Ciclul în economie este o suită neîntreruptă de fenomene şi procese economice care se reînnoiesc într-o succesiune imuabilă. Astfel, ciclul cu o durată medie de 10-12 ani constă într-o perioadă de timp în limitele căreia se succed după dicţionarul Grand Larousse următoarele faze:
- faza de criză propriu-zisă
- faza de depresiune
- un palier de refacere incompletă (de înviorare)
- o fază de expansiune (boom economic)
Ciclurile decenale sunt susţinute de o largă literatură economică de specialitate. Unii autori vorbesc de 4 faze: criză, depresiune, înviorare, avânt. Paul Samuelson considera că ciclul decenal cuprinde următoarele 4 faze: restrângere (recesiune), reluare (înviorare), expansiune şi apogeu (boom economic). Un alt economist considera cele 4 faze: expansiune, criză, depresiune, punct de începere a refacerii, a pregătirii expansiunii
J.M.Keynes vorbeşte de două faze: o fază de recesiune formată din criză şi depresiune şi o fază de expansiune de boom formată din refacere şi avânt economic
Fenomenele care însoţesc cele 4 faze ale ciclului economic sunt:
– criza propriu-zisă
- producţia industrială se reduce; se închid capacităţile de producţie.
- vânzările de mărfuri stagnează, se acumulează stocuri greu vandabile
- numeroase firme îşi restrâng sau reduc activitatea
- reducerea capacităţii de producţie are ca efect sporirea şomajului care duce implicit la scăderea cererii solvabile în societate (fenomen de inflaţie)
- reducerea profitului diminuează la maxim posibilitatea de autofinanţare a unor firme
- băncile restrâng şi ele volumul creditelor acordate agenţilor economici
- se reduc investiţiile, iar întreprinzătorii care nu fac faţă noilor exigenţe părăsesc piaţa
- stagnează sau scad cotaţiile hârtiilor de valoare
– depresiune
- pentru a face faţă concurenţei tot mai puternice şi dificultăţilor cu care se confruntă, întreprinderile adoptă măsuri de reducere a costului de producţie şi totodată se preocupă de înlocuirea şi modernizarea masivă a mijloacelor de muncă, a tehnologiilor şi a sortimentelor de fabricare (înlocuirea capital fix care în circa 10 –12 ani se uzează)
- încep să crească investiţiile întrucât băncile încep să acorde credite ieftine cu dobânzi mici şi care permit depăşirea crizei marcând un nou punct de cotitură spre o nouă fază a ciclului economic, spre înviorare.
- încep să se ceară mijloace de producţie suplimentare care duc la creşterea producţiei şi a forţei de muncă ocupată în sectoarele care produc mijloace de producţie. Cu salariile primite, populaţia începe să sporească cererea de bunuri de consum, producţia din acest sector înviorându-se
– înviorarea
Revigorarea procesului investiţiilor, atât pentru noi capacităţi cât şi pentru reîncărcarea celor existente alimentează cererea de mijloace de producţie şi de forţă de muncă. Se reduce proprietatea şomajului întrucât guvernele iau măsuri de sporire a ocupării forţei de muncă. Totodată guvernele iau măsuri convergente prin care:
- reducerea de impozite directe şi indirecte care vor încuraja afacerile pe cont propriu
- sporesc cheltuielile guvernamentale
- reduc taxele rescontului şi rata dobânzii
În acest fel, refacerea activităţii se transformă treptat într-un nou avânt a cărui durată poate diferi după condiţiile fiecărei ţări. Noua fază de avânt reprezintă un progres în raport cu cliclul economic precedent.
– faza de boom
Se caracterizează succint astfel: pe fundalul unui proces investiţional intens cresc producţia şi venitul naţional, gradul de ocupare a forţei de muncă, salariile, profiturile şi vânzarea de mărfuri. Este o perioadă de afaceri prospere, de creştere a cursului acţiunii şi a nivelului de trai implicit.
Dar expansiunea nu durează la nesfârşit pentru că în economia unei ţări se face simţită acţiunea unor factori care o frânează. De exemplu reducerea ratei profitului ca şi apariţia unor dezechilibre şi care se reflectă prin scăderea cursului acţiunii, scumpirea şi restrângerea creditului, fapt care marchează închiderea boomului şi începe din nou faza de criză.
În realitate, ciclurile economice reale nu prezintă o evoluţie simplă şi liniară. Nu sunt exclusive unele dereglări sau chiar scăderi parţiale de producţie în faza de avânt şi invers, unele creşteri de producţie în faze de criză şi depresiune. Nici un ciclu nu s-a identificat cu un altul. Diferite sunt cauzele şi intervenţia cu care acţionează. Dacă rolul avântului este evident, unii economişti consideră că şi criza îndeplineşte anumite funcţii. Astfel, criza şi depresiunea au rolul de a restabili temporar cu preţul unor mari pierderi, sistemul de proprietate obiectiv necesare reproducţiei.
Criza şi depresiunea pun bazele refacerii capitalului fix, a unor noi echilibre obiectiv necesare perioadei date. În ţările cu economie de piaţă modernă, o fază a ciclului lung a cuprins 2-3 cicluri decenale, fiecare cu o configurare proprie.
