Privită ca stoc, masa monetară constă din totalitatea instrumentelor băneşti de care dispune secţiunea monetar-financiară într-o economie naţională la un moment dat, destinate achiziţionării de bunuri şi servicii achitării datoriei, constituirii economiei în vederea investiţiilor şi a altor plasamente.
Privită ca flux, masa monetară reprezintă masa medie de bani care circulă într-o anumită perioadă de timp (un trimestru, un semestru sau un an). De-a lungul timpului s-au conturat două componente ale masei monetare componente care se deosebesc calitativ între ele:
- dispoziţii băneşti propriu-zise (bani gheaţă, bani lichizi). Această disponibilitate constau din acele instrumente monetare caracterizate prin lichiditate perfectă. Înseamnă că ele sunt în măsură să stingă imediat o datorie sau să mijlocească direct o tranzacţie comercială fără ca deţinătorul lor să cheltuiască timp şi fără diminuarea resurselor sale băneşti. Aceste instrumente se caracterizează prin lichiditate perfectă sau lichiditate prin excelenţă.
- disponibilităţi semimonetare (,,aproape bani”). Aceste disponibilităţi sunt formate din acele instrumente monetare care necesită una sau mau multe operaţii pentru ca posesorul lor să ajungă la bani lichizi. Aceasta presupune consum de timp pentru efectuarea operaţiilor fără a exista riscul diminuării cantităţii de monedă deţinută de el.
Analiza masei monetare se realizează cu ajutorul conceptului de agregat monetar. Acest agregat monetar desemnează o parte constitutivă a masei monetare şi semimonetare. Criteriul de departajare şi de includere a instrumentelor de plată în agregatele monetare îl constituie capacitate lor de a asigura lichiditate bănească, de a ajunge la bani lichizi.
Primul agregat monetar este simbolizat cu litera M1. Este format din următoarele elemente:
- numerarul în circulaţie bani de hârtie şi moneda divizionară)
- conturile bancare operabile prin cecuri aparţinând rezidenţilor non-finaciari
- cecurile la purtător sau de călătorie
M2 reprezintă masa monetară în sens mai larg, cuprinzând în plus faţă de elementele de la M1 următoarele:
- depozitele sau depunerile de economii la vedere aflate în conturile bancare neoperabile prin cecuri
- depunerile la CEC
- depunerile pe timp scurt la bănci intrate în gestiunea acestora
- acţiuni ale fondului de ajutor reciproc ce pot face obiectul unor tranzacţii monetare
Diferenţa dintre M2 şi M1 notată cu m2 reprezintă disponibilităţi ale rezidenţilor nonfinanciari gestionate de organizaţiile financiar-bancare. Această diferenţă mai poate fi numită masă semimonetară.
M3 cuprinde în plus faţă de M2 lichidităţi pe timp scurt care nu pot fi încadrate în masa semimonetară (m2). Diferenţa M3 – M2 este m3 şi este formată din următoarele componente:
- depunerile pe termen limitat şi bonurile de economii
- depunerile şi titlurile de comerţ în monede străine convertibile
- bonurile de tezaur şi certificatele de subscriere împrumutate de stat, precum şi bonuri negociabile
- bonuri de economii P.T.T.R
Componentele m2 şi m3 luate împreună, adică M3 – M1 formează economiile lichide depuse pe termen scurt.
Al patrulea agregat L cuprinde pe lângă cele incluse în M3 economiile contractuale depuse pe termen şi diferite alte plasamente şi titluri negociabile ca şi titlurile de valoare emise de agenţii nonbancari.
Numărul agregatelor monetare ca şi denumirea componentelor lor nu sunt aceleaşi în toate ţările.
În concluzie, piaţa monetară este o piaţă specifică în care acţionează ca pe orice altă piaţă, cererea şi oferta. Aici însă operează cererea şi oferta de monedă care determină masa monetară.
