- Cheltuielile pentru servicii publice generale şi ordine publică
Serviciile publice generale satisfac necesităţile publice cu caracter
invizibil, iar costul lor este suportat de întreaga societate, în principal pe seama resurselor bugetare. Există instituţii publice chemate să asigure funcţionarea în bune condiţii a administraţiei publice, ordinea publică internă, securitatea civilă, apărarea naţională.
Autorităţile publice generale cuprind: organe ale puterii şi administraţiei publice (instituţia prezidenţială; organele puterii legislative centrale şi locale; organele puterii judecătoreşti; organele executive centrale şi locale) şi organele de ordine publică (poliţia, jandarmeria, servicii de informaţii, servicii speciale de pază şi protecţie, grănicerii, protecţia şi paza contra incendiilor ş.a.).
Ca şi cheltuielile publice în ansamblul lor, cheltuielile pentru servicii publice generale manifestă o tendinţă de creştere, pe seama unor factori diverşi: mărimea şi structura aparatului de stat şi a organelor de ordine publică; nivelul salarizării funcţionarilor publici; dezvoltarea economică, socială şi urbană, care necesită sarcini şi atribuţii noi, complexe pentru aparatul de stat; gradul de înzestrare cu echipamente şi aparatură informatică, mijloace de transport şi alte mijloace tehnice specifice. Volumul şi structura cheltuielilor pentru servicii publice generale diferă de la o ţară la alta, în funcţie de gradul de dezvoltare economico-socială şi de nivelul democraţiei.
- Cheltuielile publice pentru apărare naţională
Apărarea naţională reprezintă o componentă a strategiei de asigurare a siguranţei naţionale, realizând, în acelaşi timp, conţinutul funcţiei externe a statului. Resursele alocate acestui domeniu servesc întreţinerii şi funcţionării armatei naţionale, participării la diferite alianţe militare, purtării de războaie sau înlăturării cauzelor acestora, menţinerii de baze militare pe teritorii străine, acordării de ajutoare militare altor ţări etc.
Acestea sunt cheltuieli neproductive, reprezentând un consum definitiv de produs intern brut. Privit din această perspectivă, nivelul lor ar trebui să înregistreze valori din ce în ce mai reduse, atât în mărimi absolute, cât şi ca pondere în produsul intern brut. În ultimul timp, nivelul lor depinde tot mai mult de factori externi, internaţionali, a căror acţiune conduce la tendinţa contrară, astfel că, şi în ţara noastră, cheltuielile publice pentru apărare sunt în creştere.
Cheltuielile militare se pot grupa în: directe şi indirecte. Cele directe cuprind cheltuielile cu întreţinerea forţelor armate în ţară sau în bazele instalate în alte ţări (procurarea de bunuri şi servicii, dotarea cu echipament, tehnică de luptă); în bugetele militare ale unor ţări, alături de acestea, se mai includ pensiile militarilor sau cheltuielile cu jandarmeria. Cheltuielile militare indirecte sunt cele legate de înlăturarea urmărilor războaielor; pregătirea pentru alte acţiuni; despăgubiri de război; cheltuieli de refacere a propriei economii distruse de război; plăţi de pensii cuvenite orfanilor, văduvelor, invalizilor de război; cercetarea ştiinţifică militară ş.a.
Contextul economic şi politic mondial din ultima perioadă a influenţat modul de organizare şi funcţionare a armatelor naţionale, în sensul orientării spre formarea unei armate mai puţin numeroase, dar mai profesioniste şi cu o dotare de înalt nivel.
