Cea mai frecventa clasificare a tranzactiilor bursiere se efectueaza dupa scopul efectuarii lor. Din acest punct de vedere deosebim:
- Operatiuni speculative, prin care se urmareste obtinerea unui profit din diferenta de cursuri intre momentul incheierii si momentul lichidarii operatiunii (executarii contractului ); el isi asuma in mod corespunzator, un risc deoarece evolutia cursului bursier nu poate fi anticipat cu certitudine. Principiul director in aceste operatiuni este cel al oricarei afaceri: “cumpara mai ieftin decat vinzi” ( buy low, sell high).
Astfel, de exemplu, in cazul contractelor futures sau la termen speculatorul “la scadere” (bear sau a la baisse) mizeaza pe o scadere a cursului titlului pe care lucreaza. Ca atare, el va da un ordin de vanzare futures sau la termen, luand o pozitie “scurta” (short); daca, pana la scadenta contractului cursul scade, el isi va acoperi pozitia printr-o cumparare cu aceeasi scadenta, castigand diferenta dintre cele doua cursuri.
Invers, speculatorul la crestere ( bull, a la hausse ) anticipeaza o crestere a cursului si da ordin de cumparare futures sau la termen, luand o pozitie “lunga” in bursa (long). Daca pana la scadenta cursul creste, el va face o vanzare pentru aceeasi scadenta, castigand diferenta de pret.
- Operatiuni de arbitraj, prin care se urmareste obtinerea unui castig fara ca , practic, arbitrajorul sa-si asume riscul pretului. De exemplu, se cumpara un titlu pe o piata, unde acesta se coteaza mai ieftin si se revinde concomitent pe alta piata, unde titlul coteaza mai scump, incasand diferenta de pret.
O forma a operatiunii de arbitraj este spreadingul: un investitor cumpara titluri pentru scadenta t1 si face concomitent o vanzare pentru scadenta t2, bazandu-se pe diferenta favorabila dintre cele doua cursuri.
- Operatiuni de acoperire, prin care cel care le realizeaza doreste sase acopere impotriva riscului de pret ( pretul marfii, cursul valutar, cursul titlurilor) urmarind in principal conservarea valorii activelor sale in conditiile unei piete instabile si nu obtinerea unui profit.
Aceste operatiuni sunt cunoscute sub denumirea de hedging si prezinta doua variante de baza. In hedgingul vanzator, cel care vinde futures la bursa dispune de titlurile respective sau urmeaza sa le primeasca ferm pana la scadenta contractului la termen; in cazul in care cursul titlurilor scade, el inregistreaza o pierdere la portofoliul sau de titluri, dar castiga la bursa deoarece are o pozitie de debitor si piata a scazut. In cazul cand hedgingul este cumparator, cel care cumpara futures la bursa are o obligatie ferma de predare a titlurilor la termen; daca pretul titlurilor creste, el inregistreaza o pierdere, ca debitor al acestora, dar va castiga la bursa, unde are o pozitie de creditor si piata a crescut.
- Operatiuni cu caracter tehnic, care sunt efectuate de agentii de bursa pentru a mentine echilibrul si stabilitatea pietei. Cei care fac astfel de operatiuni joaca rolul de “creatori de piata” (market makers); ei vand titluri in cont propriu atunci cand se manifesta o cerere neacoperita pe piata, respectiv cumpara cand oferta este excedentara. Urmarind obtinerea unui profit din diferenta de preturi ei actioneaza implicit in sensul echilibrarii pietei.
