Marketingul are legături strânse cu celelalte ştiinţe economice, dar şi cu alte domenii. Menţionăm ca exemple: teoria economică, statistica economică-socială, cibernetica economică, microeconomia, analiza economică, econometria şi alte discipline de ramură.
Depăşind domeniul ştiinţelor economice, marketingul se implică în legături cu alte ştiinţe, precum: sociologia, psihologia, ştiinţele comunicaţiei, dietetica, urbanismul comercial, filozofia, arta. Marketingul a împrumutat o serie de concepte specifice teoriei militare, ca: strategie, tactică, atac, guerilla, apărare, adaptându-le la activitatea firmei în contextul relaţiilor de concurenţă. Caracterul interdisciplinar al marketingului rezultă din caracterul practic al acestuia. În acest context, marketingul are relaţii cu managementul, dată fiind poziţia acestuia de funcţie principală a firmei. Tot din perspectiva aplicării practice a marketingului, acesta nu poate face abstracţie de teoria dreptului, de legile şi reglementările în vigoare.
Marketingul are tangenţe cu informatica şi aplicaţiile[1] acesteia:
- distritica (aplicaţii ale informaticii pentru realizarea distribuţiei mărfurilor cu ajutorul calculatorului), telematica (ansamblu de servicii informatice furnizate prin intermediul unei reţele de telecomunicaţii), monetica (ansamblu de dispozitive utilizând informatica şi electronica în tranzacţiile bancare), telemarketingul (utilizarea mijloacelor de telecomunicaţii în serviciul marketingului).
Orientarea de marketing a activităţii firmei moderne îi scoate în evidenţă trăsăturile caracteristice:
- receptivitatea faţă de cerinţele societăţii, ale pieţei;
- cunoaşterea riguroasă şi anticiparea acestor cerinţe;
- o înaltă flexibilitate a activităţii;
- inventivitate, spirit creator, preocupări pentru înnoire, inovare şi modernizare;
- viziune largă, unitară asupra întregului ansamblu de activităţi care alcătuiesc ciclul economic al bunurilor şi serviciilor;
- eficienţă maximă, ca urmare a orientării activităţii către cerinţele pieţei.
Modalităţile de abordare a funcţiilor de marketing sunt extrem de variate şi, în consecinţă, funcţiile identificate sunt numeroase şi eterogene.
- Potrivit unor autori ( Hill, T. O’Sullivan), principala funcţie a marketingului constă în prezentarea unei firme şi a produselor sale potenţialilor clienţi la nivel macroeconomic, rolul acestuia fiind acela de a asigura continua creştere a economiilor şi a nivelului de trai al indivizilor.
- Alţi autori ( Baker) consideră că principalele funcţii ale marketingului sunt: prospectarea pieţei (analiza şi prognoza), dezvoltarea şi proiectarea producţiei, influenţarea cererii (prin design, publicitate), asigurarea serviciilor specifice (de distribuţie şi cele ulterioare vânzării).
- Una dintre cele mai reuşite sinteze a funcţiilor marketingului aparţine şcolii româneşti de marketing din cadrul ASE Bucureşti. Conform acestei abordări, funcţiile marketingului sunt patru:
- Investigarea pieţei şi a necesităţilor de consum (funcţie-premisă). Reprezintă punctul de plecare al demersului de marketing, orice activitate de marketing a firmei începând cu identificarea informaţiilor pertinente capabile să reducă gradul de incertitudine al deciziilor manageriale. Metodele şi tehnicile de marketing vizează studierea aspectelor pieţei (ofertă, cerere, preţuri, conjunctură etc.) şi ale nevoilor de consum ale populaţiei (ierarhia şi domeniile de manifestare a nevoilor, raporturile dintre nevoi şi consum, comportamentul consumatorului etc.).
- Conectarea dinamică a firmei la cerinţele mediului său extern (funcţie-mijloc). Este expresia elementului definitoriu al spiritului marketingului: situarea clientului în centrul activităţii de marketing. Aceasta se realizează prin anticiparea evoluţiilor mediului şi prin influenţarea lor, astfel încât să se valorifice eficient oportunităţile apărute pe piaţă.
- Satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor de consum (funcţie-scop). Este o finalitate a activităţii de marketing, produsele scoase pe piaţă satisfăcând pe deplin cerinţele şi nevoile consumatorilor, în optica de marketing.
- Maximizarea eficienţei economice, a profitului (funcţie-scop). Obţinerea profitului este o finalitate axiomatică a oricărei firme. Marketingul determină dimensiunea şi structura populaţiei, în conformitate cu cerinţele consumatorilor, facilitând comercializarea produselor şi evitând apariţia stocurilor de produse greu vandabile.
Cu toate că există o diversitate de abordare a funcţiilor marketingului, diversitate rezultată din varietatea definiţiilor marketingului, se disting câteva funcţii general acceptate: studiul pieţei şi identificarea oportunităţilor de piaţă, managementul produselor, alegerea şi motivarea canalelor de distribuţie, promovarea produselor, stabilirea preţurilor şi a termenelor de livrare, planificarea activităţii de marketing.
Concluzionând, marketingul se încadrează, prin funcţiile sale, în sistemul activităţilor operative şi funcţionale ale firmei modern. Are un rol integrator în raport cu celelalte funcţii ale firmei, implicându-se în multe activităţi care, în mod tradiţional, aparţineau acestora.
[1] C. Florescu – Marketing ( coord.), Editura Marketer, Bucureşti, 1992, p. 476-477
