Cheltuielile

Cheltuielile includ toate cheltuielile şi pierderile ce se scad din venit la calculul profitului perioadei de gestiune.

În dările de seamă financiare şi în evidenţa contabilă ele se reflectă în baza metodei de calcul pentru perioada în care au apărut şi includ cheltuieli:

1. a) în activitatea operaţională
2. b) în activitatea de investiţii
3. c) în activitatea financiară
4. d) pierderi excepţionale

Cheltuielile din activitatea operaţională se compun din costul vînzărilor şi cheltuielilor perioadei:

Costul vînzărilor include cheltuielile materiale directe, cheltuielile directe pentru remunerarea muncii, cheltuieli indirecte productive şi costul producţiei vîndute. Cheltuielile periodice includ:

1. a) cheltuieli comerciale
2. b) cheltuieli generale şi administrative
3. c) alte cheltuieli operaţionale

Cheltuielile comerciale includ cheltuielile legate de realizarea producţiei finite, mărfuri şi servicii.

Cheltuielile administrative includ:

1. cheltuieli pentru remunerarea muncii personalului managerial;
2. defalcări în organele de asigurare socială şi medicale;
3. plăţi suplimentare, subvenţii, ajutor material, etc.

Alte cheltuieli operaţionale includ.

1. a) plata dobînzii pentru întreprinderea-fiice;
2. b) plata dobînzii pentru credite bancare pe TS.

Întreprinderea în activitatea sa acordă un loc important în cadrul volumului de cheltuieli costului de producţie (anexa 14, 15).

Costul de producţie reprezintă expresia în bani a consumului de factori de producţie necesar producerii de vînzări de bunuri şi servicii concretizaţi în cheltuieli pentru materie primă şi materiale, combustibil, energie, salarii, utilaje, instalaţii, întreţinere, conducere, administrare, etc., pe care le suportă agenţii economici.

Măsurarea riguroasă a costurilor permite:

1. stabilirea preţului de vînzare a producţiei pentru asigurarea funcţionării echilibrate a întreprinderii;
2. alegerea celei mai bune alternative de producţie;
3. determinarea volumului optim de producţie pe TS;
4. evaluarea nivelului eficienţei şi fundamentarea pol. a cheltuielilor.

Costul de producţie este compus din:

1. cost global
2. cost mediu
3. cost marginal

Cost global reprezintă ansamblul cheltuielilor necesare unui volum de producţie dat. El poate fi privit structural pe TS şi divizat în :

• cost global fix
• cost variabil

Costul global fix (CGF)  reflectă acele cheltuieli ale întreprinderii care pe TS sunt relativ independente de volumul producţiei obţinute. El include:

1. amortizarea capitalului fix
2. chirii
3. salariul personalului administrativ
4. cheltuieli de întreţinere
5. dobînzi, etc.

Aceste cheltuieli nu sunt afectate de variaţia volumului producţiei, adică creştere, descreştere şi chiar nivelul zero. În cazul în care volumul producţiei se schimbă CGF nu afectează variaţia CGT şi nici costul marginal (CM).

Costul global variabil CGB reprezintă acele cheltuieli ale întreprinderii care se modifică în funcţie de volumul producţiei ce se reflectă prin relaţia:

CGV = f(Q)

Se înscriu în această categorie de cost cheltuielile cu materia primă, materiale, combustibil, energie etc. CGV se măreşte odată cu creşterea producţiei şi este egal cu zero cînd nivelul producţiei este zero. CGV determină variaţia CGT; pe TS creşte în aceeaşi măsură cum sporeşte CGV. (CGT – CGV) constă în faptul că în timp ce CGV porneşte în mod necesar de la zero dacă producţia este zero CGT constituie suma dintre CGV şi CGF.

CGT = CGV + CGF

Variaţia CGT este determinată pe TS numai de evoluţia CGV. Creşterile CGT şi CGV cînd sporeşte volumul producţiei sunt egale. Mărimea CGT este determinată de:

1) consumul tehnologic

2) volumul producţiei

3) nivelul preţurilor de procurare

Costul mediu sau unitar exprimă costurile pe unitate de produs sau rezultatul corespunzător structurii şi nivelului de abordare ale CG; se disting:

• costul mediu fix (CMF)
• costul mediu variabil (CMV)
• costul mediu total (CMT)

Costurile medii în mişcarea lor încep prin descreştere cînd creşte productivitatea, trecînd printr-un punct minim, iar apoi se măresc.

CMF reprezintă CGF pe produs:

CMF = CGF / Q

CMV este o mărime variabilă care este determinată de variaţia volumului de producţie, astfel cantitatea de producţie se măreşte CMV descreşte şi invers.

CMV = CGV / Q

CMV se micşorează atunci cînd volumul producţiei creşte accentuat faţă de sporirea CGV.

CMT este costul global total pe unitate de produs.

1. a) CMT = CGT / Q;
2. b) CMT = CMF + CMV.

CMT se află în dependenţă de costul marginal:

• CMT este descrescător atunci cînd CM se micşorează mai accelerat, fiindu-i inferior;
• CMT creşte atunci CM creşte mai accentuat, fiindu-i superior;
• În punctul său minim CMT = CM

Astfel CM trage după sine în sensul creşterii sau descreşterii CMT.

Costul marginal exprimă sporul de cost total (ΔCT) necesar pentru obţinerea unei unităţi suplimentare de produs.

CM măsoară variaţia CT pentru o variaţie infinit de mică a cantităţii de produs.

Efectul marginal este sinonim cu efectul suplimentar:

CM = ΔCT / ΔQ, deoarece pe TS variaţia ΔCV: C_mg=ΔCV/ΔQ 

Astfel C_mg  este întotdeauna egal CV_mg în cazul în care ΔQ=1.C_mg= ΔCT respectiv egal cu ΔCV.C_mg este dependent de volumul poducţiei şi stă la baza deciziilor privind oferta de bunuri şi servicii. El ghidează sau orientează acţiunile întreprinzătoare, adică stimulează mărirea ofertei atunci cînd fiecare unitate suplimentară de produs necesită un spor de cost cît mai mic precum şi în cazul cînd sporul de producţie măreşte mai mult venitul ca costul. Dinamica C_mg influenţează evoluţia CM pe TL. C_mg = CMTşi constituie atunci cînd la un nivel dat al preţului factor de producţie, adică costul sporeşte proporţional cu producţia, adică unei productivităţi duble îi corespunde un cost tot dublu, iar unei productivităţi triple – un CT triplu.