Orice activitate umană este în acelaşi timp, consumatoare de resurse şi producătoare de efecte. Nivelul limitat al resurselor materiale şi de muncă generează cerinţa economisirii lor, în sensul asigurării unor randamente maximale şi a unor cheltuieli minimale. Pornind de la sensul lingvistic al noţiunii de eficienţă ( a produce efectul util aşteptat), se poate spune că eficienţa este atributul oricărei acţiuni umane de a produce efectul util dorit.
Căile şi formele în care se materializează eficienţa în sfera productivă sunt:
- creşterea productivităţii muncii;
- reducerea consumului de materie primă, materiale şi combustibili;
- economisirea cheltuielilor de transport;
- creşterea rentabilităţii întreprinderilor;
- îmbunătăţirea calităţii produselor etc.
Noţiunea de eficienţă se poate întâlni în două sensuri:
1 performanţe (rezultate din cele mai mari) ale unei activităţi;
- efecte maxime ale unei activităţi în raport cu resursele alocate sau consumate.
În expresia ei cea mai generală, eficienţa economică este redată în relaţiile dintre rezultatele obţinute într—o anumită activitate economică şi cheltuielile efectuate în activitatea respectivă. Tot odată analiza ei se face în comparaţie cu nivelul atins în activităţile similare. O analiză complexă ia în consideraţie toate efectele, indiferent de natura lor. Ideal ar fi să se găsească acea modalitate de comparaţie între efecte prin aducerea lor la acelaş numitor. Teoretic poate fi folosită regula paralelogramelor. În practică însă aceasta e foarte dificil, de acea se aplică abordări parţiale şi în consecinţă vorbim de eficienţa economică, socială, ecologică etc.
În urma efortului de investiţii se obţin diferite efecte economice, reflectate şi pe plan financiar. Nivelul acestor efecte , în raport cu efortul investiţional, dă măsura eficienţei investiţiei.
Efectele economice obţinute în funcţie de caracterul investiţii pot fi:
- în urma investiţiilor de înlocuire a maşinilor şi utilajelor se reduc costurile de funcţionare a utilajelor (cheltuieli de întreţinere reparaţii);
- pe baza investiţiilor de modernizare şi aplicare a inovaţiilor micşorează cheltuielile de forţă de muncă;
- sporirea rentabilităţii (randamentului) activităţii firmei, datorită investiţiilor de dezvoltare, care duc la creşterea capacităţii producere şi sau la adăugarea unui nou produs; pe baza astfel investiţii se aşteaptă câştiguri suplimentare mult mai mari decît cele din micşorarea costurilor;
- obţinerea unor efecte în perioade mai îndepărtare şi adesea indirecte, este posibilă în rezultatul investiţiilor strategice sau de interes general.
Prin investiţii, desigur, se urmăreşte un efect sau altul pentru firmă dar deoarece efectele sunt într-o interlegătură reciprocă, pentru calculul eficienţei se va consideră cumulul lor. Eficienţa investiţiilor unei firme trebuie apreciată şi din punctul de vedere al interesului economiei naţionale, adică să se ţină seama de efectele social ecologice etc.
O eficienţă economică ridicată se obţine numai în condiţiile unei tehnologii moderne, care valorifică la maximum materiile prime energia, asigură produse de calitate superioară la preţ redus.
