădere continuă a natalităţii în ţările Europei Occidentale. Majoritatea ţărilor din Asia, Africa şi America Latină menţin însă un ritm susţinut de creştere numerică a populaţiei, asemenea situaţie confirmând pe deplin faptul că politica populaţiei nu poate fi concepută decât în indisolubilă legătură cu dezvoltarea social-economică. Aceasta infirmă orice încercare teoretică de a considera creşterea demografică accelerată a populaţiei din unele ţări, îndeosebi a celor în curs de dezvoltare, cauză a subdezvoltării lor. Problema fundamentală deci a lumii contemporane o constituie dezvoltarea economico-socială a tuturor ţărilor şi îndeosebi a ţărilor în curs de dezvoltare;
• evoluţia numerică a populaţiei relevă o periodicitate legică ce asigură în cele din urmă un echilibru obiectiv între dimensiunile „exploziei demografice” şi dezvoltarea economică şi socială a ţărilor. Este vorba de echilibrul ce se asigură în anumite perioade între dezvoltarea social-economică şi nivelul de educaţie al populaţiei, echilibru ce determină tendinţele pozitive, raţionale ale reproducerii umane. Odată atinsă o dezvoltare economico-socială satisfăcătoare fără a avea, la nivelul respectiv, conştiinţa socială, se pot produce perturbări îndeosebi în evoluţia natalităţii şi mortalităţii infantile. Conferinţa Mondială a populaţiei de la Bucureşti – 1974 a scos în evidenţă faptul că problema populaţiei şi orice politică a populaţiei nu poate fi privită ca o problemă marginală sau derivată, ca o consecinţă a altor probleme. Problema populaţiei trebuie considerată o problemă fundamentală în toată complexitatea ei, strâns legată de problemele dezvoltării economice şi sociale;
• practica demografică a multor, indiferent că sunt ţări dezvoltate sau slab dezvoltate, indiferent de mediile rural sau urban, indiferent de limitele la care ne-am referi (familie sau stat), relevă existenţa unei preferinţe sau unei anumite orientări în dimensiunea familiei. Aceasta înseamnă că într-un fel sau altul, direct sau indirect, fiecare stat dezvoltă o anumită politică demografică, o politică de regulă corespunzătoare posibilităţilor şi dezvoltării acestuia într-o perioadă sau alta. Experienţa demonstrează faptul că politica demografică este un atribut al suveranităţii naţionale. Ea se elaborează în raport de situaţia specifică a ţării respective, de obiectivele urmărite în programul său general de dezvoltare social-economică. În aceste condiţii sunt greu de aplicat strategii în domeniul populaţiei elaborate la scară mondială sau regională. Efortul naţional al fiecărui popor pentru valorificarea raţională a resurselor economice şi umane proprii, reprezintă variabilele fundamentale ale dezvoltării economice şi, pe această bază, a soluţionării problemelor populaţiei. Cooperarea internaţională are menirea să înlesnească şi să sprijine asemenea eforturi;
• un rol important în evoluţia demografică îl are gradul de ocupare a forţei de muncă, care este de asemenea orientat de dezvoltarea social-economică;

• „explozia demografică” nu trebuie considerată coordonată permanentă în prognozele demografice. Ritmul activ în dezvoltarea social-economică a ţărilor slab dezvoltate poate provoca schimbări substanţiale în evoluţia numerică a populaţiei, fapt ce poate, într-un viitor apropiat, să modifice viziunea actuală asupra estimărilor viitoare, evident în direcţia diminuării valorilor acestora. Evoluţia recentă a indicatorilorilor demografici, influenţaţi direct de dezvoltarea social-economică, îndeosebi în ţările în curs de dezvoltare, dovedeşte schimbări esenţiale în prognozele emise cu 10 – 15 ani în urmă, în sensul diminuării sensibile a valorilor;
• „explozia demografică” nu se produce simultan în toate ţările. Efectele şi dimensiunile ei variază de la ţară la ţară, în funcţie de realităţile fiecăreia. Este vorba de realităţile social-economice în primul rând. Trecerea de la subdezvoltare la dezvoltare va marca oscilaţii radicale în evoluţia numerică a populaţiei. Situaţia actuală existentă pe glob atestă faptul că aşa-numita „explozie demografică” continuă în limite diferenţiate de nivelul de dezvoltare social-economică a statelor;

–  evoluţia contemporană a populaţiei, analiza factorilor şi cauzelor care o generează dovedesc cu prisosinţă că nu există pericolul suprapopulării în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat.

Ritmul mediu de creştere a populaţiei ţărilor în curs de dezvoltare va continua să crească şi în următorii 20 de ani. Pornind de la ritmurile actuale, în deceniile următoare, creşterea populaţiei globului ar urma să se menţină în ritmul mediu anual de circa 1,2%.

Prognozele demografice se întocmesc în mai multe variante – minime şi maxime. Asemenea variante sunt elaborate prin prisma ritmurilor medii anuale ce se manifestă în ultima perioadă. Situaţiile actuale, ritmurile medii din ultimele decenii şi profilele principalilor indicatori demografici edifică substanţial conţinutul unor astfel de variante.

Pentru a da totuşi un răspuns fundamentat ştiinţific întrebării care se pune asupra viitorului populaţiei nu trebuie să pornim numai de la dimensiunile ritmului de creştere a populaţiei. Trebuie pornit de la cunoaşterea mult mai profundă a tendinţelor de dezvoltare a fiecărei ţări.

Este necesară o analiză complexă a fertilităţii, mortalităţii şi urbanizării în strânsă corelare cu toate aspectele dezvoltării sociale, în ansamblu (pe glob) şi în mod deosebit în ţările în curs de dezvoltare sau slab dezvoltate.

Pentru aceasta este necesar ca populaţia să se cunoască pe ea însăşi, să-şi cunoască la timp toate simptomele propriei sale reproduceri. Ţările în curs de dezvoltare trebuie ca în viitorii ani să salte ritmul de creştere economică la un nivel la care s-au aflat cu câteva decenii în urmă ţările astăzi industrializate.Toate acestea vor fi posibile în condiţiile cunoaşterii profunde a întregului complex de factori demografici şi social-economici.

Este lucru verificat că în primele perioade ale dezvoltării societăţii omeneşti se constat un ritm foarte slab de creştere a populaţiei, fapt explicabil dacă avem în vedere că în acele timpuri, deşi natalitatea era ridicată, mortalitatea infantilă era foarte mare; ca urmare sporul mediu al populaţiei era destul de scăzut.

În etapele următoare odată cu dezvoltarea medicinei, fie ea chiar empirică, rata mortalităţii s-a redus substanţial, natalitatea continuând să se menţină la un nivel ridicat. În aceste condiţii ritmul mediu de creştere a populaţiei este deosebit de accentuat. Dar cu tot ritmul ridicat se constată oscilaţii puternice de la ţările dezvoltate la cele slab dezvoltate. În ţările dezvoltate, creşterea absolută a populaţiei este mai scăzută, deşi nu s-ar putea spune că în aceste ţări, medicina, nivelul economic şi social nu-şi aduc contribuţia lor în ce priveşte reducerea continuă a mortalităţii, ci dimpotrivă. În această fază de dezvoltare începe însă un alt proces, procesul pe care l-am putea numi „echilibrare a natalităţii”, determinat, aşa cum s-a subliniat mai înainte, de o emancipare generală a populaţiei, precum şi de faptul că femeia încetează, în condiţiile unei înalte dezvoltări a societăţii, să contribuie doar la reproducerea speciei şi îngrijirea copiilor. În aceste condiţii natalitatea scade până la proporţii „rezonabile”, iar mortalitatea de asemenea se află în continuă scădere, asigurându-se astfel un spor relativ însemnat al populaţiei.

În acelaşi timp însă, în ţările slab dezvoltate şi îndeosebi în statele afro-asiatice şi într-o serie de ţări din America Latină, sporul mediu anual creşte vertiginos, în condiţiile de creştere a natalităţii şi de reducere a mortalităţii.

Atunci când ţările, astăzi în stadiu de subdezvoltare social-economică, vor ajunge la un nivel înalt de dezvoltare, în mod obiectiv se va ajunge şi la un echilibru conştient între natalitate şi mortalitate, ceea ce, în cele din urmă, nu se va ajunge la o creştere nelimitată a populaţiei. Creşterea populaţiei va avea loc deci în limite rezonabile.