Franciza trebuie înainte de toate să fie înțeleasă și definită din perspectiva sa economică, fiind cea în mai măsură să ofere o imagine fidelă ansamblului de operațiuni comerciale, fiind menite să dezvolte o activitate economică franzicată.
Franciza are o funcție importantă și definitorie, aceasta constă în aptitudinea de a venii pe o piață cu o afacere care și-a dovedit deja succesul pe o altă piață. Astfel un alt deținător al afacerii, denumit francizor, este autorizat să înceapă o afacere de acest gen, identică cu a altui comerciant, prin folosirea însemnelor comerciale, dar și a experienței sale, aceasta constituind esența economică a operațiunii de francizare.
Pe lângă faptul că permite expansiunea rapidă a francizorilor, franciza apare ca fiind deosebit de avantajoasă și pentru că reprezintă o reală oportunitate de succes, mai cu seamă pentru întreprinzătorii de talie medie, care sunt atrași să devină francizați.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, decizia fiind dată la data de 28.01.1986, adoptă o definiție mai detaliată a francizei precizând ca este „ o întreprindere care s-a instalat pe o piață ca distribuitor și care, de asemenea, a putut pune la punct un ansamblu de metode comerciale; ea adoptă, în schimbul unei remunerații, către comercianți independenți, posibilitatea de a se stabili pe o altă piață, utilizând însemnele sale și metodele comerciale care i-au adus succes.”
Francizarea, în esență, este un aranjament comercial, prin care o persoană, cedentul, acordă unei alte persoane, beneficiarul, permisiunea de a folosi în afaceri drepturi intelectuale și materiale aparținând cedentului. În schimb, francizorul primește o serie de redevențe și drepturi ca procent din rezultatele activității francizatului[1].
Contractul de franciză este de lungă durată. Franciza mai poate fi definită, ca fiind un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă între persoane fizice sau juridice, care sunt independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă altei persoane, denumită beneficiar sau francizat, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu. Francizatul, păstrându-si independența, beneficiază, totodată, de imaginea, de renumele și de marca francizorului, de transferul permanent de know-how, ca și asistența tehnică din partea acestuia, ceea ce îi procurp un real avantaj concurențial.[2]
Trăsăturile francizei:
- este un sistem de comercializare – indiferent de tipul francizei, aceasta presupune că operațiunea finală, vinderea unor produse sau prestarea unor servicii de către beneficiar, se realizează sub marca francizorului.
În literatura de specialitate au fost identificare 3 tipuri de franciză pornind de la caracteristicile principale ale sistemului de comercializare.
- Franciza industrială sau de producție
Caracteristici principale:
- produsele sunt fabricate de către beneficiar în conformitate cu instrucțiunile francizorului
- produsele sunt vândute de beneficiar sub marca francizorului
- Franciza de distribuție
Caracteristici principale:
- produsele sunt fabricate sau selectate de către francizor
- produsele sunt vândute de către beneficiar sub marca francizorului
În cadrul acestei francize au fost identificare 2 tipuri principale de comportament al francizorului:
a). francizorul cumpără pe seama beneficiarilor produsele selectate.
b). francizorul stabilește furnizorii și lista de produse, acestea urmând a fi cumpărate de către beneficiar.
- 3. Franciza de serviciu
Caracteristici principale:
- serviciile sunt prestate de către beneficiar în conformitate cu indicațiile transmise de către francizor
- serviciile sunt prestate sub marca francizorului
Franciza ia naștere prin încheierea unui contract, denumit contract de franciză, care este încheiat între o persoană care este titularul uni concept de afaceri și o altă persoană căreia îi va acorda dreptul de a exploata acest concept de afacere.
În literatura de specialitate au fost identificare 2 tipuri de franciză pornind de la persoanele care pot încheia acest contract de franciză.
- Franciza simplă – doar titularul conceptului de afacere poate încheia contractul de franciză în calitate de francizor.
- Franciza complexă, denumită și franciza master sau franciza principală – este caracterizată prin aceea că nu numai titularul conceptului de afaceri poate încheia un contract de franciză, ci și persoana căreia acesta i-a conferit dreptul de a exploata conceptul de afacere. Cel care este beneficiarul inițial al acestei francize devine la rândul său francizor.
[1] V. Ros, Franciza sau cum să faci bani pe reusita altuia, Ed. Rentrop&Straton, Bucuresti, 1999, p. 7
[2] L. Gimalac et Stephane Grac, La Franchise. Guide Juridique et Pratique, Editions du Puits
Fleuri, Paris 2003, p. 53.
