Ajutorul de şomaj reprezintă o formă de susţinere materială a celor rămaşi temporar fără lucru, a persoanelor disponibilizate şi se acordă dintr-un fond financiar constituit din contribuţiile obligatorii ale salariaţilor şi ale angajatorilor. În completare, asemenea cheltuieli pot fi acoperite din subvenţii alocate din fonduri bugetare.
Acordarea ajutorului de şomaj diferă în funcţie de situaţia persoanelor rămase temporar fără lucru. Există, cu alte cuvinte, două forme de ajutor de şomaj, şi anume: alocaţia de şomaj şi ajutorul de şomaj. Prima formă se acordă majorităţii salariaţilor rămaşi fără lucru care au o anumită vechime în muncă şi au plătit cotizaţii, iar cea de a doua se acordă salariaţilor şomeri nou veniţi pe piaţa forţei de muncă şi care nu îndeplinesc condiţiile cerute pentru a beneficia de alocaţia de şomaj. Perioada de timp pentru care se acordă ajutorul de şomaj variază de la 3 la 24 de luni. Majoritatea ţărilor acordă acest ajutor în funcţie de vârsta şomerului, perioada mărindu-se pentru cei peste 50 132 de ani. În afara ajutorului de şomaj, în special în ţările dezvoltate, se mai practică şi alte măsuri sau se acordă şi alte ajutoare pentru combaterea şomajului.
În România, protecţia socială a persoanelor disponibilizate se realizează în conformitate cu legislaţia în vigoare, prin intermediul fondului pentru ajutorul de şomaj (vezi Bugetul Asigurărilor Sociale de stat). De asemenea, în scopul protecţiei persoanelor aflate în şomaj acţionează şi o serie de organizaţii neguvernamentale care desfăşoară programe cu finanţare internă, externă sau mixtă, vizând îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale şomerilor.
În prezent este în derulare, în câteva judeţe ale ţării, un program de cooperare externă în cadrul programului PHARE pentru realizarea de întreprinderi mici şi mijlocii; totodată, pe baza unui împrumut de la Banca Mondială şi a unor cofinanţări bilaterale, urmează să se realizeze un proiect de dezvoltare a Oficiilor de muncă şi formare profesională.
