Evoluţia principalei laturi a activităţii economice dintr-o întreprindere, ramură şi chiar pe întreaga economie naţională, relevate de venitul naţional, desfacerii investiţiei, consum, permite constatarea că în unele perioade se înregistrează creşteri, în altele stagnări sau chiar reduceri. Periodic, activitatea economică poate cunoaşte chiar stări de criză. Aceasta înseamnă că în timp, activitatea economică nu are o evoluţie uniformă liniară de creştere continuă ci este fluctuantă. Unele fluctuaţii ale activităţii economice sunt sezoniere, fiind în general explicabile şi previzibile ca urmare a influenţei unor factori naturali sau sociali. Altele sunt întâmplătoare şi de o durată mai scurtă. Pe lângă acestea, mai există şi fluctuaţii economice de mai lungă amplitudine care se reproduc cu o anumită regularitate. Ele s-au manifestat pregnant de la începutul secolului XIX, iar prin cercetarea lor s-a desprins concluzia că alternanţa perioadelor de expansiune şi de contracţie a afacerilor se efectuează cu o anumită regularitate, luând o formă pe care economia politică o va denumi ciclul economic, iar mişcarea respectivă ciclicitate.
Potrivit literaturii economice, cele mai reprezentative oscilaţii cu caracter de criză se situează cele din Anglia, şi unele ţări occidentale, începând cu 1825-1836, 1847, 1857, 1866, 1873, 1882, 1890, 1900, 1913, 1929, 1933. Acestea sunt considerate crize economice de supraproducţie din perioada industrialismului.
Desigur, în economia preindustrială au fost unele crize de subproducţie, datorate războaielor, calamităţilor naturale, inundaţii (1770, 1789), recolte slabe în Franţa datorate secetei.
Aprecierea se poate face prin faptul că principalele fenomene economic se derulează sub formă ondulatorie. Au un caracter ciclic. Ciclicitatea în economie caracterizează acea formă de mişcare a activităţii economice dintr-o ţară în care se succed alternativ fazele de avânt cu cele de descreştere şi stagnare. Împrejurările care generează ciclicitatea economică sunt foarte numeroase, dar rolul determinant îl are modul specific de evoluţie a eficienţei utilizării factorilor de producţie. Prin urmare, ciclicitatea desemnează un mod specific de evoluţie a fenomenelor economice care se manifestă în mod ondulatoriu sub formă de ciclu.
Ciclul economic este perioada de la începutul unei crize economice până la începutul crizei următoare. Un ciclu cuprinde mai multe faze cu denumiri diferite în literatura de specialitate. Specialiştii în economie au identificat mai multe tipuri de cicluri economice care se suprapun şi se întrepătrund. Se cunosc 3 asemenea cicluri:
- lungi (seculare) studiate de N. Kondratieff
- decenale (medii) analizate de economistul francez Clement Juglar
- scurte (6 luni – 3 ani)
