Politica socială definește setul de politici publice ce urmăresc realizarea protecției sociale și a bunăstării. Politica socială studiază fenomene ce transcend acțiunile și politicile guvernamentale: dincolo de serviciile sociale politica socială studiază o gamă largă de fenomene sociale și economice legate de bunăstarea la nivel individual, familial sau la nivelul colectivității. Astfel, ariile de interes în studiul politicii sociale cuprind:
- practici administrative și politici în domeniul serviciilor sociale, incluzând servicii medicale, asigurări sociale, educație, angajare și formare profesională, servicii comunitare, locuire;
- probleme sociale, incluzând criminalitate, handicap, șomaj, sănătate mintală, bătrânețe;
- discriminare și dezavantaje: rasă, etnie, gen, sărăcie și inegalitate economică.
Printre cele mai frecvente asocieri de acest tip se numără
- Politicile publice ca denumiri ale unor domenii de activitate: ex., politici economice, sociale ale unui Guvern;
- Politici ca expresie a scopului general sau a stării de fapt dorite: ex., într-un document politic (al unui partid, Guvern), politica este accepţiunea respectivei entităţi asupra scopului (finalităţii) acţiunilor sale;
- Politici ca propuneri specifice: ex., politica unui Guvern de a susţine şi promova sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii;
- Politici ca decizii ale Guvernului: ex., politica Guvernului în domeniul privatizării sectorului energetic;
- Politici ca autorizare oficială: tendinţa este aceea de a considera o politică drept implementată atunci când legile (legea) aferente sunt adoptate;
- Politici ca programe: deseori, programele guvernamentale într-un anumit domeniu sunt asociate cu politicile guvernului în domeniul respectiv;
- Politici ca produse: percepţia asupra a ceea ce oferăGuvernul (ex., servicii), în comparaţie cu ceea ce a promis şi/sau autorizat prin procesul de legiferare;
- Politici ca rezultate: reducerea unei politici publice la rezultatele pe care acestea le produc are avantajul de a permite o evaluare a modului în care se reflecta scopul propus în rezultatele obţinute;
- Politicile ca teorii sau modele: toate politicile au la baza presupoziţii cu privire la relaţiile de tip cauză-efect sau corelaţiile considerate ca fiind semnificative dintre anumite fenomene (sociale, politice, economice etc.), iar modul în care aceste presupoziţii sunt transpuse în politici ţine de anumite modele teoretice cunoscute;
- Politicile ca procese: această asociere implică perspectiva temporală a unei politici, care urmăreşte schimbarea unui anumit sector/fenomen etc. într-un interval de timp (de regulă, anticipat).
